Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Ce sunt si cum se manifesta tulburarile neurocognitive?

tulburare1
Tulburarile neurocognitive reprezinta un grup de afectiuni caracterizate prin alterarea functiilor cognitive. Acestea se clasifica in functie de severitate, iar pentru fiecare categorie exista un tratament specific. Pentru diagnosticarea acestora, expertii in domeniu au stabilit anumite criterii, ce sunt organizate in DSM (Manual de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale), editia V.

Ce sunt tulburarile cognitive?

Tulburarile cognitive sau neurocognitive se manifesta ca urmare a unor deficiente de functionare a anumitor arii cognitive. Astfel, functiile cognitive ce pot fi afectate sunt:

  • atentia;
  • functia executiva;
  • invatarea;
  • memoria;
  • limbajul;
  • perceptia;
  • motilitatea;
  • adaptarea sociala.

O caracteristica principala a tulburarilor neurocognitive este reprezentata de faptul ca sunt dobandite.

Acestea nu sunt prezente de la nastere si nici nu se dezvolta in prima parte a vietii. Astfel, tulburarile cognitive reprezinta un declin al nivelului de functionare atins anterior.

Clasificarea tulburarilor cognitive

In functie de severitatea simptomelor, tulburarile neurocognitive se pot clasifica in:

  • delirium;
  • tulburari neurocognitive usoare;
  • tulburari neurocognitive majore.

Intr-o categorie speciala se afla tulburarile neurocognitive secundare. Acestea apar pe fondul existentei unei boli sau a unor medicamente ce altereaza functia cognitiva.

Diferenta dintre delirium si tulburarile neurocognitive

Exista posibilitatea confuziei deliriumului cu tulburarile cognitive. Cu toate acestea, exista o serie importanta de diferente intre cele doua patologii, precum:

  • deliriumul are un debut brusc (ore sau zile);
  • se manifesta pe termen scurt;
  • severitatea simptomelor difera pe parcursul unei zile;
  • intensitatea simptomelor este maxima seara si noaptea;
  • etiologia este reprezentata de modificari fiziologice ca urmare a unor boli sau a ingestiei unor substante (medicamente, droguri);
  • apare modificarea starii de constienta;
  • remisiunea deliriumului este completa, indiferent daca tratamentul este administrat (tratamentul poate scurta durata acestuia).

Este important de mentionat ca deliriumul se poate manifesta ca o complicatie a unei tulburari cognitive.

Prezenta acestuia este un semn de prognostic negativ. Declinul este de 3 ori mai accentuat in cazul pacientilor cu delirium. Rata de mortalitate creste substantial in primul an de la diagnosticare, pentru aproximativ jumatate dintre pacientii cu delirium.

Tulburarea cognitiva usoara

In cadrul acestui tip de tulburare, simptomele sunt reduse ca intensitate si nu influenteaza activitatea cotidiana. Este caracterizata prin:

  • afectarea memoriei;
  • scaderea capacitatii de concentrare;
  • atentie diminuata;
  • tulburari de limbaj;
  • dificultate in luarea deciziilor.

Tulburarea cognitiva majora

Tulburarea cognitiva majora afecteaza mai multe arii cognitive. Este asociata dementei. Intensitatea simptomelor este mult crescuta si afecteaza implicarea in activitatile de zi cu zi. Persoanele diagnosticate cu aceasta afectiune necesita prezenta unui insotitor, pentru a se descurca.

Etiologia

In majoritatea cazurilor, tulburarile cognitive apar ca urmare a dezvoltarii unor afectiuni neurodegenerative, precum:

  • boala Alzheimer;
  • boala Huntington;
  • boala Parkinson;
  • scleroza multipla;
  • degenerescenta fronto-temporala;
  • boala cu corpi Lewy;
  • boala prionica.

Alte cauze ce pot determina aparitia tulburarilor neurocognitive sunt:

Factorii de risc

Dezvoltarea tulburarilor neurocognitive depinde foarte mult de mediul in care se afla pacientul, dar si de obiceiurile acestuia. Astfel, riscul de aparitie a tulburarilor cognitive creste, daca pacientul:

  • traieste intr-un mediu toxic;
  • este expus la metale grele (acestea produc leziuni la nivelul sistemului nervos);
  • prezinta deficiente nutritionale;
  • fumeaza;
  • consuma frecvent alcool;
  • nu respecta orele de somn.

Alti factori de risc asociati tulburarilor neurocognitive sunt:

  • istoricul de boli vasculare;
  • diabetul zaharat;
  • afectiunile renale;
  • bolile hepatice;
  • afectiunile tiroidiene;
  • varsta peste 60 de ani;
  • lipsa interactiunii sociale;
  • stimularea insuficienta a functiilor cognitive;
  • desfasurarea unor sporturi in care riscul de traumatisme este ridicat.

Simptomele

Primele simptome ale bolilor neurocognitive apar inca din stadiile incipiente ale dezvoltarii. De cele mai multe ori, acestea sunt ignorate de pacienti, care considera ca oboseala si stresul reprezinta cauza acestora.

Cele mai comune simptome ale bolii neurocognitive sunt:

  • cefalee (durere de cap);
  • tulburari de concentrare;
  • tulburari de atentie;
  • tulburari de memorie (adesea, memoria de scurta durata este prima afectata);
  • dificultate in a efectua sarcini zilnice;
  • deficiente ale mersului;
  • tulburari de echilibru;
  • modificari ale comportamentului;
  • agitatie;
  • stare de confuzie.

Este important a consulta medicul imediat cum apar primele simptome. De asemenea, unele dintre acestea pot fi observate si de catre cei din anturajul pacientul. Este indicat ca familia si prietenii sa incurajeze vizita medicala. Un diagnostic stabilit din stadiile incipiente poate contribui la o progresie mai lenta a bolii, daca este ales tratamentul optim.

Diagnosticul

Pentru stabilirea diagnosticului, este necesar sa se evalueze functia cognitiva, dar si morfologia sistemului nervos, pentru a exclude unele afectiuni neurologice. Pentru aceasta, frecvent, este alcatuita o echipa de specialisti, care sa includa: neurolog, radiolog, psihiatru, psiholog.

Anamneza

Initial, este realizata anamneza. Aceasta pune in evidenta simptomele pe care pacientul le manifesta. Este important ca la consultul medical sa fie prezent si un membru al familiei, care sa evidentieze modificari ale comportamentului pacientului, pe care acesta nu le observa.

Examenul paraclinic

Pentru a exclude alte patologii neurologice (cum ar fi prezenta unor formatiuni tumorale) care pot pune in pericol viata pacientului, medicul neurolog poate recomanda efectuarea unor investigatii imagistice:

  • tomografia computerizata (CT) - este o metoda imagistica ce evidentiaza tesutul nervos si permite evaluarea morfologica a acestuia.
  • rezonanta magnetica nucleara (RMN) - are avantajul ca nu este iradianta. Ofera imagini de o calitate superiora comparativ cu CT-ul, dar este greu accesibila.
  • tomografia cu emisie de pozitroni (PET - CT) - permite localizarea formatiunilor tumorale la nivelul intregului organism.

Medicul poate recomanda si efectuarea unei electroencefalograme (EEG). Aceasta permite evaluarea activitatii electrice a creierului. Rezultatele acestei investigatii orienteaza medicul in stabilirea diagnosticului.

Evaluarea psihiatrica si psihologica  

Psihiatrul si psihologul sunt specialistii care contribuie la diagnostic, prin efectuarea unor teste care masoara gradul de afectare cognitiva. Pentru aceasta, sunt utilizate metode de evaluare, precum:

  • testul MMSE (Examinarea minima a starii mentale);
  • testul ceasului.
Tulburare3

Tratamentul

Tratamentul este personalizat pentru fiecare pacient. Astfel, schema terapeutica va fi orientata spre:

  • afectiunea care a generat tulburarea neurocognitiva - in cazul in care cauza dezvoltarii tulburarii cognitive este reprezentata de o afectiune neurodegenerativa, medicul va prescrie un tratament pentru a incetini evolutia acesteia. Pentru infectii, sunt recomandate antibioticele, iar in cazul altor patologii, este indicat tratamentul specific acestora.
  • ameliorarea simptomelor - este important a ameliora simptomele intr-un procent cat mai mare, pentru a asigura o calitate crescuta a vietii pacientului. Pentru aceasta, sunt indicate tratamentele medicamentoase si consilierea psihologica.
  • imbunatatirea capacitatii motorii - pacientii care prezinta dificultati ale mersului sau ale echilibrului pot beneficia de sedinte de kinetoterapie sau fizioterapie. Acestea ajuta la tonifierea musculaturii si faciliteaza miscarea.
  • stimularea cognitiva - studiile au demonstrat ca persoanele care efectueaza activitati ce necesita implicarea proceselor cognitive prezinta o evolutie mult incetinita a tulburarilor neurocognitive. De asemenea, prognosticul este mai bun.
Tulburare2
  • interactiunea sociala - persoanele care au comunicat frecvent si care se afla intr-un mediu ce implica interactiunea cu multe persoane tind sa dezvolte forme usoare ale tulburarilor neurocognitive.

Prognosticul

Prognosticul este diferit in functie de cauza care determina aparitia tulburarilor neurocognitive. Spre exemplu, in cazul in care cauza este reprezentata de boli neurodegenerative (boala Alzheimer, boala Parkinson), prognosticul este rezervat.

Daca motivul dezvoltarii tulburarilor cognitive este dat de prezenta leziunilor sau a infectiilor, prognosticul este favorabil. De asemenea, pentru un prognostic cat mai bun, este indicat a respecta recomandarile medicului.

Preventia

Tulburarile neurocognitive nu pot fi prevenite in totalitate, in dezvoltarea acestora fiind implicati mai multi factori. Cu toate acestea, reducerea factorilor de risc poate imbunatati semnificativ starea de sanatate. Astfel, pentru a preveni aceste tulburari, sunt indicate urmatoarele:

  • dieta echilibrata nutritional;
  • respectarea unui program de somn;
  • activitatea fizica regulata;
  • evitarea alcoolului;
  • renuntarea la fumat;
  • mentinerea sanatatii principalelor sisteme de organe (cardiovascular, renal, hepatic, nervos);
  • socializarea frecventa;
  • stimularea cognitiva.

Tulburarile neurocognitive se manifesta prin afectarea functiilor cognitive, cu implicatii asupra activitatilor cotidiene. Consultul medical este indicat inca de la aparitia primelor simptome. Un diagnostic corect stabilit poate contribui semnificativ la cresterea calitatii vietii pacientului.

Bibliografie:

MsDonald W. M., 2017, Overview of neurocognitive disorders, Focus (Am. Psychiatr. Publ.), Winter, 15(1):4-12;
DSM-5, Manual de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale, 2016, American Psychiatric Association Publishing;
www.healthline.com, https://www.healthline.com/health/organic-brain-syndrome#outlook, accesat la data 02.06.2022;
medlineplus.gov, https://medlineplus.gov/ency/article/001401.htm, accesat la data 02.06.2022;
www.mountsinai.org, https://www.mountsinai.org/health-library/diseases-conditions/neurocognitive-disorder, accesat la data 02.06.2022;
www.nhs.uk, https://www.nhs.uk/conditions/dementia/dementia-prevention/, accesat la data 02.06.2022.