Dementa

Termenul de dementa poate fi folosit pentru a caracteriza mai multe afectiuni neurologice. Dintre acestea, cinci sunt cele mai des intalnite si asociate cu terminologia de „dementa”, numite si progresive, intrucat sunt ireversibile. In plus fata de cele cinci, se pot intalni si alte patologii care se pot asemana cu dementa sau pot avea conexiuni cu aceasta.

Boala Alzheimer

Boala Alzheimer este considerata cel mai des intalnit tip de dementa in practica medicala si este adeseori folosita drept sinonim pentru dementa. Se manifesta prin alterarea structurii normale a neuronilor si fibrelor nervoase, rezultand in aparitia semnelor si simptomelor caracteristice.

Dementa vasculara

Dupa cum ii sugereaza si numele, aceasta dementa se caracterizeaza prin afectarea vaselor cerebrale ca urmare a unui eveniment (ex: accident vascular cerebral) ce a determinat lezareafibrelor nervoase, regasite la nivelul sistemului nervos central. Apare predominant la persoane varstnice, in special barbati, care au factori de risc vascular (de exemplu hipertensiune, diabet zaharat, hiperlipidemie, fumat).

Spre deosebire de tabloul clinic clasic al dementelor, centrat in jurul pierderii memoriei, dementa vasculara prezinta o inclinatie mai mare catre manifestari precum pierderea concentrarii, cresterea timpului de reactie la stimuli si dificultatile in rezolvarea unor situatii sociale sau din mediul inconjurator.

Dementa cu corpi Lewy

Dementa progresiva cu corpi Lewy prezinta semne si simptome comune ale altor demente (ex: pierderea memoriei si concentrarii), dar este caracterizata si prin manifestari particulare, precum halucinatii, tremor, rigiditate si lipsa de coordonare a segmentelor corpului.

Deteriorarea cognitiva si degradarea funcțiilor motorii au la baza acumularea predominant intracelulara a unor conglomerate proteice (α-synucleina), numite corpi Lewy, care  distrug structura celulelor nervoase, afecteaza functiile cerebrale si in final conduc la moartea celulara. Ele se pot regasi si in alte boli ( Boala Parkinson, atrofia multisistemica).

Dementa frontotemporala

Dementa frontotemporala se deosebeste prin implicarea neuronilor si conexiunilor neuronale din lobii frontali si cel temporal. Afectarea structurilor nervoase din aceste zone atrage dupa sine manifestari corespunzatoare sferelor limbajului, personalitatii, comportamentului, alterandu-le functionarea normala.

Dementa mixta

Prin dementa mixta se intelege identificarea modificarilor patologice si manifestarilor clinice consecutive, specifice celorlalte tipuri de dementa.

Pe langa cele cinci tipuri principale caracterizate drept dementa, anumite patologii pot avea simptomatologie comuna cu aceasta si pot fi clasificate ca avand conexiuni cu dementa. Printre ele se numara:

• Boala Huntington;
• Boala Creutzfeldt-Jakob;
• Boala Parkinson;
• Traumatismul cranian;
• Alte patologii (reversibile) - infectii, tulburari metabolice, carente nutritionale, tumori craniene, hematoame subdurale, hidrocefalie, efecte secundare post medicamentoase.

Modalitatea principala prin care se produce orice fel de dementa este reprezentata de afectarea structurilor nervoase si a conexiunilor dintre ele. In functie de zona implicata corespunzatoare encefalului (ex: lobul frontal, lobii parietali), manifestarile pot diferi de la o afectiune la alta.

Mai multi factori de risc au fost identificati cu potential de crestere a sanselor de a dezvolta dementa, precum si de agravare a evolutiei uneia deja instalate. Printre acesti factori se numara:

• Varsta - dementa este, in general, intalnita la categorii izolate, corespunzatoare varstelor de peste 65 de ani;
• Istoricul familial - probabilitatea de a dezvolta dementa in decursul vietii este cu atat mai mare cu cat un membru al familiei a fost diagnosticat in trecut;
• Etnicitatea - riscul rasei caucaziene este mai mic decat in cazul hispanicilor si al afro-americanilor;
• Prezenta sindromului Down - copiii cu sindrom Down pot dezvolta dementa mai devreme decat intervalul comun;
• Istoricul de traumatisme la nivel cranian;
• Patologii cardiovasculare in antecedent sau in prezent;
• Diabet;
• Depresie;
• Alcoolism;
• Dieta precara si lipsa exercitiilor fizice;
• Tulburari de somn;
• Carente vitaminice;
• Anumite medicamente (ex: somnifere).

Tabloul clinic din dementa este unul complex si variaza in functie de patologia in cauza, respectiv de zona/zonele afectate si functiile corespunzatoare lor. Semnele si simptomele ce pot fi regasite la pacientii cu dementa includ:

• Pierderea memoriei - reprezinta manifestarea centrala a dementei si unul din primele semne care indica instalarea dementei;
• Tulburari de comunicare - evidentiabile prin dificultatea de a „gasi cuvintele potrivite”;
• Tulburari de vedere;
• Tulburari de coordonare a segmentelor corpului;
• Tulburari de concentrare;
• Lipsa intermitenta a orientarii spatio-temporale;
• Confuzie;
• Dificultati in gandire critica;
• Modificari ale personalitatii;
• Modificari ale dispozitiei;
• Afectarea sanatatii mintale - depresie, anxietate, paranoia;
• Agitatie psiho-motorie;
• Halucinatii;
• Comportament social modificat.

In practica medicala, dementa este impartita in trei stadii principale: incipient, mediu si final. Cele trei se pot deosebi in functie de manifestarile clinice prezentate de catre pacientul aflat in stadiul in cauza.

Stadiul incipient

Stadiul incipient poate fi, de multe ori, omis, intrucat simptomatologia nu este una evidenta. Semnele si simptomele specifice stadiului incipient de dementa sunt:

• Pierderea usoara a memoriei - uitarea anumitor lucruri in mod sporadic;
• Scaderea usoara a orientarii temporale - pierderea notiunii timpului;
• Scaderea usoara a orientarii spatiale.

Stadiul mediu

Incepand cu stadiul mediu, simptomatologia se accentueaza si sunt din ce in ce mai evidente trasaturile unei demente. Printre manifestarile clinice intalnite in stadiul mediu al dementelor se regasesc:

• Pierderea moderata a memoriei (ex: uitarea unor evenimente);
• Accentuarea dificultatilor de orientare temporo-spatiala;
• Modificarea comportamentului;
• Aparitia dificultatilor in comunicare;
• Nevoia de ajutor pentru desfasurarea activitatilor de zi cu zi, precum si cu scopul supervizarii.

Stadiul final

Atunci cand o persoana ajunge in stadiul final al dementei, intervine necesitatea asistentei permanente, intrucat agravarea simptomatologiei este una importanta. Manifestari specifice stadiului final in dementa pot fi:

• Pierderea completa a orientarii temporo-spatiale;
• Tulburari severe de memorie (ex: pacientul nu poate recunoaste membrii familiei);
• Modificarea comportamentului prin aparitia episoadelor de agitatie sau chiar a agresivitatii verbale si fizice.

In cazul in care pacientul este cooperant si diagnosticul se poate realiza direct cu el, acesta debuteaza cu preluarea istoricului medical (personal si familial) al pacientului.

Totusi, data fiind alterarea cognitiva determinata de catre dementa, de multe ori, diagnosticul poate fi unul dificil si necesita efort suplimentar. Medicul va discuta istoricul bolii pacientului impreuna cu un membru al familiei si va identifica puncte cheie in stabilirea diagnosticului.

Examenul fizic este extrem de important, intrucat poate decela manifestarile specifice dementei, precum si gradul de severitate al acesteia. Examenul neurologic este cheia identificarii modificarilor prezente, acesta fiind completat de catre evaluarea functiei cognitive.

In urma preluarii istoricului si efectuarii examenului fizic, medicul poate incadra dementa intr-un stadiu de evolutie, informatie utilizata in determinarea abordarii terapeutice.

Uneori, pentru a putea stabili o certitudine diagnostica, este nevoie sa se apeleze la teste paraclinice, capabile sa deceleze modificari la nivelul encefalului, precum si alte patologii care ar fi putut conduce la aparitia sau agravarea dementei (ex: traumatism cranian, accident vascular cerebral).

Printre testele paraclinice utilizate se regasesc:

• Testele de sange - se cauta markerii specifici evaluarii functiei tiroidiene, precum si nivelul de vitamina B12 si cel al beta-amiloidului (proteina care se acumuleaza la nivelul encefalului, in special in boala Alzheimer);
• Testul lichidului cerebrospinal - util in identificarea unor infectii (ex: meningita);
• Testele genetice - pot releva o predispozitie genetica pentru dezvoltarea dementei;
• Testele imagistice (CT, RMN, PET) - evidentiaza tumori, accidente vasculare cerebrale sau acumularea de amiloid.

In urma stabilirii diagnosticului de certitudine, medicul va elabora o schema de tratament adaptata stadiului in care se afla pacientul si gradului de severitate al manifestarilor clinice.

Majoritatea formelor de dementa nu pot fi vindecate, ci doar tinute sub control. Astfel, scopul tratamentului devine acela de a reduce pe cat de mult posibil simptomatologia si de a imbunatati calitatea vietii per total.

Exista doua mari categorii de tratament in dementa: tratamentul medicamentos si cel de consiliere psihologica. Uneori, in cazurile non-severe, inaintea administrarii tratamentului medicamentos, se incearca instituirea terapiei ca prima intentie.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos este alcatuit din cateva clase principale:

• Anticolinesterazicele (inhibitorii de colinesteraza) - functioneaza prin cresterea nivelului disponibil de acetilcolina, un mediator implicat in transmiterea neuronala in procese precum memoria si gandirea critica;
• Memantina - functioneaza prin cresterea nivelului disponibil de glutamat, mediator implicat in transmiterea neuronala in procese precum memoria si invatarea.

Alte tratamente medicamentoase pot fi administrate in functie de tipul de dementa prezentat si de simptomatologia asociata acestuia.

Consilierea psihologica

In situatia in care pacientul este cooperant si poate lua parte la sedinte de terapie, aceasta varianta este de preferat, in special in stadiile timpurii de boala. Exista mai multe tipuri de abordare, aplicate in functie de nevoile pacientului.

In general, in cadrul terapiei, se abordeaza subiecte precum:

• Modificarea mediului inconjurator (locuintei) - mentinerea ordinii, inlaturarea obiectelor neesentiale, cu scopul obtinerii unui grad de minimalism ce poate usura procesul de concentrare al unei persoane cu dementa;
• Reducerea numarului de sarcini care trebuie indeplinite sau restructurarea lor in etape mai mici si mai usor de urmarit;
• Identificarea modalitatilor de coping (reactiilor fata de evenimente) ale pacientului si ajustarea acestor modalitati.  

Nicio schema terapeutica nu trebuie sa fie singura solutie de incetinire a evolutiei bolii. Anumite masuri de preventie pot fi utile atat in scaderea riscului pentru dezvoltarea unei forme de dementa, cat si in ameliorarea simptomatologiei si evolutiei uneia existente.

Metode de preventie ce pot fi implementate sunt:

• Mentinerea unui stil de viata sanatos - o alimentatie adecvata si, daca este posibil, o rutina de exercitii fizice;
• Practicarea activitatilor care intretin activitatea creierului;

• Optimizarea sanatatii arterelor - preventia dementei vasculare;
• Efectuarea recuperarii cognitive - reinvatarea unor activitati cunoscute in trecut;
• Reducerea tentatiei de inlocuire a unui stil de viata sanatos cu administrarea suplimentelor.

In concluzie, dementa reprezinta o stare patologica reprezentata de mai multe afectiuni, unite prin intermediul unor manifestari comune ce alcatuiesc tabloul clinic. Cu toate ca majoritatea formelor de dementa sunt progresive si nu pot fi vindecate, aplicarea masurilor de preventie a evolutiei bolii si instituirea unei scheme terapeutice adecvate pot oferi o ameliorare a simptomatologiei si o calitate a vietii cat mai buna posibil.

Bibliografie:

• Generalitati https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dementia/symptoms-causes/syc-20352013
• Simptome https://www.nhs.uk/conditions/dementia/symptoms/
• Diagnostic si tratament https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dementia/diagnosis-treatment/drc-20352019
• Despre dementa https://www.nia.nih.gov/health/what-is-dementia
• Ce este dementa https://www.cdc.gov/aging/dementia/index.html
• Stadii ale dementei https://www.medicalnewstoday.com/articles/142214#early-symptoms