Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Fractura de femur

Fractura de femur reprezinta o ruptura a osului coapsei, a femurului, osul cel mai mare din corp. Acesta poate fi fracturat in trei zone: capul/gatul osului (in partea superioara), diafiza sau in apropierea genunchiului (capatul inferior). Fractura apare in cazul unor leziuni puternice rezultate ca urmare a unui impact major asupra osului coapsei.

Cauze

Fractura femur

In general, fractura de femur apare ca urmare a unei lovituri puternice. In cazul in care femurul este compromis, fracturarea poate aparea si pe fondul unor leziuni mai usoare. Mai jos sunt principalele cauze ale fracturilor de femur:

  • Traumatism puternic - un accident de masina sau motocicleta, caderea de la inaltime sau impuscatura in femur pot fractura osul piciorului;
  • Caderea sau torsiunea - fracturarea femurului este cauzata de cadere mai ales in cazul varstnicilor afectati de osteoporoza sau al celor cu un organism slabit, de exemplu, persoanele care au cancer sau afectiuni ale sistemului imunitar; uneori, simpla rasucire realizata in timpul unor miscari uzuale - la coborarea din pat, la ridicarea de pe scaun, sai in mers- poate fi factorul declansator al fracturii, in cazul persoanelor cu afectare osoasa.
  • O boala osoasa - unele tumori, boala Paget, chisturile osoase sau osteoporoza cresc probabilitatea ca loviturile usoare sa duca la fracturarea femurului.

Factori de risc

Desi, teoretic, oricine poate sa sufere de fractura de femur, anumite persoane sunt mult mai predispuse. In functie de cauza, riscul poate creste daca apar situatii care predispun la traumatisme si factori de risc ce tin de vulnerabilitatea organismului.

Astfel dintre factorii controlabile se remarca:

  • Condusul fără centură;
  • Condusul după consumul de alcool, droguri sau au luat medicamente care le afecteaza capacitatea de reactie. In aceasta categorie intra tranchilizantele, unele medicamente pentru durere (codeina, morfina, oxicodona etc.), medicamentele pentru dormit, unele antidepresive, unele antihistaminice, unele decongestionante;
  • Practicarea unor sporturi extreme sau de contact fara echipamentul adecvat sau fara a respecta prevederile instructorului.

Printre factorii care tin de vulnerabilitatea organismului se ala:

  • Varsta - persoanele varstnice sunt mai predispuse la fractura de femur;
  • Existenta unei boli a oaselor (osteoporoza, boala Paget, osteomielita etc);
  • Existenta oricarei forme de cancer in forma metastatica.

Simptome

Simptomele pot fi diferite in functie de locul fracturii, insa, de regula, includ:

  • Imposibilitatea de sprijin pe membrul inferior afectat, pierderea mobilitatii piciorului afectat (imposibilitatea de  miscare) imediat dupa traumatism
  • Umflatura;
  • Deformare a zonei afectate;
  • Vanatai;
  • Durere severa la nivelul soldului; sau la nivelul genunchiului.
  • Pozitie anormala a membrului inferior afectat:

Tipuri de fracturi

Fracturile de femur se clasifica in functie de directia de actiune a  fortei de impact. In cazul unei forte care actioneaza perpendicular, aceasta poate duce la o fractura transversala. O forta axiala provoaca o fractura in apropierea genunchiului sau a soldului, iar fortele de rotatie duc la fracturi spirala sau oblice. Mai jos sunt principalele tipuri de fracturi femurale:

  • Fractura transversala - osul se rupe drept;
  • Fractura oblica - duce la o ruptura inclinata a axului femural;
  • Fractura spiralata - cauzeaza un traiect spiralat la nivelul diafizei;
  • Fractura cominutiva - osul se rupe in mai multe fragmente ;
  • Fractura deschisa - apare atunci cand osul sau bucati din os patrund in piele. Astfel de fracturi pot afecta muschii, ligamentele si tendoanele si se vindeca mult mai greu. Prin comparatie, fractura inchisa consta in ruptura osului, insa pielea ramane intacta.

In functie de localizarea fracturii se disting fractura capului femural (in partea superioara a osului femural), fractura gatului (colului) femural (subcapitala), fractura intertrohanteriana si fractura subtrohanteriana. Cel mai frecvent se intalnesc fracturile subcapitale si inter-trohanteriene. Fractura subcapitala este in mod particular problematica, deoarece se intampla frecvent ca acest tip de fractura sa lezeze si vasele de sange care iriga capul femurului, ceea ce va cauza suferinta acestuia, cu imposiilitatea unirii fragmentelor osoase

Diagnostic

Doctorul poate pune diagnosticul pe baza examinarii clinice si a explorarilor imagistice. Specialistul va cere informatii cu privire la simptome si la cauza aparitiei acestora, precum si factorii care maresc sau diminueaza durerea. Daca fractura a aparut ca urmare a unui accident, este important ca medicul sa stie toate aceste detalii, indiferent daca ai fost sofer sau pasager sau daca ai purtat centura de siguranta. La fel de important este ca doctorul sa stie daca exista alte probleme de sanatate cum ar fi hipertensiunea arteriala, diabet, alergii sau astm.

In ceea ce priveste explorarile imagistice, medicul va recomanda o radiografie pentru a vedea locul si gradul de fragmentare al osului, precum si tipul fragmentarii. In cazul in care exista neclaritati, doctorul poate recomanda realizarea unei tomografii sau a unui examen RMN (IRM). Acest test arata o sectiune transversala a osului si ofera indicii cu privire la severitatea fracturii. In unele cazuri, linia fracturii este foarte subtire si nu poate fi vazuta in timpul unei radiografii, motiv pentru care este recomandata si realizarea tomografiei.

Tratament

Doar in cazuri extrem de rare, atunci cand conditia medicala a persoanei afectate este grava si riscul anestezic sau chirurgical  este mare, fractura de femur poate fi tratata nechirurgical. In aceste cazuri, tratamentul include:

  • Inlocuirea lichidului;
  • Administrarea de analgezice si antiinflamatoare;
  • Utilizarea unei carje sau a unui dispozitiv de tractiune;
  • Fizioterapie;
  • Montarea unei atele, proteze, mai ales in randul copiilor sau ghips.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical urmareste sa stabilizeze osul fracturat si este stabilit de medic in functie de tipul si localizarea fracturii, astfel incat sa se reduca durerile si sa se evite imobilizarea la pat care poate sa produca numeroase complicatii, mai ales in cazul persoanelor in varsta. De obicei,  la 1-2 zile dupa operatie persoanele se pot mobiliza (pot sa mearga). Medicul stabileste care este tipul de interventie chirugicala potrivit in functie de tipul fracturii, de starea fizica a pacientului, de posibila prezenta a altor afectiuni asociate. Se pot folosi fie osteosinteza (reasezarea fragmentelor osoase cu ajutorul unor dispozitive), fie artroplastia.

In cazul fracturilor femurale grave, instabile, inchise interventia chirurgicala presupune introducerea unui stalp metalic, numit si tija intramedulara, in centrul osului femural. Acest lucru ajuta la conectarea bucatilor fragmentate. Stalpul metalic este fixat cu ajutorul unor suruburi deasupra si sub fractura. De regula, tija ramane in os, insa, daca provoaca durere sau alte complicatii, poate fi indepartata.

O alternativa, in cazul fracturilor deschise, este reprezentata de folosirea unor placi cu suruburi pentru a fixa femurul. Pentru aceasta procedura, se apeleaza la un fixator extern. Acesta din urma se afla in afara piciorului, insa este folosit pentru a penetra pielea si pentru a ajuta la stabilizarea partilor osoase fragmentate. Acest lucru permite imobilizarea femurului pentru a se putea vindeca singur.

Artroplastia se refera la procedura prin care se implanteaza o proteza pentru a se inlocui total sau partial articulatia coxofemurala.

Recuperare

Imediat dupa interventia chirurgicala incepe perioada de recuperare. In acest timp, pacientii incep sa se refaca prin sedintele de fizioterapie graduala si asistata. Aceasta forma de recuperare ajuta la refacerea fortei musculare, la redobandirea flexibilitatii soldului si previne aparitia complicatiilor. Dupa operatie, persoana in cauza va fi internata intr-un centru de recuperare sau va primi vizitele regulate la domiciliu ale unui specialist fizioterapeut. De asemenea, in primele 12 luni dupa interventia chirurgicala, pacientul va trebui sa foloseasca o carja sau un dispozitiv de tractiune.

De regula, fizioterapia necesara in primele 6-12 saptamani dupa operatie poate include:

  • Aplicarea de gheata;
  • Exercitii fizice pentru intarirea muschilor cvadriceps, gluteus si hamstring;
  • Hidroterapie;
  • Masaj;
  • Mobilizarea articulatiilor;
  • Terapie antiinflamatoare;
  • Revenirea graduala la activitatile zilnice;
  • Pierderea in greutate - in cazul persoanelor supraponderale.

Complicatii

In cazul fracturii de femur pot aparea urmatoarele categorii de complicatii:

  • Reglarea incorecta - alinierea incorecta a osului poate face ca piciorul accidentat sa devina mai scurt si chiar poate creste riscul de aparitie a durerii de sold sau genunchi la cativa ani distanta;
  • Daune periferice - in cazul unui traumatism, nu doar osul are de suferit, ci si muschii, tendoanele, nervii si ligamentele din apropierea zonei de impact;
  • Complicatii chirurgicale - ca in cazul oricarei proceduri, exista un risc de sangerare si infectii. In cazuri rare, se formeaza cheaguri de sange.
  • Osteonecroza capului femural
  • Complicatii determinate de necesitatea de a ramane imobilizat - in situatia pacientilor care nu pot suferi interventia chirurgicala: Infectii, escare, pneumonie, tromboza venoasa,pierderea masei muscalare si slabiciune musculara..

Preventie

Fractura de femur poate fi prevenita prin evitarea principalilor factori de risc:

  • Condusul sub influenta alcoolului, a drogurilor sau a medicamentelor care duc la somnolenta sau incetinesc timpul de reactie;
  • Condusul fara centura de siguranta;
  • Conducerea agresiva sau pe vreme nefavorabila;
  • Practicarea de sporturi extreme sau de contact fara a tine cont de masurile de siguranta.

De asemenea, intretinerea sistemului osos si a musculaturii prin exercitii fizice si pierderea in greutate in cazul persoanelor supraponderale pot contribui la prevenirea aparitiei fracturilor de femur.

Un alt aspect important, mai ales la persoanele care se confrunta cu osteoporoza, este administrarea de suplimente de calciu si vitamina D, esentiale pentru a avea oase puternice. 

Exercitiile fizice sunt de ajutor atat in recuperarea dupa o fractura de femur, cat si pentru intarirea densitatii osoase. Acest lucru este recomandat mai ales persoanelor vulnerabile. In aceasta categorie intra varstnicii, femeile la post-menopauza sau cei care se confrunta cu osteoporoza sau osteopenie.

Evitarea caderilor mai ales in cazul populatiei varstnice este un alt aspect important. Acest lucru poate fi prevenit prin incurajarea mersului, folosirea unor dispozitive speciale atunci cand mersul este ingreunat, administrarea de medicamente conform recomandarilor medicului, precum si invatarea unor exercitii de mentinere a echilibrului.