Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Depresia

Depresia se caracterizeaza printr-un sentiment persistent de tristete, pesimism, lipsa interesului pentru orice activitate si chiar pentru viata, a carui intensitate poate ajunge la letargie totala si apatie.

Depresia clinica este o afectiune grava, declansata probabil de un dezechilibru chimic cerebral si nu are nimic de-a face cu deznadejdea care survine de obicei in urma unei deceptii. Apare spontan si, in cazurile fericite, dispare de la sine dupa o perioada de timp, prin autoreglarea functionarii creierului. Din pacate, marea majoritate a depresivilor necesita interventie specializata si prescrierea unui tratament adecvat, de lunga durata.

Cauze

Boala poate fi declansata de evenimente dramatice sau stresante: doliu, pierderea locului de munca, abandonul, pensionarea etc. Cercetatorii au precizat ca 25% dintre cei care si-au pierdut copiii sau partenerul de viata au semne clinice de depresie in primele luni dupa eveniment si 50% dintre ei raman in aceeasi stare si la distanta de 1 an de zile.

 

Depresia poate fi secundara unei alte afectiuni sau consumului de medicamente care produc modificari chimice la nivelul creierului. Maladia Parkinson, artrita, problemele tiroidiene, cancerul sau sechelele unui accident vascular cerebral pot declansa depresia clinica, alaturi de medicamente precum:

  • betablocantele si digoxina folosite in tratamentul bolilor cardiovasculare
  • indometacinul si alte analgezice
  • corticosteroizii (prednison) si antihistaminicele
  • medicamentele hormonale si contraceptivele
  • antiparkinsonienele 

A fost descrisa si depresia sezoniera definita prin simptome depresive care apar iarna si se repeta minim 2-3 ani consecutiv. Explicatia ar putea fi carenta de vitamina D3 datorata absentei soarelui, care afecteaza productia de serotonina si, implicit, dispozitia. Manifestarile clinice ale depresiei sezoniere includ, pe langa semnele clasice, iritabilitate, hiperactivitate, bulimie cu crestere in greutate, rezistenta scazuta la boli. Acest tip de depresie raspunde in 85% din cazuri la luminoterapie.

Simptomele clasice de depresie 

  • schimbarea brusca a obiceiurilor alimentare cu pierderea completa a apetitului sau, mult mai des, pofta de mancare exagerata si nevoie de dulciuri
  • lipsa de energie, oboseala marcata
  • scaderea puterii de concentrare, indecizie
  • anxietate, sentiment insurmontabil de tristete
  • absenta totala a capacitatii de a se bucura
  • pierderea increderii in propria persoana, scaderea autostimei, sentiment de culpabilitate
  • pesimism, ganduri morbide sau suicidare
  • apatie, letargie, nevoie de izolare si de singuratate
  • scaderea interesului sexual. 

Orice persoana care prezinta aceste simptome sau doar o parte din ele, in fiecare zi, pe o perioada mai lunga de 2 saptamani, probabil ca sufera de o depresie majora. 

Se estimeaza ca 1 persoana din 5 a suferit macar un episod de depresie pe parcursul vietii, iar riscul creste de 4 ori in cazul varstnicilor (dupa varsta de 65 de ani).

Pacientii cu varste inaintate prezinta un tablou diferit fata de semnele clasice de boala, cu agitatie, anxietate, iritabilitate, dureri si elemente de dementa.

Tratamentul clasic

Persoanele care prezinta simptome depresive trebuie incurajate sa consulte un medic. Tratamentul ia in calcul toate aspectele care sunt in relatie cu depresia si se bazeaza, daca este cazul, pe medicamente antidepresive. Acestea inlatura inhibitia, imbunatatesc dispozitia, linistesc angoasele, cresc disponibilitatea neurotransmitatorilor cerebrali sau ajuta ca acestia sa fie utilizati mai eficient. 

Principalele medicamente antidepresive:

  • antidepresive triciclice – cresc nivelul serotoninei si favorizeaza ingrasarea
  • neuroleptice – scad agitatia, au actiune sedativa asupra activitatii fizice si emotivitatii
  • IMAO (inhibitori de monoaminoxidoza) – incetinesc degradarea naturala a dopaminei si a altor neurotransmitatori
  • litiu – are efect de calmare, mareste nivelul serotoninei si il scade pe cel al noradrenalinei
  • ISRS (inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei) – pe langa efectul antidepresiv, scad apetitul si duc la pierderea in greutate. 

Interactiunea IMAO – alimente

Antidepresivele din categoria IMAO pot avea efecte secundare negative daca sunt asociate cu alimente care contin amine sau cu alcoolul. Persoanele depresive care consuma cantitati mari de produse bogate in amine active (tiramina, histamina, dopamina) pot suferi cresteri majore si periculoase ale tensiunii arteriale si migrene violente.

In general toate alimentele proteice care au suferit un proces de uscare, fermentare sau conservare in saramura trebuie eliminate din dieta, proteinele partial degradate din structura acestora dand nastere la amine. Din aceasta categorie fac parte: mezelurile, branzeturile (mai ales cele cu mucegai), pestele afumat, sarat sau marinat, carnea conservata si concentratele de carne, vanatul, jambonul crud, tofu si sosul de soia, fructele si legumele prea coapte, varza si alte muraturi, suplimentele nutritive cu proteine, berea si anumite soiuri de vin (Chianti, Bordeaux).

Cafeaua, ceaiul, bauturile tip cola, ciocolata, produsele pe baza de cacao, drojdia de bere, ginsengul, contin si ele mici cantitati de tiramina, insa nu sunt periculoase daca sunt consumate cu masura.

Remedii naturiste

  • Frunzele de busuioc contin uleiuri volatile si camfor, iar preparatele naturiste obtinute din acestea sunt recunoscute pentru efectul lor antidepresiv.
  • Sunatoarea si preparatele medicinale rezultate din aceasta planta au o eficacitate crescuta impotriva depresiei, similara cu cea a produselor medicamentoase; sub forma de ceai sau pilule, sunatoarea poate fi folosita in tratamentul depresiilor usoare sau moderate. 

Stiati ca…

desi nu este demonstrat stiintific, se pare ca anumite mirodenii simuleaza „cheful de viata“? sofranul, scortisoara, nucsoara, ghimbirul sau chiar simplul miros de vanilie determina eliberarea de endorfine si induc starea de bine.