Teama de un nou început și cum o putem depăși

Ni se pare că ceea ce ne îngrijorează este viitorul, dar pe măsură ce dăm chip îngrijorărilor, ele încep să îmbrace o aură familiară. Descoperim că sunt îngrijorări din trecut pe care noi le proiectăm pe ecranul alb al viitorului despre care nu știm mare lucru.

Înainte de a ne face griji despre viitorul nesigur ar fi bine să privim spre nesiguranțele din trecutul sigur și pe acestea să le clarificăm. Nu ne îngrijorează atât viitorul, cât trecutul nostru. Viitorul ne oferă doar șansa de a face sau măcar de a percepe lucrurile altfel. 

De ce ne temem cu adevărat?

Dacă am fi cu adevărat convinși că e un început, nu ne-am teme. Dacă am lua-o cu adevărat de la zero, nu ne-am mai face gânduri. Problema la noi, majoritatea adulților, este însă că de cele mai multe ori avem de-a face cu un început nou, după (cel puțin) un început vechi și cel puțin un sfârșit care a lăsat anumite urme. Temerea vine așadar din sfârșitul care precedă acest nou început, respectiv din prejudecățile și fricile pe care ni le lasă etapa precedentă - care, la rândul ei, este posibil să fi moștenit frici și alte încărcături din alte etape precedente.

De fapt, oamenii nu se tem de începuturi și de necunoscut, ci de amintirea fricilor și eșecurilor din trecut.

Chiar dacă tindem să declarăm că ne temem de necunoscut, dacă cineva ne cere să explicăm cum anume vedem acest necunoscut vom descoperi că el are chipul (poate puțin deformat, poate de-a dreptul distorsionat prin amplificare grotescă) al unor temeri din trecut.

Dacă tinzi să spui “Am mai văzut începuturi. Am mai avut speranțe. Și tot timpul mi-au fost înșelate” nu te lăsa dus pe această pantă, care este fără îndoială o pantă a vechiului și repetiției. Ca să pui o frână pe această pantă, nimic nu e mai prețios decât, paradoxal, memoria. Pune întrebările corecte și caută să-ți amintești corect. Corect înseamnă aici complet.

Imbrățisează începutul, lăsând conștient trecutul în urmă

Dar cine-și amintește totul? Ar trebui să ne fi filmat cineva viața, o să replicați. Nu e vorba nici de filmare și nici de acuratețe 100%. A-ți aminti complet în acest moment înseamnă să-ți amintești atât evenimentele, cât și emoțiile pe care le-ai legat tu de ele și de oamenii implicați. Dacă îți amintești lucrurile complet - în acest sens - atunci le poți reevalua din perspectiva ta de acum, cu posibilitățile de acțiune și înțelegere pe care le ai acum.

Ca să privești corect începutul, recapitulează și desparte-te de trecut, recunoscându-i deopotrivă meritele și durerile, provocările și neîmplinirile. După ce le-ai inventariat temeinic, cu tot cu trăirile lor, vei putea deschide ochii asupra noului început ca o șansă pentru prospețime, iar această idee îți va fi sursă de energie.

Despacho – ritualul de clarificare a trecutului

În tradițiile străvechi andine există o practică dedicată exact acestui scop: se numește despacho. Acest cuvânt înseamnă atât despărțire, cât și etalare sau expunere organizată. Sunt etalate durerile și meritele trecutului (simbolizate de obiecte și ofrande) pentru ca ritualul să purifice (citește clarifice) urmele acestora și să pregătească terenul psihic pentru viitor, pentru un nou început.

Dacă acest ritual nu are totdeauna un rol și o incidență firească în lumea noastră occidentală, nu înseamnă că e mai puțin adevărat sau că acest demers de clarificare a urmelor trecutului nu poate fi salutar pentru a avea un început cu adevărat nou și plin de șansa de a trăi și realiza lucruri care până atunci păreau de neatins. Dacă nu putem face această recapitulare sub forma concret simbolizată, într-o unitate de timp (cum se întâmplă în ritualul andin), o putem realiza în ritmul nostru, ca un soi de jurnal organizat, care ne va produce insight-uri.

Îți propun o astfel de structură, pe care să o completezi în funcție de ritmul gândurilor proprii. Nu-ți face griji dacă recapitularea durează zile sau chiar săptămâni. Important este să vezi că ea produce transformarea atitudinii tale față de noul început.

Folosește un caiet special - este preferabil să scrii pe hârtie decât în documente electronice, deoarece ar fi bine să nu corectezi și să nu ștergi. Lasă să se vadă tot, să se exprime tot, ca apoi să citești cu tot cu urme și ezitări și să poți vedea imaginea completă. Dacă totuși nu ai altă soluție decât documentul electronic, atunci încearcă să fii cât se poate de onest și nu șterge nimic!

Așadar, iată ce ar fi de scris pentru a recapitula și împăca trecutul:

1. Unde sunt acum. 

Împarte o foaie în două, pe verticală. În stânga listează temerile pe care le ai în ordinea în care-ți vin în minte. În stânga listează acele circumstanțe din noul tău început pe care le poți considera șanse. Poți echilibra situația și egala coloanele?

2. De unde plec. 

La fel, împarte foaia în două. În stânga scrie ce ai urât în etapa/relația/locul/situația de care te desparți înainte de acest nou început. În dreapta scrie ce ai iubit. Când simți că ai terminat de scris, reia lectura și mulțumește pentru tot ce ți-a adus bucurie și bine.

La fiecare din lucrurile care te-au nemulțumit notează separat și o descriere scurtă a modului cum ai fi vrut să arate lucrurile. Apoi gândește-te și notează cum ai proceda acum, diferit de modul în care ai procedat atunci, pentru ca nevoile/dorințele tale să poată fi satisfăcute? În final, mulțumește circumstanțelor care te-au scos din situația în care nu puteai proceda astfel încât să ai o stare de bine și ți-au dat șansa unui nou început.

3. Ce am avut și ce nu am avut. 

Pe o coală nouă notează ce ți-ai dorit și ce ai avut. Merită să fii recunoscător pentru asta, chiar dacă în cele din urmă ai realizat că nu era ceva cu adevărat valoros pentru tine. Tu ești cel care s-a schimbat și merită să te gândești de ce și cum.

Pe altă coală notează ce ai avut și poate că nu știai că îți doreai sau pur și simplu nu-ți doreai deloc - însă până la urmă ai descoperit că a fost foarte prielnic pentru tine. Gândește-te puțin la cât de multe te pot surprinde plăcut lucrurile în viață. Nu întotdeauna ceea ce așteptăm, planificăm, proiectăm, nu tot ce credem noi că e de dorit ne este cu adevărat potrivit și de folos. Putem descoperi că planurile noastre erau mânate de aspirații poate inautentice, poate nerealiste, iar ceea ce am obținut este cu adevărat valoros, chiar dacă nu seamănă cu primul nostru plan sau proiect.

Desigur, vei aloca o coală specială pe care să scrii ce ți-ai dorit și nu ai avut. Lasă însă o coloană subțire alături unde să poți bifa (după ce ai terminat de scris totul) dacă în continuare mai dorești acele lucruri.

Următoarea coală va purta numele Ce doresc acum. Notează cu atenție ce simți că îți dorești, apoi imaginează-ți - chiar într-un scenariu oricât de fantasmagoric - cum se poate împlini ceea ce dorești în situația descrisă de noul început!

4. Cum sunt acum?

Ultima coală nu va conține fapte și evenimente, ci o descriere realistă a ta. Dar regula jocului este să completezi câte ceva pe această coală numai după ce le examinezi pe cealelalte. Nu trișa și nu înnegri foaia cu autocomplimente forțate sau cu autocompătimire. Nici măcar nu folosi adjective, câteodată încurcă. Scrie pe această coală doar ce idei îți vin spontan despre tine după ce citești colile precedente.

Poate că te va obosi încercarea de a scrie atât sau poate te va entuziasma. Cu siguranță, însă, vei privi altfel spre un nou început!