Consilierea psihonutrițională: când relația cu mâncarea are nevoie de înțelegere, nu de o nouă dietă

Observăm adesea în grupul de prieteni sua în familie persoane care au o relație mai strânsă cu mâncarea: caută în ea alinare după o zi grea, o răsplată sau pur și simplu un moment de liniște. Se întâmplă să ne lăsăm mai ușor atrași de anumite alimente, de obicei dulciuri, snackuri sau produse foarte procesate, care ne dau pe moment senzația că ne simțim mai bine, deși, de cele mai multe ori, ușurarea durează puțin și poate fi urmată de vinovăție sau de o stare și mai încărcată. Nu este vorba despre lipsă de voință, ci despre un obicei pe care mintea noastră l-a învățat și pe care îl putem înțelege și schimba cu blândețe.

Despre mâncare, creier și dispoziția noastră

Creierul are nevoie de combustibil ca să funcționeze bine, iar acest combustibil vine, în mare parte, din ceea ce mâncăm. Vitaminele, mineralele și grăsimile sănătoase, cum sunt cele din pește, nuci și semințe, ajută creierul să producă substanțele prin care transmite organismului diferite comenzi și care ne influențează somnul, energia și dispoziția. Chiar și intestinul este implicat: între el și creier există un schimb permanent de semnale, motiv pentru care e numit uneori „al doilea creier". Astfel, când mâncăm mai multe fructe, legume, cereale integrale sau leguminoase tindem să ne simțim mai stabili și mai plini de energie, iar o alimentație bazată mult pe produse ultraprocesate și zahăr poate aduce, în schimb, oscilații de energie și de dispoziție.

Legătura dintre creier și mâncare este, însă, bidirecțională. Când suntem stresați, triști, anxioși sau epuizați, se schimbă și felul în care mâncăm: sărim peste mese, mâncăm pe fugă, alegem mai mult dulce. Nu e o slăbiciune. Tocmai de aceea, uneori nu e suficient să știm ce ar fi bine să mâncăm. Contează și ce simțim când mâncăm, și de aceea înțelegerea emoțiilor din spatele farfuriei poate face o diferență reală.

Trebuie menționat că cercetările din acest domeniu sunt încă în dezvoltare și arată, de cele mai multe ori, legături, nu cauze dovedite. Mâncarea nu vindecă singură o stare de tristețe sau de anxietate, dar o relație mai blândă și mai echilibrată cu ea poate sprijini cu adevărat felul în care ne simțim.

Cum ne poate ajuta consilierea psihonutrițională?

Consilierea psihonutrițională este un demers psihologic care explorează legătura dintre emoții, gânduri, comportamente și alimentație, ajutând persoana să își înțeleagă mai bine obiceiurile alimentare și să dezvolte o relație mai echilibrată cu mâncarea. Scopul ei nu este să îți ofere o dietă sau un plan alimentar, ci să te ajute să înțelegi de ce mănânci așa cum mănânci și să construiești o relație mai echilibrată cu mâncarea și cu propriul corp.

Procesul este adaptat fiecărei persoane și poate include principii din terapia cognitiv-comportamentală, tehnici de reglare emoțională și intervenții care vizează comportamentele alimentare și imaginea corporală. Nu se lucrează cu interdicții și nu se urmărește perfecțiunea. Obiectivul este înțelegerea mecanismelor din spatele comportamentelor și dezvoltarea unor strategii sănătoase și sustenabile.

În timpul ședințelor de consiliere psihonutrițională se poate lucra asupra:

• mâncatului emoțional și a mâncatului pe fond de stres;
• poftelor alimentare și dificultății de a te opri din mâncat;
• episoadelor de mâncat compulsiv;
• ciclului „dietă - restricție - poftă - exces - vinovăție";
• gândurilor și regulilor rigide legate de alimentație;
• sentimentului de vinovăție după consumul anumitor alimente;
• imaginii corporale și nemulțumirii față de propriul corp;
• dificultății de a menține schimbările pe termen lung;
• folosirii alimentelor pentru reglarea emoțiilor;
• relației dintre stres, anxietate, oboseală și comportamentul alimentar;
• perfecționismului și gândirii „totul sau nimic".

Cine poate avea nevoie de consiliere psihonutrițională?

Consilierea poate fi potrivită dacă te regăsești în afirmații precum:

• „Știu ce ar trebui să fac, dar nu reușesc să mă țin."
• „Mănânc atunci când sunt stresat(ă), trist(ă) sau obosit(ă)."
• „După ce mănânc ceva «interzis», simt că am stricat tot."
• „Mă gândesc foarte mult la mâncare și la greutatea mea."
• „Mă simt vinovat(ă) după ce mănânc."
• „Încep mereu o dietă și renunț după câteva zile sau săptămâni."
• „Vreau să slăbesc, dar nu mai vreau să trăiesc într-o relație conflictuală cu mâncarea."

Psihonutriția - cadrul mai larg al consilierii

Consilierea psihonutrițională face parte dintr-un domeniu mai vast, psihonutriția, cunoscută în literatura de specialitate ca psihologie nutrițională. Este un domeniu interdisciplinar aflat încă în dezvoltare, care studiază relațiile bidirecționale dintre alimentație și psihic: felul în care ceea ce mâncăm ne influențează gândurile, emoțiile și modul în care trăim, dar și felul în care starea noastră psihică influențează ce, cât și cum mâncăm. Aceste influențe trec prin mai multe căi: biologice, psihologice, sociale și de mediu.

Psihonutriția reunește cunoștințe din psihologie, științele nutriției, neuroștiințe, științe senzoriale, științe sociale și culturale. Cercetătorii din acest domeniu au propus o structură în șase direcții principale, care arată cât de variate sunt întrebările pe care le abordează:

• emoțiile și motivația din spatele alimentației, precum și influența alimentației asupra dispoziției și reglării emoționale;
• gândirea și funcțiile cognitive: legătura dintre alimentație, atenție, memorie și funcții executive;
• percepția senzorială: rolul gustului, mirosului, texturii și al indiciilor vizuale în preferințele alimentare;
• semnalele interne ale corpului: foamea, sațietatea, senzațiile digestive și felul în care le recunoaștem și le interpretăm;
• factorii psihosociali: familia, cultura, normele sociale și relațiile care ne modelează obiceiurile alimentare;
• factorii de mediu: sistemul alimentar, publicitatea și politicile publice.

Consilierea psihonutrițională se sprijină mai ales pe primele patru direcții și pe cea psihosocială: lucrează cu emoțiile, gândurile, semnalele corpului și influențele din jurul nostru, pentru a schimba comportamentul alimentar.

Consilierea psihonutrițională nu înlocuiește evaluarea și tratamentul medical sau nutrițional atunci când acestea sunt necesare. De asemenea, în tulburările de comportament alimentar (anorexie, bulimie, binge eating), tratamentul se face în echipă multidisciplinară.

Nu ai nevoie de încă o dietă. Poate ai nevoie să înțelegi relația ta cu mâncarea. Psihonutriția ne arată că alimentația și starea psihică sunt strâns legate, iar consilierea psihonutrițională folosește această legătură în practică: te ajută să vezi ce se află în spatele comportamentelor tale alimentare și să construiești schimbări pe care le poți menține, fără presiune și fără perfecționism.

Programează o ședință de consiliere psihonutrițională și hai să vedem împreună ce stă în spatele comportamentelor tale alimentare.

Surse

• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9441951/;
• https://www.nature.com/collections/ahgibhchba;
• https://www.health.harvard.edu/blog/nutritional-psychiatry-your-brain-on-food-201511168626;
• https://www.nutritional-psychology.org/what-is-nutritional-psychology/;
• https://psychplus.com/blog/find-out-how-food-can-change-your-mood/.