Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Bullyingul nu este un flagel al timpurilor moderne, el există de când lumea și denumirea românească pentru această temă trendy este persecuție. Cu toții ne putem aminti de copii persecutați în școală - și nu sunt puțini dintre noi care-și pot aminti că au trecut ei înșiși prin această situație. Fenomenul s-a ˝îmbogățit˝ prin accelerarea violenței și prin combinația cu persecuția online, ceea ce face situația mai grea pentru victime.
Semnele bullyingului și cum să acționezi
Așadar, afli că puștiul tău este victima bullyingului la grădiniță sau la școală. Ca întotdeauna, e important să nu reacționezi imediat, ci să examinezi puțin situația. Și mai ales să conții sentimentele copilului, așa cum le percepi - fie că este vorba despre durere, anxietate, rușine - arătându-i că în părinții lui găsește un sprijin real.
Examinarea situației
Este important punctul de plecare. De la cine ai aflat despre aceste tratamente aplicate copilului: de la el, de la cineva din școală (profesor/consilier școlar), de la colegii copilului sau de la părinții colegilor? Aceeași delicatețe în conversația cu copilul se impune în toate aceste cazuri, iar dacă ai aflat situația de la altcineva înafară de copil, mai întâi investighează și întreabă și alte persoane din anturajul școlii (cu discreție) ca să fii sigur că ai primit informațiile corecte. Apoi încearcă să afli de ce copilul însuși nu ți-a spus: face față situației singur, este prea rușinat, e deprimat, crede că merită relele tratamente sau simte că nu poate avea încredere că părinții îl pot ajuta? Este esențial să îi arăți că poate avea încredere în tine ca părinte și că nu ești încă o persoană care îl judecă, ci marele său aliat și protector.
Indicii comportamentale
Următoarele semne care ar putea să-ți indice faptul că fiul/fiica sunt victime ale bullyingului la școală, chiar dacă nu spune nimic:
- Reticența de a merge la școală;
- Dureri de stomac sau dureri de cap inexplicabile;
- Stări de rău sau tulburări ale dispoziției care apar duminică seara sau la sfârșitul vacanțelor școlare;
- Schimbări de comportament general: copilul devine mai retras sau dimpotrivă, devine mai dezinhibat și intră în necazuri mai des;
- Vine de la școală cu hainele rupte sau cu obiecte personale lipsă;
- Copilul pare brusc întristat sau supărat după ce vorbește la telefon, intră pe tabletă sau pe computer;
- Copilul vrea brusc să plece la școală mult mai devreme și tinde să revină mai târziu de la școală;
- Tulburări de somn acasă;
- Copilul evită să meargă la baie la școală. Mulți agresori atacă în baie, departe de camerele de filmat și de adulți;
- Copilul pierde prietenii pe care îi avea anterior. Copiii tind să fie mai izolați și să sară peste activități care le plăceau înainte, mai degrabă aleg să petreacă mai mult timp singuri în camera lor.
Pași de făcut dacă copilul este cel care vine la tine și se plânge de bullying
Sunt două atitudini pe care este important să le luăm: pe de o parte maximă empatie față de suferința copilului (care este reală, indiferent de contextul concret în care s-au petrecut faptele invocate), dar în același timp prudență cu reacțiile - stabilește cu grijă faptele exacte și contextul lor.
Atenție: dacă vei constata în timp ce te informezi despre situație că propriul copil este cel acuzat de comportamente provocatoare evită să culpabilizezi deschis și direct copilul pentru astfel de comportamente. Ține minte însă că ele reprezintă un semnal de alarmă - aceste comportamente pot oglindi situații conflictuale din familie și este bine să ceri ajutorul unui psihoterapeut pentru întreaga familie
1. Conține sentimentele lui, nu reacționa ghidat de propriile porniri
Rolul cheie al părintelui este de a asculta, de a calma și de a oferi asigurări că situația se poate îmbunătăți atunci când se iau măsuri. Ascultă copilul în așa fel încât să îi fii de folos, deci conține-i anxietatea, nu o spori cu anxietatea ta.
„Ce pot face pentru a fi de ajutor?” - iată întrebarea pe care să ți-o pui și să i-o pui chiar lui. Când copilul tău îți povestește ce se întâmplă la școală, oricât de tare te doare să asculți, fii deschis și capabil să auzi ce are de spus. Încearcă să îl susții, să fii empatic.
Cealaltă parte a procesului de ascultare este să nu-ți învinovățești copilul. Nu pune pe el responsabilitatea pentru hărțuire și nu încerca să găsești un motiv pentru aceasta; nu există un motiv sau o scuză întemeiată pentru ceea ce se întâmplă. Dacă copilul tău este hărțuit, el este victima, așa că încercarea de a găsi un motiv pentru care „și-o provoacă singur” nu este de mare ajutor. Nu-ți învinovăți niciodată copilul, nici pentru că a fost hărțuit, nici pentru că s-a apărat cum a crezut el de cuviință - va deveni anxios și va evita pe viitor să vorbească cu tine despre situațiile delicate prin care trece și care îl frământă. Scopul tău este ca el să continue să comunice ce se întâmplă.
Dacă situația îți evocă propria copilărie, dacă ai fost persecutat sau chiar ai hărțuit tu însuți alți copii, nu reacționa imediat în funcție de sentimentele pe care ți le stârnește acest fapt. Adu-ți aminte că acest copil al tău pe care-l ai în față este totuși diferit de tine, iar situațiile pot fi foarte diferite. Este de folos să îi împărtășești celui mic din experiența ta, dar nu lua problema ca și cum ar fi numai a ta, ca și cum tu, adultul, trebuie să reglementezi acum situația pentru tine, copilul.
Copilul din fața ta nu ești tu însuți, și el are nevoie de sprijinul tău ca adult, ca părinte. Amintește-ți ce răspunsuri ai primit în aceste situații când ai fost tu copil. Care dintre ele te-au ajutat cel mai mult? Pe acestea e bine să i le transmiți copilului tău acum. Și invers, e bine să eviți să repeți acum cu el ceea ce deja știi că nu a funcționat pentru tine.
2. Stabilește condițiile situației și faptele
Copilul îți poate prezenta întâmplarea, dar caută să afli și cine sunt personajele, cine a fost martor, să afli cum percepe copilul cultura școlii, dacă simte că are un sprijin de la cineva din școală, adult sau copil.
Ține minte definiția: nu orice acțiune izolată conflictuală între copii este bullying - acesta din urmă apare ca o acțiune sistematică îndreptată împotriva copilului - hărțuire, persecuție.
În orice caz, ascultă-l pe cel mic și asigură-l că a făcut cel mai bun lucru atunci când a venit la tine. Încearcă să stabilești faptele - notează, nu te baza numai pe memorie. Notează nume, date, ce s-a întâmplat și unde s-a întâmplat. De asemenea, întreabă-l pe copil ce a încercat deja să facă pentru a opri acest lucru. Păstrează orice dovezi, cum ar fi imagini cu răni sau capturi de ecran ale oricăror mesaje online. Asigură-l pe cel mic de sprijinul familiei și asigură-l că nu vei lua nicio măsură fără a discuta mai întâi cu el.
Dacă copilul are leziuni fizice evidente, cum ar fi tăieturi, vânătăi, arsuri, du-l la medicul de familie pentru a se păstra o evidență a leziunilor sau faceți fotografii datate. Dacă leziunile copilului sunt grave, ar trebui să le raportezi și la poliție.
Dacă copilul prezintă semne de suferință psihică, de exemplu, suferă de atacuri de panică, depresie sau anxietate, și consideri că acest lucru ar putea fi direct legat de comportamentul sau tratamentul pe care îl primește la școală, ar trebui să mergi la medic.
3. Nu încuraja represaliile la bullying - cum ar fi acțiunile violente
Este important ca cei mici să evite să lovească la rândul lor un coleg violent fizic sau psihic. Reacția în acest fel are rezultate negative și imprevizibile - copilul poate fi rănit și poate ajunge să fie el etichetat drept problemă. Sugerează-i mai bine să plece și să ceară ajutor.
Află ce își dorește copilul să se întâmple în continuare. Ajută-l să identifice opțiunile care i se deschid; următorii pași potențiali de făcut; și abilitățile pe care le-ar putea avea pentru a ajuta la rezolvarea problemelor.
Nu vă răzbunați împotriva agresorului sau a familiei sale. Oricât de tentant ar fi pentru tine ca părinte să iei situația în propriile mâini și să pui la cale o răzbunare împotriva agresorului sau a familiei sale, este mai bine să eviți acest lucru, care se poate întoarce împotriva copilului. Mai important decât să îl răzbuni pe copil este să îl înveți calea spre autonomie și abilitatea personală de a face față conflictelor. Riposta nu îl va ajuta pe copil nici să rezolve problema, nici să se simtă mai bine în pielea sa. Gândește-te mai bine ce poți face pentru a-l ajuta pe copil să gestioneze situația cu care se confruntă.
4. Cultivă încrderea și stima de sine
Încurajează-ți copilul să se implice în activități care îi consolidează încrederea și stima și îl ajută să formeze prietenii în afara școlii (sau oriunde are loc bullying-ul).
5. Caută sprijin pentru tine, dacă situația începe să te copleșească
Câteodată este mai bine să primești ajutor din partea unui consilier sau psihoterapeut tu ca părinte, pentru a putea să îți ajuți copilul. Uneori este preferabil să facem asta decât să trimitem copilul la psihoterapeut, ceea ce îi poate da senzația că într-adevăr este ceva în neregulă cu el.
Pași pentru a preveni bullying-ul
La nivelul școlii
Fiecare copil are dreptul la un mediu sigur în care să învețe și să se joace.
Găsește un sprijin în școală: educator, învățător, diriginte, consilier școlar. Explică-i ce s-a întâmplat, precum și ce a încercat deja copilul să facă pentru a opri acest lucru. Profesorul ar trebui să investigheze acuzațiile și să ia măsuri rezonabile pentru a opri hărțuirea și a proteja copilul. Cere profesorului un interval de timp rezonabil pentru acțiunea respectivă și notează ce face. Dacă nu se întâmplă nimic și situația se repetă, poți face plângeri oficiale la Inspectorat școlar, poliție, Protecția Copilului.
La nivelul familiei
- Ajută-l pe copil să aibă mai multă încredere în sine, să-și facă prieteni și să fie și el un prieten bun;
- Încurajează-l să comunice cu un adult din școală dacă e îngrijorat. Stabiliți de comun acord care să fie acest adult;
- Cultivă activitățile din afara școlii care-i fac plăcere copilului și care-i dau încredere în sine;
- Învață-l pe copil cum să reacționeze și folosește jocul de rol pentru situațiile problematice. Atât tu cât și copilul treceți prin toate rolurile situației - hărțuitor, hărțuit, martor copil, martor adult - pentru a înțelege implicarea fiecărei părți. În aceste jocuri de rol copilul poate deprinde modul de reacție potrivit. Agresorii tind să aleagă persoanele de la care pot obține o reacție. Ei aleg copii care se supără și care iau tachinarea în serios. De asemenea, caută copii care nu se vor apăra singuri sau pe care îi pot domina. Învață-l pe copil cum să evite agresorii la școală și la cine să meargă dacă se simte în nesiguranță;
- Exersați o reacție cât mai neutră la agresiune - poate acționa dezarmant pentru agresori.
Fiecare copil merită să se simtă în siguranță, văzut și respectat. Ca părinți, educatori sau profesioniști, rolul nostru este să ascultăm, să intervenim cu blândețe și fermitate și să construim un mediu în care bullyingul nu are loc. Nu lăsa suferința copilului tău să treacă neobservată – vorbește, cere ajutor, acționează. Uneori, o simplă conversație poate fi primul pas spre vindecare.
