Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Sunt obez. Cum fac sa nu imi mai fie rusine de mine?

Obezitatea a existat in toate vremurile. In alte epoci corpul voluptuos a fost o sursa de inspiratie in arta sau un simbol al fertilitatii. Se considera ca un om supraponderal este bine situat social, cu o situatie materiala buna si se bucura de placerile vietii. Oamenii grasi apartineau de regula clasei inalte, bogate si sedentare, care isi permitea luxul unor mese foarte copioase. Mai rar puteai intalni un om din patura de jos supraponderal, pentru ca hrana se obtinea destul de greu si cu mult efort.

Si in zilele noastre exista culturi care valorizeaza corpul rotund, cu forme pline.

In cultura occidentala insa, prin anii 1960,  a inceput sa fie tot mai apreciat corpul zvelt, ajungandu-se in prezent la corpul slab, chiar foarte slab. Astfel, supermodelele cu aspect  anorexic au inceput sa domine imaginea feminina a zilelor noastre. In mod paradoxal, numarul persoanelor supraponderale si obeze a inceput sa creasca in mod alarmant, mai ales pe continetul american si in Europa. Treptat, persoanele supraponderale sau obeze au inceput sa fie tot mai marginalizate ajungandu-se la discriminare si chiar stigmatizare. Este o realitate a zilelor noastre faptul ca aceste persoane au sanse mai mici de angajare sau de promovare in cadrul unei companii, in randul somerilor predomina oamenii grasi si tot acestia inregistreaza un numar mai mare de zile de somaj, fapt care le agraveaza conditia fizica si medicala.

Exista multe prejudecati in ceea ce priveste oamenii obezi. Acestia sunt priviti ca fiind persoane lipsite de vointa, ostile, nesincere si incompetente. Din pacate stigmatizarea si marginalizarea incepe la varste fragede. Copiii grasuti sau obezi sunt adesea tinta ironiilor colegilor sau chiar a profesorilor, chiar ai unor membri ai familiei, ajungandu-se adesea la bullying.  

Cresterea exagerata a greutatii corporale este strans legata de o alimentatie excesiva, adica un consum de alimente cu mult peste necesarul corpului nostru si de sedentarism. Obezitatea provoaca atat probleme medicale, cat si multa suferinta psihica. Persoanele supraponderale si obeze se considera neatragatoare, se simt inferioare si lipsite de valoare, au o stima de sine foarte joasa si nu de putine ori se izoleaza de ceilalti. Depresia si anxietatea sunt des intalnite in randul persoanelor obeze.

Ce pot face oamenii in aceasta situatie ? Cum pot ei sa traiasca o viata mai satisfacatoare si mai implinita ? Cum se pot bucura de viata?

In primul rand pot avea in vedere calea clasica, recomandata cu fiecare ocazie, si anume o dieta potrivita sau o alimentatie echilibrata si miscare fizica adecvata. Un consult medical amanuntit poate stabili daca sunt probleme medicale.  

Obezitatea poate avea si cauze emotionale profunde, o trauma nevindecata din copilarie sau adolescenta, cauze psihologice generate de expunere la stres sau evenimente dureroase de viata.

Consumul de alimente pe fond emotional poate fi o cauza majora a obezitatii. In functie de emotiile lor, oamenii sunt predispusi sa consume alimente de tip fast-food, bogate in grasimi, alimente semipreparate, dulciuri, sucuri dulci si acidulate etc.  

Astfel, in acest caz, psihoterapia individuala sau de grup poate fi de folos pentru a intelege starile emotionale prin care treci, pentru a identifica emotiile care te macina, pentru a renunta la  bagajul emotional pe care il porti de mult timp si pentru a te elibera de emotiile negative captive de ani de zile si pe care e posibil sa le alini prin mancare. In cadrul procesului psihoterapeutic se pot invata metode de gestionare a stresului, de infruntare a situatiilor dificile de viata sau metode de relaxare.

Dar ce se poate face daca obezitatea tine de niste factori incontrolabili, de natura medicala sau genetica?

Daca in ciuda unor eforturi depuse, persoana cu surplus de greutate nu poate slabi sub un anumit prag?

Cu alte cuvinte, aceasta va fi mereu o persoana corpolenta sau supraponderala .

Din fericire nu trebuie sa ne schimbam personalitatea ca sa ne castigam increderea de sine.  Cuvantul cheie este acceptarea. Invatam sa ne acceptam pe noi asa cum suntem, cu bune si rele, cu defecte si calitati. Acceptarea de sine si acceptarea lucrurilor pe care nu le putem schimba sunt baza bunastarii psihice. Valoarea unui om nu sta in aspectul lui fizic. Oamenii nu pot fi incadrati in sabloane dictate de moda.

Increderea de sine se construieste. Gradual, pe masura ce inveti sa te exprimi pe tine si sa te cunosti mai bine. Ea nu este legata de aspectele exterioare ale succesului si de un corp „perfect”, ci de calitatile personale, sistemul de valori la care aderam si punctele noastre forte. Fiecare dintre noi are o personalitate unica care asteapta sa se manifeste si sa infloreasca.     

 „Poti construi o lume mai buna daca iti realizezi potentialul si ai incredere in tine” Dalai Lama

 

Articol scris de Monica Popescu, psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentala.
Pentru programari, completeaza acest formular si vei fi contactat.

Cere ajutorul unui psihoterapeut

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Acest site este protejat de reCAPTCHA si se aplica Politica de confidentialitate si Termeni si conditii.