Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Cand sa mergi cu copilul tau la psiholog?

Articol de Ileana Andreescu Senior Medical Editor
Este important sa recunosti acele semne de alarma care te avertizeaza ca este nevoie sa mergi la psiholog cu copilul sau adolescentul tau, indiferent daca acestea au aparut ca urmare a pandemiei actuale COVID-19 sau a altor circumstante din viata lui sau din cauza unei posibile tulburari mintale. Indiferent de motivul pentru care copiii nostri ar putea avea nevoie de terapie, depinde de noi sa recunoastem semnele si sa le oferim ingrijirea profesionala de care au nevoie.

Cand ar trebui sa fii precocupat ca exista o problema serioasa

Ca si in cazul adultilor, si copiii trec prin perioade dificile in care au nevoie de ajutor, indrumare sau doar de cineva care sa-i asculte.

Copiii se pot confrunta cu stresul legat de scoala, cu atat mai mult in pandemie, cand exista o impredictibilitate a scolii online vs. participarea fizica, bullying-ul, „dramele” din partea prietenilor, precum si cu tranzitiile de-a lungul copilariei si perioadei adolescentei. Uneori, copiii sunt jenati sau speriati sa spuna mamei sau tatalui ca ceva nu este in regula cu ei, iar alteori parintii nu sunt siguri daca o problema este trecatoare sau este ceva mai grav. In astfel de situatii este important sa-ti asculti instinctul. Iti cunosti cel mai bine copilul, iar daca crezi ca ceva nu este in regula, ai incredere in acel instinct. Este mai bine sa mergi la psiholog si sa verifici atunci cand nu esti sigur, decat sa treci cu vederea ceva important.

Urmatoarele manifestari ar putea indica ca este nevoie sa mergi cu copilul tau la un psiholog:

Schimbarea obiceiurilor alimentare sau de somn

Atunci cand obiceiurile alimentare sau de somn ale copilului tau s-au schimbat semnificativ, nu le ignora. Cand copilul doarme prea mult sau nu mai doarme aproape deloc este un semnal de alarma, de exemplu pentru o tulburare depresiva, iar noile obiceiuri alimentare pot fi un semn al unei tulburari de alimentatie.

Angajarea in comportamente distructive

Exemple de comportamentele autodistructive includ: taierea sau stingerea unei tigari pe piele, infundarea unghiilor in piele, smulgerea parului sau lovirea capului de ceva tare sau alte acte de auto-mutilare cu scopul de a incerca sa-si provoace durere. Alte comportamente distructive sunt consumul de alcool sau droguri. Copilul poate folosi aceste comportamente ca o metoda de a-si „amorti” furia, durerea sau resentimentele foarte profunde. Alteori, acest lucru se poate prezenta subtil, cu indicii ca lipsa de speranta sau ca se simte singur. Ajutorul unui terapeut este foarte important in acest caz.

Sentimente extreme de tristete sau ingrijorare 

Daca un copil pare neobisnuit de anxios, iritabil, trist, lipsit de incredere in sine sau incapabil de a face ceva pentru o perioada mai lunga de timp (peste 2 saptamani) si aceste trairi ii afecteaza capacitatea de a face acele lucruri pe care le facea in mod normal, este important sa cauti ajutor specializat. Acorda importanta daca copilul tau plange mult sau isi face griji excesive.

Comportament agresiv

Daca comportamentul copilului tau perturba armonia familiei sau ii creaza probleme la scoala, s-ar putea ca acesta sa insemne ceva mai mult. Multi copii isi exprima emotiile prin comportamente negative, cum ar fi sa se comporte intr-o maniera neacceptata social, sa raspunda nepoliticos unui profesor, sa se certe sau sa se planga exagerat sau sa se bata cu prietenii si cu colegii. Inainte de a-l pedepsi, gandeste-te daca o solutie mai buna nu ar fi aceea de a-i oferi posibilitatea de a vorbi cu un psiholog. 

Izolarea de prieteni

Retragerea sociala sau izolarea de prieteni sau lipsa dorintei de a mai face acele activitati care ii faceau placere sunt semne ca ceva poate fi in neregula. Copilul poate refuza invitatiile de a participa la intalnirile cu prietenii lui, nu mai vrea sa iasa din casa pentru niciun motiv sau isi poate sterge conturile de pe retelele sociale. Aceste actiuni sunt cu atat mai importante daca reprezinta o schimbare majora fata de personalitatea lui obisnuita, care nu era caracterizata prin timiditate sau introversie.

Regresia

Este normal ca un copil sa regreseze cand apar schimbari majore in viata, cum ar fi nasterea unui nou frate, mutarea sau divortul parintilor. Totusi, regresiile cum ar fi enurezisul, frica excesiva, crizele de furie, regresia in limbaj (limbajul de „bebelus”) sau anxietatea de separare si dependenta de cineva, fara legatura cu o schimbare majora, pot fi un semn al unei probleme mintale.

Simptome fizice frecvente

Uneori, problemele mintale la copii iau forma unor simptome fizice, cum ar fi durerile de cap sau de stomac. Odata ce medicul pediatru a exclus o problema medicala fizica, urmatorul pas poate fi un consult la psiholog. Unele experiente de viata sunt in mod inerent dificile, stresante sau emotionale si este util daca copilul tau poate vorbi cu o alta persoana - care sa nu fie mama sau tata - cum este un profesionist.

Vorbeste frecvent despre moarte

Este normal ca un copil, si mai ales un adolescent, sa exploreze conceptul de moarte si sa vorbeasca despre asta intr-un mod curios, insa discutiile repetate despre moarte pot fi un semnal de alarma. Ia in serios orice declaratie despre sinucidere sau gandurile despre uciderea altor persoane. Astfel de situatii necesita ajutor imediat. Daca copilul tau sau o persoana iubita se afla in pericol imediat, suna imediat la 112!

Situatii de viata cand un copil ar putea avea nevoie de un terapeut

Urmatoarele situatii reprezinta schimbari majore in viata copilului sau a familiei sau situatii stresante fata de care copilul nu are instrumentele adecvate pentru a le face fata. Adultii merg la terapie ca urmare a multora dintre aceste motive, asa incat este firesc ca si un copil sa fie trist, confuz sau frustrat si sa nu stie care sunt abilitatile de adaptare adecvate sau pur si simplu sa aiba nevoie sa vorbeasca cu cineva, care este diferit de parintii lui.

Exemple de situatii stresante in viata unui copil:

  • Despartirea parintilor
  • Litigii privind custodia
  • Confruntarea cu un deces in familie sau a unui prieten apropiat
  • Aparitia unui nou frate
  • Mutarea sau schimbarea scolii
  • O boala grava, acuta sau cronica
  • Abuz sexual, fizic sau emotional sau alte evenimente traumatizante

Ce trebuie sa faci daca crezi ca este nevoie sa mergi cu copilul tau la un psiholog?

In primul rand, sa nu-ti fie teama sa discuti cu copilul tau despre aceasta ingrijorare pe care o ai fata de starea lui de bine emotionala. Vei constata ca la remarca ta: ” Pare ca ai nevoie de ajutor, nu-i asa?”, acesta iti va raspunde: „Da, asa e”.  Adesea, parintii sunt surprinsi de cat de dispusi sunt copiii lor sa primeasca ajutor suplimentar. Iar atunci cand un copil sau un adolescent cere ajutor, este responsabilitatea ta, ca adult, sa-l ghidezi si sa-i oferi ajutorul de care are nevoie.

Initial, mergi la un consult la medicul pediatru al copilului. Spune-i daca preferi ca programarea sa fie gestionata cu discretie, astfel incat copilul tau sa nu fie prezent la o parte din conversatie, incat sa poti vorbi liber cu acesta. Medicul pediatru te va ajuta sa diferentiezi intre ceea ce este normal sau anormal in comportamentul si starea copilului tau si daca este cazul, iti va face o recomandare de trimitere la un psiholog sau medic psihiatru cu experienta in evaluarea si consilierea psihologica a copiilor. Desi pare evident, este important sa te asiguri ca acel specialist are pregatire in terapia copiilor, deoarece copiii au nevoi unice, diferite de cele ale adultilor, etape de dezvoltare specifice varstei, precum si situatii caracteristice copiilor mici sau adolescentilor. 

De asemenea, este important sa intelegi ca a merge la psiholog nu este ceva pentru care tu sau copilul tau ar trebui sa simtiti rusine. Nu este diferit fata de a urma un curs pentru a invata o noua abilitate sau de a merge la medic atunci cand ai o boala fizica. Consilierea psihologica ajuta la identificarea acelor zone ale sanatatii mintale care pun probleme, astfel incat sa poata fi abordate, vindecate si persoana sa poata sa invate noi abilitati pentru a face fata bolii mintale sau factorilor de stres care cauzeaza problemele de sanatate mintala.  

Iar atunci cand arati grija si responsabilitate fata de sanatatea mintala a copilului tau, stabilesti pentru acesta un standard, astfel incat copilul va invata sa-si ingrijeasca emotiile si trairile lui pe tot parcursul vietii. Ii arati ca iti pasa de starea lui de bine, nu numai fizica, dar si emotionala, si ca vrei sa-i fie bine si sa aiba succes in viata. Pentru copilul tau, acesta este un mesaj extrem de valoros pe care il primeste de la tine. 

Ce tipuri de terapii pentru copii exista?

Multi terapeuti incorporeaza o combinatie de metode, in functie de nevoile copilului. Cateva din cele mai folosite terapii pentru copii sunt: 

Terapia cognitiv-comportamentala

In aceasta forma de consiliere, copiii sunt invatati ca propriile lor ganduri le pot afecta starea de spirit si comportamentul. Copiilor li se arata cum sa identifice tiparele de gandire negative sau distorsionate si cum sa le faca fata. Acest tip de terapie este util in abordarea tulburarilor de dispozitie cum sunt anxietatea si depresia.

Terapia comportamentala

Difera de terapia cognitiv-comportamentala prin faptul ca se concentreaza pe modificarea comportamentului. Scopul terapiei comportamentale este de a-i invata pe parinti si educatori cum sa stabileasca si sa aplice reguli si asteptari clare de comportament pentru copil. Se folosesc recompense pentru a intari comportamentele pozitive ale copilului si penalizari care sa elimine comportamentele nedorite sau problematice. In plus, parintele trebuie sa structureze si sa organizeze cat mai mult mediul de viata al copilului prin stabilirea unor rutine de viata, care sa-i ofere acestuia predictibilitate si stabilitate. Treptat, ordinea si structura exterioara sunt internalizate, devenind un nou mod de functionare a creierului copilului. Terapia comportamentala este utila pentru tratarea copiilor cu ADHD (Tulburarea de hiperactivitate si deficit de atentie), precum si a altor tulburari pentru care se doreste modificarea comportamentului.

Terapia dialectic-comportamentala

Este la baza o terapie cognitiv-comportamentala la care au fost adaugate multiple concepte filozofice si umaniste care pun accentul pe acceptare, validare si relatie. Combina mindfulness cu abilitati suplimentare pentru a-i ajuta pe copii sa invete cum sa-si regleze emotiile. Lumea emotionala a unui copil este complexa si poate fi coplesitoare. Cand acesta invata cum sa-si regleze trairile, se simte imediat mai bine. Terapia dialectic-comportamentala ii invata pe copii cum sa lucreze si astfel, sa-si schimbe, sentimentele si comportamentul.

Terapia de expunere si preventie a raspunsului

Este un tip special de terapia cognitiv-comportamentala in care copilul este expus treptat la ganduri, experiente, obiecte sau situatii care ii declanseaza anxietate sau frica excesiva. Este frecvent folosita  pentru a trata tulburarea obsesiv-compulsiva la copii. De asemenea, poate fi folosita si in cazul unor tulburari de anxietate, cum ar fi fobiile si anxietatea sociala. De exemplu, copilul cu anxietate sociala ar putea experimenta treptat expunerea la medii sociale. Terapeutul il ajuta pe copil sa traiasca acea experienta, astfel incat aceasta sa fie terapeutica si nu traumatica.

Terapia Comportamentala Comprehensiva pentru Ticuri 

Este o forma foarte specifica de terapie care ii poate ajuta pe copiii care sufera de ticuri. Ticurile pot face sau nu parte din sindromul Tourette. Copilul va invata sa-si identifice factorii declansatori (triggerii) ai ticului, sa reduca nevoia de a face acel tic si/sau sa inlocuiasca ticurile cu comportamente mai acceptabile, mai putin perturbatoare. De exemplu, copilul va invata un nou comportament care nu poate fi realizat in acelasi timp cu ticul - daca are un tic care presupune frecarea capului, un comportament nou ar putea fi sa-si puna mainile pe genunchi sau sa-si incruciseze bratele atunci cand apare nevoia imperioasa de a face ticul. In cele din urma, copilul va fi capabil sa experimenteze mai putine impulsuri de a face acel tic.

Terapia prin joc

In timp ce copilul se joaca, psihoterapeutul ii urmareste jocul pentru a intelege mai bine problemele lui emotionale sau de sanatate mintala. Diferite tipuri de joc il ajuta pe copil sa-si dea seama de sentimentele lui si sa le exprime. Terapia prin joc poate ajuta copiii care sufera de depresie sau anxietate sau atunci cand trebuie sa faca fata unor probleme ale vietii, cum ar fi divortul sau moartea unei persoane dragi.

Psihoterapia psihodinamica

Este versiunea pentru copii a clasicei „psihanalize”, prin care psihoterapeutul il ajuta pe copil sa identifice problemele care ii influenteaza modul in care gandeste sau se comporta. Aceasta metoda de terapie are la baza teoria conform careia comportamentul unui copil se va imbunatati odata ce „luptele” (conflictele) lui interioare sunt scoase la iveala. Psihoterapia este recomandata atunci cand copilul sufera de anxietate sau depresie, se confrunta cu o tulburare de alimentatie sau are o tulburare de comportament.

Terapia centrata pe familie

Copiii fac parte dintr-o familie. Prin urmare, atunci cand intreaga familie participa la terapie, copilul se va dezvolta mult mai bine. Copiii pot invata noi moduri de a se exprima fata de parintii lor si pot rezolva problemele in colaborare cu acestia. Intreaga familie poate afla mai multe despre interactiunea, comunicarea si comportamentul dintre ei. Toata lumea beneficiaza in urma acestei terapii.

Cum poti sa-ti ajuti copilul?

Poti face o serie de lucruri pentru a-ti ajuta copilul sa beneficieze la maximum de terapie:

  • Gaseste un psiholog cu care tu si copilul tau sa va simtiti confortabili. 
  • Du-ti copilul la toate consulturile stabilite cu psihologul. Schimbarea necesita timp: copilul are nevoie de mai multe sedinte de terapie pentru a invata noi abilitati si pentru a le integra in viata de zi cu zi.
  • Discuta cu psihologul despre copilului tau. Intreaba-l ce poti face cand copilul prezinta probleme in mediul de acasa. Intreba-l cum poti sa-l ajuti sa se descurce mai bine.
  • Petrece timp cu copilul tau. Joaca-te cu el, citeste-i, radeti impreuna, gatiti ceva special impreuna. Fa asta in fiecare zi, chiar daca doar pentru cateva minute.
  • Fii acel parinte pentru copilul tau care arata rabdare si caldura. Foloseste cuvinte binevoitoare, chiar si atunci cand trebuie sa-l corectezi. Arata-i iubire. Lauda-l cand se descurca bine sau se straduieste din greu.


Surse de informatie:
www.verywellfamily.com
www.all4kids.org
www.kids-houston.com
www.kidshealth.org
www.socalmentalwellness.com

Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor