Ghidul despre terapia ocupațională: principii, metode și beneficii concrete

 Indiferent dacă vorbim de un copil cu întârziere în dezvoltare, un adult în recuperare după un accident vascular cerebral sau un vârstnic care își dorește să-și păstreze autonomia, terapia ocupațională oferă soluții concrete, personalizate și practice. 

Ghidul de mai jos se adresează tuturor celor care vor să înțeleagă mai bine ce este terapia ocupațională, cum funcționează și, mai ales, cum poate ajuta în mod real. 

Ce este terapia ocupațională (TO)? 

Terapia ocupațională (numită și ergoterapie) este terapia prin activități cu sens și scop. Este o intervenție specializată care ajută oamenii să își recapete, dezvolte sau păstreze capacitatea de a face lucrurile importante pentru ei, acele activități zilnice esențiale, numite ocupații: de la îmbrăcare, alimentație, igienă personală, până la muncă, joacă, învățare sau activități recreative. Este utilă pentru persoane de toate vârstele care se confruntă cu dificultăți în realizarea activităților zilnice din cauza unor probleme fizice, psihice, cognitive, senzoriale sau de dezvoltare. 

Această formă de terapie nu se concentrează doar pe boală sau dizabilitate, ci pe ceea ce contează cu adevărat pentru persoană. Scopul său este de a-i ajuta pe oameni să facă ceea ce vor și trebuie să facă în viața lor, prin adaptări, exerciții funcționale, educație și intervenții personalizate. Mai mult decât tratament, este o cale spre independență, participare și o viață trăită cu sens.

Cui se adresează și de ce este importantă?

Terapia ocupațională se adresează persoanelor de toate vârstele care se confruntă cu dificultăți în desfășurarea activităților cotidiene esențiale, din cauza unor afecțiuni fizice, tulburări psihice sau emoționale, dizabilități cognitive ori întârzieri în dezvoltare.

• Copiii pot beneficia de acest tip de terapie atunci când apar probleme legate de atenție, coordonare, scris, joc, integrare senzorială sau adaptare la cerințele școlare și sociale. Este un sprijin esențial pentru copiii cu autism, ADHD, întârzieri în dezvoltare, tulburări motorii sau de procesare senzorială;
• Adulții care se recuperează după accidente (traumatisme, AVC, fracturi, intervenții chirurgicale) pot învăța din nou cum să își desfășoare activitățile de zi cu zi: gătit, îmbrăcat, mers la serviciu, îngrijirea propriei persoane;
• Vârstnicii pot beneficia de TO pentru a-și menține independența cât mai mult timp posibil, pentru a preveni căderile, a compensa scăderea forței sau a memoriei și pentru a rămâne activi și implicați în viața socială;
• Terapia ocupațională este esențială și pentru persoanele cu tulburări de sănătate mintală, depresie, anxietate sau stres cronic, care au dificultăți în organizarea rutinei, menținerea motivației sau participarea la activități importante pentru ele.

👉 Te-ai întrebat vreodată cum poți sprijini mai eficient copilul cu ADHD în gestionarea emoțiilor și a comportamentelor dificile? Terapia comportamentală este una dintre cele mai recomandate metode complementare terapiei ocupaționale, cu beneficii dovedite în creșterea concentrării și adaptării sociale. Descoperă cum functioneaza terapia comportamentala. 

Principiile fundamentale ale terapiei ocupaționale

Terapia ocupațională se bazează pe câteva principii-cheie care o diferențiază și îi conferă eficiență în intervențiile personalizate. Aceste principii ghidează fiecare plan de tratament și asigură că persoana este tratată ca un întreg, nu doar prin prisma afecțiunii sale.

Centrarea pe persoană

Fiecare om este unic, iar ergoterapia respectă acest lucru în totalitate. Intervenția este construită în jurul nevoilor, dorințelor și obiectivelor personale ale fiecărui individ. 

Nu există un plan standard, totul este adaptat în funcție de ceea ce contează cel mai mult pentru persoană: să se îmbrace singur, să se joace cu ceilalți copii, să revină la serviciu sau să își poată îngriji casa.

Abordare holistică

Terapia ocupațională privește persoana ca un tot: corp, minte, spirit și mediu. Recuperarea funcțională nu se referă doar la mișcări sau forță, ci și la starea emoțională, motivație, mediu de viață, rutine și interacțiuni sociale. 
 

oți acești factori sunt luați în considerare pentru a sprijini participarea activă și adaptarea la provocările vieții.

„Ocupația” ca mijloc și scop

Activitățile zilnice, numite „ocupații”, sunt atât instrumentul, cât și ținta terapiei. Terapeutul folosește activități familiare și semnificative (de exemplu, spălatul pe dinți, scrisul, gătitul, joaca) pentru a antrena abilități specifice și, în același timp, pentru a reconstrui independența și încrederea în sine. Terapia nu înseamnă doar exerciții repetitive, ci învățare prin acțiuni reale, relevante și utile.

Cum funcționează terapia ocupațională? 

Terapia nu este un pachet standard de exerciții, ci un proces personalizat care pornește de la întrebarea: „Ce ai nevoie și ce îți dorești să faci în viața ta de zi cu zi?” Răspunsul la această întrebare ghidează fiecare etapă a intervenției.

Fiecare persoană care ajunge la un terapeut ocupațional are un parcurs unic. Un copil care are dificultăți să se îmbrace singur va avea un plan complet diferit de cel al unui adult care vrea să revină la muncă după un accident. 

Cu toate acestea, există o structură clară în spatele fiecărei intervenții, menită să evalueze, să planifice și să susțină progresul. În continuare vei vedea cum decurge procesul terapeutic, ce tipuri de intervenții concrete sunt utilizate și cum este implicată familia. 

Procesul terapeutic

Procesul terapeutic este structurat, dar flexibil, adaptat nevoilor și obiectivelor fiecărei persoane. Scopul este de a oferi intervenții cât mai relevante, eficiente și centrate pe activitățile importante pentru client. Iată principalele etape:

Evaluare detaliată

Primul pas este o evaluare complexă, care analizează nu doar funcția fizică, ci și aspectele cognitive, emoționale, senzoriale și sociale. 

Terapeutul observă cum se descurcă persoana în activitățile zilnice, ce dificultăți întâmpină și ce factori din mediu influențează funcționarea sa (ex. locuința, sprijinul familiei, rutina zilnică).

Stabilirea obiectivelor împreună cu clientul

Obiectivele nu sunt impuse, ci stabilite împreună cu persoana în cauză (sau cu părintele, în cazul copiilor). 

Se ține cont de ceea ce este important pentru ea: poate fi vorba despre a reuși să se îmbrace singur, să scrie mai ușor, să folosească din nou mâna afectată sau să participe la activități sociale.

Plan de intervenție personalizat

În urma evaluării și a obiectivelor stabilite, terapeutul creează un plan individualizat. Acesta poate include exerciții funcționale, jocuri terapeutice, adaptări ale mediului, antrenarea coordonării, dezvoltarea abilităților sociale sau învățarea unor strategii compensatorii.

Implementare

Terapia este aplicată într-un mod activ, practic și semnificativ. Persoana învață, exersează și aplică abilitățile direct în contextul activităților importante pentru ea. Terapeutul monitorizează progresul, oferă suport și face ajustări atunci când este necesar.

Reevaluare

În mod regulat, se analizează rezultatele și se reevaluează obiectivele. Dacă apar noi nevoi sau dacă persoana progresează, planul de intervenție este actualizat. Scopul este obținerea unei evoluții reale, durabile și funcționale în viața de zi cu zi.

Acest proces asigură o abordare coerentă, dar în același timp flexibilă, în care persoana este sprijinită să-și atingă potențialul și să ducă o viață cât mai activă, independentă și adaptată propriilor dorințe și nevoi.

Exemple de intervenții și activități de terapie ocupațională

Terapia ocupațională transformă obiectivele personale în soluții concrete. Fiecare intervenție este gândită pentru a sprijini participarea activă în activitățile zilnice, acele ocupații care dau sens vieții: de la autoîngrijire și responsabilități casnice, până la muncă, școală, joacă sau activități sociale.

Pentru a fi eficientă, intervenția este adaptată contextului individual, vârsta persoanei, tipul de dificultate, mediul în care trăiește, dar mai ales ceea ce își dorește să facă. 

În continuare, vei regăsi exemple de intervenții organizate pe grupe de vârstă, ilustrând modul în care intervenția face diferența în viața reală, pas cu pas, activitate cu activitate.

Intervenții pentru copii

În cazul copiilor, ergoterapia are un rol esențial în sprijinirea dezvoltării armonioase și în facilitarea participării la activitățile esențiale pentru vârstă: joaca, învățarea, socializarea și autoîngrijirea. 

Intervențiile sunt adaptate nivelului de dezvoltare, dificultăților specifice și mediului în care copilul trăiește și crește (familie, grădiniță, școală).

Terapeutul ocupațional poate lucra cu copilul pentru:

• Antrenarea abilităților de autoîngrijire (îmbrăcat, spălat, mâncat) pentru a-i susține autonomia;
• Dezvoltarea motricității fine și grosiere, esențiale pentru scris, joacă, manipularea obiectelor sau coordonare;
• Integrarea senzorială, în cazul copiilor care reacționează excesiv sau insuficient la stimuli senzoriali (ex. zgomote, atingeri, texturi), cum este frecvent în tulburările de spectru autist;
• Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale, pentru o mai bună integrare în colectivitate și gestionarea emoțiilor;
• Sprijin la școală, în cazul dificultăților de concentrare, organizare sau planificare (de exemplu, la copiii cu ADHD sau dislexie);
• Adaptarea mediului școlar sau familial, astfel încât activitățile să devină mai accesibile și mai ușor de gestionat.

Intervențiile sunt ludice, centrate pe jocuri și activități atractive pentru copil, tocmai pentru a stimula implicarea activă și învățarea prin experiență. 

Terapia ocupațională poate fi esențială în viața unui copil, ajutându-l să își atingă potențialul, să devină mai independent și mai încrezător în propriile abilități.

Intervenții pentru adulți

Astfel de intervenții vin în sprijinul adulților care, în urma unor afecțiuni sau evenimente traumatice, întâmpină dificultăți în realizarea activităților de zi cu zi, fie că este vorba de autoîngrijire, muncă, activități casnice sau participare socială. 

Scopul este redobândirea independenței, creșterea calității vieții și revenirea la un stil de viață activ și semnificativ.

Situații frecvente în care adulții pot beneficia de TO:

• Recuperare după accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene sau intervenții chirurgicale;
• Afecțiuni ortopedice (ex. fracturi, leziuni ale mâinii, afecțiuni ale coloanei);
• Boli cronice (de exemplu, scleroză multiplă, artrită). 

👉 Te-ai gândit vreodată cât de mult contează prevenția în menținerea stării tale de bine, mai ales când urmezi un plan de recuperare sau terapie ocupațională? Cu abonamentul Comfort Extra de la Regina Maria, ai acces rapid și nelimitat specialiști în medicină internă și alte peste 20 de specialități, plus analize anuale gratuite și discounturi la investigații și intervenții. 

Exemple de intervenții:

• Antrenarea activităților zilnice - învățarea sau reînvățarea îmbrăcatului, gătitului, igienei personale, gestionării sarcinilor casnice;
• Adaptări ale mediului de viață sau muncă - organizarea ergonomică a spațiului, folosirea de obiecte și strategii pentru a compensa limitările fizice sau cognitive;
• Recomandarea de echipamente asistive - de exemplu, orteze pentru mână, ustensile adaptate pentru bucătărie, dispozitive pentru îmbrăcare;
• Terapie funcțională - exerciții specifice pentru redobândirea forței, mobilității, coordonării sau dexterității, integrate în activități reale;
• Strategii de compensare cognitivă - organizarea activităților zilnice în caz de probleme de memorie sau atenție (liste, rutine vizuale, aplicații digitale);
• Suport pentru revenirea la muncă - sprijin în adaptarea sarcinilor profesionale, planuri de reintegrare treptată și creșterea toleranței la efort.

Toate intervențiile sunt adaptate în funcție de stilul de viață, valorile și obiectivele fiecărui adult. Fie că își dorește să redevină activ profesional, să se ocupe din nou de casă sau pur și simplu să-și recapete independența, terapia ocupațională oferă sprijin practic, empatic și personalizat pentru fiecare pas în direcția recuperării.

Intervenții pentru persoane vârstnice

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, pot apărea dificultăți în desfășurarea activităților zilnice din cauza unor afecțiuni cronice, a scăderii mobilității, a pierderii forței sau a problemelor de memorie. Ergoterapia joacă un rol esențial în menținerea independenței, prevenirea izolării și îmbunătățirea calității vieții vârstnicilor.

Scopul nu este doar tratarea unei afecțiuni, ci păstrarea unei vieți active, demne și pline de sens, în care persoana în vârstă poate continua să participe la activitățile care îi aduc bucurie și sens.

Probleme abordate frecvent:

• Dificultăți în autoîngrijire (îmbrăcat, igienă, alimentație);
• Pierderea echilibrului sau riscul crescut de cădere;
• Limitări fizice cauzate de boli degenerative (de exemplu, Parkinson, artrită, osteoporoză);
• Tulburări cognitive (de exemplu, demență, tulburări de memorie);
• Izolare socială sau pierderea rutinei după pensionare sau decesul partenerului.

Exemple de intervenții:

• Antrenarea activităților esențiale - reînvățarea sau adaptarea rutinei de îngrijire personală și activităților casnice;
• Prevenirea căderilor - exerciții de echilibru și coordonare, adaptarea locuinței (bare de sprijin, eliminarea obstacolelor, iluminat adecvat);
• Utilizarea de dispozitive asistive - bastoane, cadre de mers, scaune pentru baie, ustensile adaptate pentru prindere redusă;
• Intervenții cognitive - stimulare cognitivă prin activități care susțin memoria, orientarea, atenția și planificarea;
• Promovarea participării sociale - sprijin pentru implicarea în activități de grup, voluntariat, hobbyuri sau menținerea relațiilor cu familia și comunitatea;
• Educație și consiliere - strategii pentru adaptarea la schimbările aduse de vârstă, gestionarea durerii sau a oboselii, menținerea unui stil de viață activ și sănătos.

Fiecare intervenție este construită în jurul obiectivelor personale ale vârstnicului și ține cont de valorile sale, de istoricul de viață și de resursele de sprijin disponibile. 

O intervenție de acest fel poate face diferența între o viață pasivă și una trăită cu sens, autonomie și demnitate, chiar și în prezența unor limitări fizice sau cognitive.

Strategii pentru managementul energiei, al durerii, al stresului

În fața durerii cronice, a oboselii persistente sau a stresului emoțional, activitățile zilnice pot deveni copleșitoare. Terapia ocupațională oferă strategii practice și personalizate pentru a ajuta persoanele să își gestioneze mai eficient resursele fizice și mintale, astfel încât să își poată păstra independența și calitatea vieții.

Scopul nu este doar reducerea simptomelor, ci împuternicirea persoanei să-și organizeze viața într-un mod funcțional, echilibrat și adaptat propriilor limite și priorități. Iată câteva aspecte atinse de o astfel de intervenție:

Managementul energiei

• Planificarea și prioritizarea activităților - învățarea modului în care să îți organizezi ziua pentru a păstra energia pentru activitățile esențiale sau plăcute;
• Alternarea efortului cu perioade de odihnă - încorporarea pauzelor strategice pentru a preveni epuizarea;
• Folosirea eficientă a corpului (body mechanics) - adaptarea mișcărilor pentru a reduce solicitarea articulațiilor și a musculaturii;
• Folosirea echipamentelor ajutătoare - pentru a reduce efortul fizic necesar în activități precum îmbrăcarea, gătitul sau deplasarea.

Managementul durerii

• Adaptarea activităților pentru a evita suprasolicitarea zonelor dureroase;
• Tehnici de relaxare și respirație - pentru reducerea tensiunii musculare și a disconfortului asociat durerii;
• Învățarea de poziții corecte și mișcări protejate - pentru a preveni agravarea durerii;
• Înlocuirea sau ajustarea rutinei zilnice astfel încât persoana să poată participa la activități semnificative fără a crește nivelul durerii.

Managementul stresului

• Stabilirea unor rutine echilibrate care includ activități semnificative și momente de pauză;
• Intervenții ocupaționale centrate pe activități plăcute și relaxante (artă, grădinărit, hobbyuri, activități creative);
• Exersarea strategiilor de coping și reziliență - recunoașterea factorilor declanșatori ai stresului și dezvoltarea unor răspunsuri sănătoase;
• Terapie cognitivă ocupațională - integrarea tehnicilor pentru îmbunătățirea atenției, memoriei, funcțiilor executive și autoreglării emoționale în contextul activităților zilnice. Aceste intervenții ajută la gestionarea stresului, a distragerilor atenției, a frustrării sau a lipsei de motivație.

Prin educație, exersare și suport constant, ergoterapia ajută persoana să își recapete controlul asupra propriei vieți, chiar și în condiții de durere, oboseală sau stres accentuat. Strategiile nu sunt universale, ci adaptate pentru fiecare individ, astfel încât acesta să poată face față provocărilor zilnice cu mai multă încredere și autonomie.

Consiliere și educație pentru pacient și familie

Recuperarea nu este doar un proces medical, ci și unul emoțional, social și educațional. De aceea, un pilon esențial al terapiei ocupaționale este implicarea activă a pacientului și a familiei în întregul proces terapeutic. Atunci când persoana și cei apropiați înțeleg dificultățile cu care se confruntă, învață cum să gestioneze provocările și primesc sprijin emoțional, rezultatele sunt mai durabile și mai semnificative.

Educație pentru pacient

• Înțelegerea afecțiunii și a impactului acesteia asupra vieții zilnice - pacientul este ajutat să înțeleagă modul în care dificultățile fizice, cognitive sau emoționale influențează activitățile de zi cu zi;
• Dezvoltarea abilităților de automonitorizare și autogestionare - persoana învață să își recunoască limitele, să își adapteze activitățile și să folosească tehnici care îi cresc autonomia;
• Încurajarea participării active - pacientul este implicat în stabilirea obiectivelor și în luarea deciziilor legate de planul terapeutic, ceea ce crește motivația și sentimentul de control.

Educație pentru familie

• Informarea cu privire la nevoile și capacitățile reale ale persoanei - familia învață să susțină autonomia, fără a supraproteja sau a prelua în mod inutil sarcinile;
• Strategii pentru sprijin eficient în activitățile zilnice - învățarea unor modalități simple de a adapta mediul, de a oferi ajutor funcțional și de a încuraja participarea activă;
• Gestionarea emoțiilor și a stresului familial - consilierea ajută membrii familiei să facă față mai bine stresului și schimbărilor legate de roluri, responsabilități sau dinamică familială;
• Comunicare eficientă cu terapeutul și implicarea în proces - familia este considerată parte din echipa terapeutică și primește sprijin pentru a susține progresul și continuitatea intervenției acasă.

Terapia ocupațională nu se încheie în cabinet, continuarea progresului depinde adesea de ceea ce se întâmplă între ședințe, în viața reală. De aceea, educația și consilierea sunt la fel de importante ca intervențiile directe. Ele oferă persoanei și familiei instrumentele necesare pentru a construi o viață mai funcțională, mai echilibrată și mai valoroasă.

Beneficiile terapiei ocupaționale pentru copii

Intervențiile de tip TO aduc numeroase beneficii copiilor care se confruntă cu dificultăți în dezvoltare, învățare sau adaptare la mediul în care trăiesc. Prin activități jucăușe, semnificative și adaptate nivelului fiecărui copil, intervenția urmărește nu doar recuperarea unor abilități, ci și dezvoltarea armonioasă și integrarea activă în familie, școală și comunitate.

Dezvoltarea abilităților funcționale esențiale

• Abilități de autoîngrijire - copilul învață să se îmbrace, să se spele, să mănânce singur sau să folosească toaleta, în funcție de vârstă și nivelul de dezvoltare;
• Activități de joc și socializare - terapia sprijină jocul independent și interactiv, dezvoltarea imaginației, inițierea și menținerea relațiilor cu alți copii;
• Abilități școlare - copilul este sprijinit în dezvoltarea coordonării, atenției, organizării și motricității fine necesare pentru scris, tăiat, desenat sau alte sarcini școlare.

Managementul dificultăților senzoriale

• Integrarea senzorială - terapia ajută copiii care reacționează excesiv sau insuficient la stimuli (zgomote, atingeri, lumini), ajutându-i să se autoregleze și să funcționeze mai bine în medii variate, acasă, la grădiniță sau în clasă;
• Îmbunătățirea concentrării și a comportamentului - prin echilibrarea răspunsului senzorial, copilul devine mai atent, mai calm și mai cooperant.

Creșterea stimei de sine și a încrederii în propriile forțe

• Reușita în sarcinile zilnice aduce copilului un sentiment de competență și bucurie;
• Participarea activă la viața de familie și la activități educaționale contribuie la formarea unei imagini de sine pozitive și la reducerea frustrării sau anxietății;
• Sprijin emoțional constant oferit de terapeut îl ajută pe copil să se simtă înțeles, susținut și valorizat.

Beneficiile terapiei ocupaționale pentru adulți

Terapia ocupațională este un sprijin esențial pentru adulții care trec prin perioade de tranziție, afecțiuni acute sau cronice, accidente sau pierderi funcționale. Scopul principal este redobândirea independenței, adaptarea la noile condiții de viață și reintegrarea activă în familie, muncă și comunitate.

Recuperarea independenței în activitățile zilnice

• După un accident vascular cerebral (AVC), traumatism sau intervenție chirurgicală, terapia sprijină redobândirea abilităților de bază, îmbrăcare, igienă personală, gătit, deplasare și adaptarea la eventualele deficite motorii sau cognitive;
• Se utilizează tehnici de reeducare funcțională, dar și strategii compensatorii și echipamente asistive pentru a facilita autonomia.

Adaptarea la afecțiuni cronice sau progresive

• Pentru persoanele cu scleroză multiplă, Parkinson, artrită reumatoidă, boli neuromusculare sau durere cronică, ergoterapia ajută la gestionarea energiei, conservarea funcției și adaptarea mediului;
• Se oferă suport emoțional și educație pentru a face față provocărilor zilnice și a preveni izolare socială.

Reintegrarea profesională și socială

• Adulții care își doresc să revină la muncă sau să-și schimbe activitatea profesională după o problemă de sănătate pot beneficia de evaluări ale capacității de muncă, adaptări ale postului și antrenament în sarcini specifice;
• Terapeutul lucrează împreună cu pacientul pentru a dezvolta abilități necesare participării active în mediul profesional, familial și comunitar.

Îmbunătățirea calității vieții

• Prin intervenții practice și personalizate, intervenția sprijină adulții să își păstreze rolurile sociale și familiale, să își regăsească încrederea în sine și să continue să facă activitățile care le aduc sens și satisfacție;
• Terapia ajută și la reorganizarea rutinei zilnice, reducerea stresului și găsirea unui nou echilibru în viața personală și profesională.

Beneficiile terapiei ocupaționale pentru vârstnici

Terapia ocupațională sprijină persoanele vârstnice să își păstreze autonomia, să rămână active și implicate, și să își mențină calitatea vieții cât mai mult timp posibil. Iată care sunt beneficiile terapiei ocupaționale pentru vârstnici.

Menținerea autonomiei în viața de zi cu zi

• TO ajută vârstnicii să își desfășoare activitățile esențiale, îmbrăcare, igienă, pregătirea hranei, mobilitate în casă, într-un mod sigur și eficient;
• Se lucrează pentru păstrarea independenței acasă, evitarea instituționalizării și menținerea rutinei și rolurilor zilnice.

Prevenirea căderilor și accidentelor

• Căderile reprezintă una dintre cele mai frecvente și periculoase probleme la vârstnici. Terapeutul ocupațional evaluează riscurile din locuință și propune modificări de mediu (bare de sprijin, iluminat adecvat, eliminarea obstacolelor);
• Se oferă exerciții pentru echilibru, coordonare și forță, dar și antrenamente funcționale pentru mers și transferuri sigure.

Adaptarea la schimbările legate de vârstă

• Vârstnicii se confruntă adesea cu scăderea vederii, auzului, forței musculare, memoriei sau mobilității. TO oferă strategii pentru a compensa aceste schimbări și pentru a sprijini funcționarea zilnică;
• Se recomandă tehnologii asistive și ajustări ale activităților pentru a reduce efortul, oboseala și frustrarea.

Sprijin emoțional și social

• Terapia ocupațională contribuie la combaterea izolării sociale și depresiei, frecvente în rândul persoanelor în vârstă;
• Prin activități semnificative, vârstnicii își mențin identitatea, motivația și rolurile sociale, simțindu-se implicați și utili în familie și comunitate.

Beneficiile terapiei ocupaționale pentru sănătatea mintală

Sănătatea mintală influențează profund capacitatea unei persoane de a participa activ și cu sens în viața de zi cu zi. 

O astfel de formă de reabilitare oferă sprijin concret persoanelor care se confruntă cu depresie, anxietate, tulburări afective, stres cronic sau alte dificultăți psihice, prin intervenții care combină activitățile semnificative cu suportul emoțional și restructurarea stilului de viață.

Structurarea și stabilizarea rutinei zilnice

• Persoanele cu tulburări de sănătate mintală pot avea dificultăți în a menține o rutină stabilă, ceea ce duce la dezechilibru, apatie sau izolare;
• Terapeutul ocupațional ajută la organizarea unei rutine funcționale, echilibrate și adaptate nevoilor individuale, care să includă activități de autoîngrijire, muncă, timp liber și interacțiuni sociale.

Dezvoltarea abilităților de coping și autoreglare

• Terapia ocupațională sprijină dezvoltarea unor strategii de gestionare a stresului, anxietății, emoțiilor puternice și gândurilor negative, prin tehnici adaptate și aplicate direct în activitățile cotidiene;
• Se lucrează pe creșterea rezilienței, motivației și capacității de a face față provocărilor zilnice, fără a evita sau întrerupe participarea la viața activă.

Reintegrarea socială și ocupațională

• Una dintre marile provocări ale tulburărilor mintale este retragerea socială și pierderea rolurilor (de angajat, prieten, părinte etc.). TO încurajează reluarea treptată a activităților sociale și profesionale;
• Se promovează implicarea în activități diverse, hobbyuri, voluntariat sau muncă, ca mijloc de reconectare cu sine și cu ceilalți.

Consolidarea identității și stimei de sine

• Participarea activă la activități semnificative contribuie la recâștigarea încrederii, a controlului personal și a sentimentului de apartenență;
• Oferă un cadru sigur și sprijin constant pentru explorarea și redescoperirea intereselor, valorilor și obiectivelor personale.

Prin intervenții practice și centrate pe individ, TO completează tratamentele psihologice sau psihiatrice, oferind o abordare funcțională și holistică pentru o viață mai echilibrată, activă și cu sens.

👉 Simți că terapia ocupațională te ajută, dar ai nevoie de un sprijin suplimentar pentru a-ți înțelege mai bine emoțiile și blocajele interioare? Psihoterapia individuala poate fi exact acel pas în plus spre echilibru. 

Cine este terapeutul ocupațional și unde îl putem găsi? 

Terapeutul ocupațional este un profesionist în domeniul sănătății, specializat în evaluarea și intervenția asupra dificultăților care împiedică o persoană să desfășoare activitățile semnificative din viața de zi cu zi, fie că este vorba despre un copil care învață să se îmbrace singur, un adult care își dorește să se întoarcă la serviciu sau un vârstnic care își dorește să rămână activ și independent.

Calificări și rol

Terapeuții ocupaționali sunt absolvenți ai unei facultăți acreditate de terapie ocupațională și au o formare multidisciplinară care include noțiuni de anatomie, psihologie, neuroștiințe, pedagogie, ergoterapie și sociologie. În plus, se specializează în:

• evaluarea funcțională globală a individului (fizic, cognitiv, emoțional, social);
• elaborarea planurilor personalizate de intervenție;
• utilizarea activităților cu scop pentru a dezvolta, recupera sau menține abilități funcționale esențiale.

Rolul terapeutului ocupațional este de a găsi soluții practice și adaptate care permit persoanei să participe activ la viață, indiferent de vârstă sau de tipul provocării cu care se confruntă.

Unde lucrează terapeutul ocupațional?

Terapeuții ocupaționali își desfășoară activitatea în medii variate, în funcție de nevoile persoanelor:

• Spitale - în secții de neurologie, ortopedie, psihiatrie sau recuperare medicală;
• Clinici de recuperare - pentru intervenții personalizate în urma unor traumatisme, accidente sau afecțiuni cronice;
• Centre de sănătate mintală - unde ajută la reconstrucția rutinelor, abilităților sociale și reintegrarea în comunitate;
• Școli și grădinițe - unde sprijină copiii cu dificultăți de învățare, integrare sau dezvoltare;
• Centre pentru vârstnici și cămine - pentru a susține independența și prevenirea declinului funcțional;
• La domiciliu - oferind intervenții în mediul natural al persoanei, inclusiv adaptarea locuinței.

Terapeut ocupațional vs kinetoterapeut

Deși ambele profesii sunt esențiale în procesul de recuperare, terapia ocupațională și kinetoterapia au abordări diferite, complementare:

• Kinetoterapeutul se concentrează în principal pe recuperarea mișcării, forței, mobilității articulare și rezistenței musculare;
• Terapeutul ocupațional, în schimb, pune accentul pe funcționalitate în activitățile vieții de zi cu zi, de exemplu, cum folosește persoana mâna pentru a mânca, a scrie sau a se îmbrăca. Mișcarea este importantă, dar doar în contextul activităților reale și semnificative pentru persoană.

Diferența esențială este scopul: în timp ce kinetoterapia vizează corpul, terapia ocupațională vizează participarea activă și sensul în activitățile zilnice. Împreună, cele două discipline oferă o abordare completă și integrată a recuperării și adaptării.

Întrebări frecvente despre terapia ocupațională

Ergoterapia este o formă de intervenție practică, centrată pe persoană, care stârnește adesea curiozitate, dar și confuzii. Mulți oameni nu știu exact cum se diferențiază de kinetoterapie, când este indicată sau cum decurge o ședință. 

Mai jos, răspundem clar și concis celor mai frecvente întrebări legate de această specialitate, fie că ești părinte, pacient adult sau pur și simplu vrei să înțelegi mai bine cum funcționează TO și cum te poate ajuta concret.

Care este diferența principală dintre terapia ocupațională și kinetoterapie (fizioterapie)?

Deși terapia ocupațională și kinetoterapia (fizioterapia) colaborează adesea în procesul de recuperare, ele au obiective și abordări diferite:

• Kinetoterapia se concentrează în principal pe restabilirea funcției fizice prin exerciții care îmbunătățesc forța, mobilitatea, echilibrul sau rezistența. Scopul este refacerea mișcării și reducerea durerii;
• TO are ca obiectiv funcționalitatea în activitățile zilnice (autoîngrijire, muncă, joacă, activități casnice etc.). Ea se axează pe redobândirea independenței, adaptarea la limitări și crearea de strategii practice pentru a ajuta persoana să participe activ în viața de zi cu zi.

Cu alte cuvinte, kinetoterapeutul te ajută să-ți miști brațul, iar terapeutul ocupațional te învață cum să-l folosești ca să te îmbraci sau să gătești.

Am nevoie de trimitere de la medic pentru a beneficia de terapie ocupațională? 

Depinde de contextul în care accesezi serviciile de terapie ocupațională:

• În sistemul public de sănătate (de exemplu, spitale, centre de recuperare de stat), de obicei este necesară o trimitere de la medicul specialist (ex. neurolog, ortoped, pediatru, medic de familie) pentru a beneficia de o intervenție de acest fel;
• În centrele private sau în practica privată a terapeuților, nu este obligatorie trimiterea medicală, poți solicita direct o evaluare și un plan de intervenție. Totuși, în unele cazuri, terapeuții pot colabora cu medicii pentru a avea o imagine completă a stării tale de sănătate și pentru a adapta cât mai bine intervenția.

Indiferent de traseul ales, consultarea medicului poate fi utilă pentru a înțelege mai bine nevoile tale și pentru a primi recomandări complementare.

Cât durează de obicei o ședință de terapie ocupațională și un program complet?

O ședință de terapie ocupațională durează, în general, între 30 și 60 de minute, în funcție de vârstă, obiectivele stabilite și nivelul de rezistență sau concentrare al persoanei. La copii mici sau persoane cu oboseală crescută, durata poate fi mai scurtă, în timp ce adulții sau adolescenții pot lucra eficient într-un interval de până la o oră.

Durata unui program complet de ergoterapie variază în funcție de:

• Tipul și severitatea dificultăților (de exemplu, recuperarea după un AVC poate necesita luni de intervenție, în timp ce sprijinul pentru un copil cu dificultăți de scriere poate dura câteva săptămâni);
• Obiectivele stabilite împreună cu terapeutul;
• Frecvența ședințelor, care poate fi de 1-3 ori pe săptămână.

În medie, un program poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, cu reevaluări periodice și adaptări ale planului de intervenție. Scopul este atingerea independenței în activitățile importante pentru fiecare persoană, nu un număr fix de ședințe.

Cum poate ajuta terapia ocupațională un copil cu dificultăți de scriere sau de concentrare la școală?

Terapia ocupațională intervine în mod practic și personalizat pentru a sprijini copilul în depășirea dificultăților legate de scriere sau concentrare, prin activități adaptate și strategii specifice. În cazul scrisului, terapeutul lucrează la dezvoltarea motricității fine, a prizei corecte a instrumentului de scris, a coordonării ochi-mână și a posturii adecvate la masă, toate esențiale pentru o scriere fluentă și lizibilă. Se pot folosi exerciții ludice, materiale senzoriale, fișe de antrenament sau adaptări ale instrumentelor de scris.

Pentru problemele de concentrare, intervenția se axează pe creșterea atenției susținute și selective, organizarea sarcinilor, gestionarea timpului și autoreglarea comportamentală. Terapeutul poate învăța copilul cum să-și structureze mai bine activitățile, să folosească indicii vizuale sau rutine clare, să își crească toleranța la frustrare și să rămână implicat într-o sarcină până la final.

Scopul este ca aceste abilități să fie transferate în mediul școlar, astfel încât copilul să se poată descurca mai bine la teme, să participe activ în clasă și să dobândească încredere în propriile forțe.

Terapia ocupațională este mai mult decât o formă de recuperare, este un drum către redobândirea sensului, autonomiei și calității vieții. Indiferent de vârstă sau provocare, fie că este vorba despre un copil care învață să se joace, un adult care își recapătă rolul profesional sau un vârstnic care își dorește să rămână activ, ergoterapia oferă soluții practice, personalizate și cu impact real în viața de zi cu zi. Printr-o abordare centrată pe persoană și pe activitățile care contează cu adevărat, această formă de intervenție sprijină oamenii să trăiască cu demnitate, sens și independență.

Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Programează o vizită la un medic specialist din cadrul Regina Maria, pentru un tratament adaptat simptomelor și nevoilor tale.

Bibliografie

• InformedHealth.org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. In brief: What is occupational therapy? [Updated 2024 Jul 31]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK561515/;
• Occupational therapy, https://www.nhs.uk/conditions/occupational-therapy/;
• Occupational therapy, https://www.healthdirect.gov.au/occupational-therapy;
• Sterman, J., Gustafson, E., Eisenmenger, L., Hamm, L., & Edwards, J. (2023). Autistic Adult Perspectives on Occupational Therapy for Autistic Children and Youth. OTJR : occupation, participation and health, 43(2), 237–244. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35713212/;
• De Coninck, L., Declercq, A., Bouckaert, L., Döpp, C., Graff, M. J. L., & Aertgeerts, B. (2024). Promoting meaningful activities by occupational therapy in elderly care in Belgium: the ProMOTE intervention. BMC geriatrics, 24(1), 275. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10953191/;
• Yamakawa, S., Nagayama, H., Tomori, K., Ikeda, K., & Niimi, A. (2023). Effectiveness of active occupational therapy in patients with acute stroke: A propensity score-weighted retrospective study. Frontiers in rehabilitation sciences, 3, 1045231. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36684684/;
• Jaicks C. C. D. (2024). Evaluating the Benefits of Occupational Therapy in Children With Autism Spectrum Disorder Using the Autism Behavior Checklist. Cureus, 16(7), e64012. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11302171/;