Mersul pe vârfuri la copii: etapă normală sau motiv de îngrijorare?

• Ce înseamnă mersul pe vârfuri la copii
• De ce merg copiii pe vârfuri
• Când este mersul pe vârfuri o etapă normală în dezvoltare?
• Semne de alarmă – când trebuie să consulți medicul pentru mersul pe vârfuri al copilului?
• Ce specialiști pot evalua mersul pe vârfuri al copilului?
• Diagnosticarea mersului pe vârfuri
• Opțiuni de management și tratament pentru mersul pe vârfuri la copii
• Prevenirea și îngrijirea la domiciliu
• Întrebări frecvente despre mersul pe vârfuri la copii

Ce înseamnă mersul pe vârfuri la copii

Mersul pe vârfuri se referă la un tipar în care copilul se deplasează sprijinindu-se predominant pe partea din față a tălpii, fără ca călcâiul să atingă solul în timpul mersului. E un comportament des întâlnit la copiii mici, mai ales când învață să meargă, de obicei între 1 și 3 ani.

Află cand invata copiii sa mearga și dacă trebuie să faci ceva ca să îi susții dezvoltarea micuțului tău.

Practic, copilul își sprijină greutatea pe degete și pe partea din față a piciorului, iar călcâiul nu atinge deloc pământul. Intensitatea cu care apare acest tip de mers poate varia de la o simplă observație ocazională la ceva persistent. Important de reținut este că, până la vârsta de 2-3 ani, mersul pe vârfuri e adesea considerat normal. Dacă persistă după această vârstă, ar putea indica o problemă, fiind necesară o evaluare medicală.

De ce merg copiii pe vârfuri

Există o serie de factori care pot determina un copil să meargă pe vârfuri, iar motivele sunt diverse și depind de vârsta și stadiul de dezvoltare al celui mic. Uneori, este vorba despre o etapă perfect normală în procesul de învățare a mersului, însă în alte situații, poate semnala anumite particularități. Iată câteva dintre cele mai comune cauze:

• Mersul idiopatic pe vârfuri (MIV): Aceasta este cea mai comună situație la copiii sănătoși, fiind adesea o fază trecătoare.
• Cauze neurologice: Uneori, paralizia cerebrală (chiar și în forme ușoare), distrofii musculare sau neuropatii periferice pot duce la mersul pe vârfuri.

Distrofia musculară este o patologie progresivă cu implicații severe: descoperă care sunt semnalele de alarma pentru distrofia musculara si cand trebuie sa mergi la medic.

• Tulburări de dezvoltare: există o corelație între mersul pe vârfuri și tulburările din spectrul autist (TSA) sau alte întârzieri în dezvoltare, inclusiv anumite sensibilități senzoriale.
• Cauze ortopedice: Un tendon ahilean scurt (fie congenital, fie dobândit) sau alte particularități anatomice pot contribui la acest tip de mers.

La bebeluși, mersul pe vârfuri e adesea parte din procesul de învățare a mersului, ajutându-i să-și găsească echilibrul sau să ajungă la obiecte mai înalte. Totuși, dacă acest obicei continuă după vârsta de 2-3 ani, e bine să mergi la un medic pentru a exclude orice problemă. Medicul va evalua dezvoltarea copilului, flexibilitatea gleznei și va căuta eventuale cauze.

Descoperă și alte simptome care oferă indicii despre o eventuala tulburare din spectrul autist la copilul tau. O intervenție precoce oferă șanse superioare de recuperare.

Când este mersul pe vârfuri o etapă normală în dezvoltare?

Mersul pe vârfuri poate fi considerat o etapă normală în dezvoltare în anumite situații. Evaluarea copilului va ține cont de:

• Vârstă: Apare, de obicei, la copiii sub 2-3 ani, când încep să meargă și să exploreze.
• Caracter intermitent: Copilul alternează mersul pe vârfuri cu cel normal, pe toată talpa.
• Flexibilitate: Copilul poate călca pe toată talpa dacă îl rogi sau dacă e atent la cum pășește.
• Dezvoltare generală armonioasă: Copilul atinge etapele de dezvoltare motorie și cognitivă specifice vârstei.
• Lipsa altor simptome: Nu există rigiditate musculară, durere sau alte semne care să te îngrijoreze.

Este esențial să monitorizezi atent evoluția mersului copilului tău, dar există și semnale de alarmă care ar trebui să te determine să consulți un medic.

Semne de alarmă – când trebuie să consulți medicul pentru mersul pe vârfuri al copilului?

E important să consulți un medic dacă observi următoarele semne la copilul tău:

• Persistența după 2-3 ani: Mersul pe vârfuri e constant și apare frecvent.
• Rigiditate: Copilul nu poate sau evită să pună călcâiul jos.
• Coordonare și echilibru: Are probleme de coordonare și se împiedică des.
• Tonus muscular anormal: Mușchii picioarelor sunt rigizi (spasticitate) sau, dimpotrivă, foarte moi (hipotonie).
• Întârzieri în dezvoltare: Are dificultăți în alte arii, cum ar fi motricitatea sau limbajul și socializarea.
• Asimetrie: Merge pe vârfuri doar cu un picior.
• Durere: Se plânge de dureri la picioare sau gambe.
• Istoric familial: Există cazuri de boli neuromusculare în familie.
• Regres: Copilul a mers normal, dar a început brusc să meargă pe vârfuri.

Dacă observi oricare dintre aceste semne, nu ezita să ceri sfatul unui specialist. Solicita o programare în rețeaua de sănătate Regina Maria pentru a beneficia de consulturi interdisciplinare la cei mai buni specialiști.

Ce specialiști pot evalua mersul pe vârfuri al copilului?

Mai mulți specialiști pot evalua mersul pe vârfuri al copilului tău, pentru a determina cauza și a recomanda un tratament adecvat:

• Medicul pediatru: E primul specialist pe care îl consulți pentru o evaluare inițială.
• Neurologul pediatru: Evaluează funcția neurologică și tonusul muscular al copilului.
• Medicul de ortopedie pediatrică: Verifică structura piciorului și a tendonului lui Ahile.
• Kinetoterapeutul: Analizează modul în care merge copilul și propune un plan de exerciții.

Fiecare dintre acești specialiști joacă un rol important în diagnosticarea și gestionarea mersului pe vârfuri.

Diagnosticarea mersului pe vârfuri

Pentru a diagnostica mersul pe vârfuri, medicul va face mai întâi o anamneză, adică va discuta cu tine despre istoricul medical al copilului și despre modul în care a evoluat mersul său. Apoi, va efectua un examen clinic, observând atent cum merge copilul, testându-i flexibilitatea și reflexele. În unele cazuri, pot fi necesare investigații suplimentare, dar acestea sunt rare.

Prima etapă, anamneza, este esențială pentru a identifica eventuale cauze medicale sau factori de risc. Medicul va întreba dacă mersul pe vârfuri a apărut brusc sau treptat, dacă există antecedente familiale de afecțiuni neurologice sau ortopedice, precum și dacă copilul prezintă alte simptome asociate, cum ar fi dureri, dificultăți de echilibru sau întârzieri în dezvoltarea motorie.

Examenul clinic presupune observarea atentă a mersului copilului. Medicul va urmări dacă mersul pe vârfuri este prezent permanent sau doar ocazional, dacă afectează ambele picioare sau doar unul și dacă există limitări ale mișcărilor gleznei. Se vor evalua tonusul muscular, forța, reflexele și coordonarea, pentru a exclude posibile afecțiuni neurologice sau musculare.

În situațiile în care există suspiciuni de cauze patologice, medicul poate recomanda investigații suplimentare, cum ar fi:

• Analize de sânge – pentru a depista eventuale boli metabolice sau inflamatorii;
• Investigații imagistice (radiografii, RMN, ecografie musculară) – pentru a evalua structura oaselor, articulațiilor și mușchilor;
• Electromiografie – pentru a analiza activitatea electrică a mușchilor și nervilor;
• Consult neurologic sau ortopedic – pentru o evaluare suplimentară de specialitate.

De cele mai multe ori, mersul pe vârfuri la copiii mici este o etapă normală de dezvoltare și nu necesită investigații suplimentare, însă este important ca medicul să excludă orice cauze medicale semnificative înainte de a stabili diagnosticul de mers idiopatic pe vârfuri.

Opțiuni de management și tratament pentru mersul pe vârfuri la copii

Există mai multe opțiuni de tratament disponibile, iar medicul va recomanda cea mai potrivită variantă pentru copilul tău:

• Monitorizare activă: Dacă mersul pe vârfuri e ușor și idiopatic, e posibil să fie nevoie doar de urmărire.
• Kinetoterapie: Exerciții de stretching pentru tendonul lui Ahile, corectarea posturii și jocuri care încurajează mersul pe toată talpa.
• Orteze/atele: Aceste dispozitive ajută la menținerea piciorului în poziția corectă și la întinderea tendonului.
• Încălțăminte adecvată: Medicul îți poate da recomandări generale despre ce tip de încălțăminte să alegi.
• Intervenții medicale: În cazuri rare, se pot folosi infiltrații cu toxină botulinică (pentru spasticitate) sau intervenții chirurgicale de alungire a tendonului (în cazuri severe și bine selectate).

Recuperarea fizică este esențială pentru a preveni afectarea calității vieții copilului tău. Descoperă care sunt beneficiile kinetoterapiei și cum îl poate ajuta.

Prevenirea și îngrijirea la domiciliu

Rolul tău ca părinte este foarte important. Observă atent cum se dezvoltă copilul și nu te alarma imediat dacă merge pe vârfuri. Amintește-ți că, de cele mai multe ori, e doar o etapă normală. Totuși, fii atent la semnele de alarmă și discută cu medicul dacă ai vreo îngrijorare.

• Fii prezent: Petrece timp urmărind modul în care copilul tău merge și explorează mediul. Notează orice schimbare în mers sau alte comportamente care apar odată cu mersul pe vârfuri.
• Informează-te: Citește despre etapele normale de dezvoltare ale mersului la copii. Astfel, vei putea diferenția mai ușor între ceea ce este normal și ceea ce ar putea necesita atenție suplimentară.
• Comunicare deschisă: Încurajează-ți copilul să îți spună dacă simte disconfort sau durere la picioare. Ascultă-l cu atenție și observă dacă evită anumite activități fizice.
• Colaborare cu specialiștii: Dacă observi semne precum mersul pe vârfuri persistent după vârsta de 2-3 ani, dificultăți de echilibru sau rigiditate la picioare, nu ezita să consulți un medic pediatru sau un specialist în dezvoltarea copilului. O evaluare timpurie poate face diferența în identificarea și gestionarea oricăror probleme.
• Sprijin emoțional: Susține-ți copilul și oferă-i încredere. Evită să îl critici sau să îl compari cu alți copii. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar sprijinul tău contează enorm.

Prin implicarea ta activă și prin monitorizarea atentă a dezvoltării copilului, poți contribui la identificarea timpurie a oricăror probleme și la asigurarea unei creșteri armonioase. Nu ezita să ceri ajutorul specialiștilor atunci când ai întrebări sau nelămuriri.

Întrebări frecvente despre mersul pe vârfuri la copii

Atunci când este vorba despre copii, este firesc ca părinții să aibă o mulțime de întrebări referitoare la sănătatea și comportamentele lor. Iată care sunt câteva dintre cele mai frecvente.

Mersul pe vârfuri este întotdeauna un semn de autism sau altă problemă neurologică gravă?

Nu, mersul pe vârfuri nu indică neapărat o problemă gravă. De multe ori, este o etapă normală în dezvoltare sau un obicei. Totuși, e important să consulți un medic dacă ai îngrijorări.

Ce ar trebui să fac dacă observ că al meu copil merge predominant pe vârfuri după vârsta de 3 ani?

Cel mai bine este să discuți cu medicul pediatru. El va evalua situația și, dacă e necesar, te va trimite la un specialist.

Se poate corecta mersul pe vârfuri?

În multe cazuri, da. Kinetoterapia și ortezele pot ajuta la corectarea mersului pe vârfuri. În cazuri rare, poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Până la ce vârstă este considerat normal ca un copil să meargă pe vârfuri?

Până la vârsta de 2-3 ani, mersul pe vârfuri este adesea considerat normal. După această vârstă, e bine să consulți un medic dacă persistă.

Există vreo legătură între mersul pe vârfuri și purtarea premergătorului în perioada de bebeluș?

Nu există dovezi concludente care să arate o legătură directă între utilizarea premergătorului și mersul pe vârfuri. Totuși, unii specialiști consideră că premergătorul poate afecta dezvoltarea normală a mersului.

Citește mai multe despre problemele picioarelor la copii: simptome alarmante la copiii cu picioare arcuite sau in X.

Există exerciții pentru copiii care merg pe vârfuri?

Da, există exerciții utile precum întinderi ale gambelor, mersul pe toată talpa sau jocuri care încurajează călcarea corectă. Fizioterapia poate ajuta la corectarea mersului, mai ales dacă se face sub îndrumarea unui specialist. Este important ca exercițiile să fie adaptate vârstei și nevoilor copilului.

E nevoie de încălțăminte specială pentru copiii care merg pe vârfuri?

Încălțămintea ortopedică poate fi utilă în anumite cazuri, dar nu este întotdeauna necesară. E important ca pantofii să fie comozi, cu talpă flexibilă și susținere bună a gleznei. În unele situații, un kinetoterapeut sau medic ortoped poate recomanda încălțăminte specială sau orteze, în funcție de cauza mersului pe vârfuri.

Dacă bebelușul merge pe vârfuri în premergător, e posibil să își deformeze mersul?

Da, utilizarea excesivă a premergătorului poate contribui la formarea unui tipar greșit de mers, inclusiv mersul pe vârfuri. Acest obicei poate persista după ce copilul începe să meargă singur. De aceea, se recomandă limitarea sau evitarea folosirii premergătoarelor, favorizând dezvoltarea naturală a mersului.

Mersul pe vârfuri la copii de 10 ani se mai poate corecta?

Da, mersul pe vârfuri la copiii mai mari poate fi corectat, însă este importantă intervenția timpurie. La 10 ani, se poate apela la fizioterapie, exerciții de întindere, eventual orteze sau chiar tratamente mai avansate, în funcție de cauza problemei. Consultul unui specialist este esențial pentru stabilirea tratamentului potrivit.

De ce unii copii merg mai greu? E corect să îi stimulăm cu premergătoare?

Unii copii merg mai greu din cauze variate: dezvoltare neuromotorie lentă, tonus muscular scăzut sau factori genetici. Folosirea premergătoarelor nu este recomandată, deoarece poate afecta negativ dezvoltarea mersului și a echilibrului. În schimb, este bine să încurajăm mișcarea liberă și joaca pe podea, sub supraveghere, pentru a stimula dezvoltarea naturală.

Mersul pe vârfuri la copii poate fi o etapă normală în dezvoltare sau un semn care necesită atenție specială. Observarea atentă a mersului copilului și intervenția timpurie, atunci când este cazul, pot face o mare diferență. Consultul unui specialist, diagnosticul corect și exercițiile potrivite sunt pași esențiali pentru o dezvoltare armonioasă. Fiecare copil are ritmul său, iar sprijinul corect și răbdarea contribuie la formarea unui mers sănătos.

Disclaimer: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Surse:

• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/toe-walking/symptoms-causes/syc-20378410;
• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3070692/;
• https://www.sciencedirect.com/topics/nursing-and-health-professions/toe-walking;
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21017-toe-walking;
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36084329/;
• https://jfootankleres.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13047-022-00576-x.