Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Denumita si radiochirurgie, radioterapia stereotactica are un efect ablativ (asemanator interventiei chirurgicale) asupra tintelor si este recomandata in special in cazul metastazelor cerebrale, pulmonare, hepatice, osoase, ganglionare precum si in alte localizari in stadiul oligometastatic (stadiu metastatic cu maxim 5 metastaze in maxim 3 organe).
Rolul radioterapiei stereotactice nu se rezuma doar la paliatie in stadiul metastatic, aceasta putand fi utilizata cu succes si in cazul tumorilor primare inoperabile (în special de dimensiuni mici, in stadiu incipient), ca tratament adjuvant sau definitiv.
Radioterapia stereotactica necesita dotari tehnice speciale si personal medical specializat. Campusul medical Pallady din Bucuresti este cel mai nou centru medical din cadrul Retelei Private de Sanatate REGINA MARIA. HUB-ul oncologic de ultima generatie din cadrul acestui campus ofera pacientilor acces in timp util la servicii de radioterapie inovatoare din punct de vedere tehnologic, eficiente si sigure.
Istoricul progresului in radioterapie
Radioterapia face parte din tratamentul multidisciplinar al cancerului, alaturi de chirurgie si diverse tratamente sistemice (chimioterapie, hormonoterapie, imunoterapie, terapie biologica etc). Desi primul tratament a fost aplicat in 1896, in continuare este un domeniu in plina dezvoltare, iar tehnicile moderne evolueaza semnificativ in fiecare an.
Primul plan IMRT (Intensity Modulated Radiation Therapy sau Radioterapia cu intensitate modulata) a fost aplicat in 1993, VMAT (Volumetric Modulated Arc Therapy) in 2007, iar radioterapia stereotactica a fost studiata si aplicata din anii 1990 sau chiar mai devreme (1949 - Leksell, SRS cerebral).
Au fost necesare acceleratoare liniare moderne si tehnologii avansate pentru a putea concepe, dezvolta si aplica tratamente cat mai precise, cu doze de iradiere suficient de mari si efecte secundare cat mai mici. De asemenea, au fost necesare studii clinice si monitorizarea pe termen lung a pacientilor pentru a putea stabili protocoale de implementare a radioterapiei stereotactice.
Astfel, in fiecare an apar noi recomandari de utilizare a radioterapiei stereotactice, pentru noi localizari, tratamente concomitente sau recomandari legate de prescrierea dozelor si a metodelor de iradiere.
Radioterapia stereotactica in neoplasmul pulmonar
In tumorile maligne pulmonare incipiente care din diverse motive nu pot fi operate (stadiul I si II, cu ganglioni limfatici negativi), stereotaxia poate avea o sansa de control de peste 90%, raportat la 5 ani dupa tratament. In cazul stadiului IA localizat periferic, aceasta poate fi considerata o varianta de tratament radical din start.
Ca efect secundar acut, pneumonia radica poate sa apara intre 3 si 6 luni dupa iradiere, dar in majoritatea cazurilor este de grad I sau II, asimptomatica sau usor simptomatica si rareori necesita un tratament specific.
Radioterapia stereotactica in adenocarcinomul pancreatic
In cazul tumorilor maligne pancreatice inoperabile, in special daca raman inoperabile dupa ce se finalizeaza tratamentul sistemic (chimioterapia) sau daca acesta nu (mai) poate fi administrat, radioterapia stereotactica poate avea rolul de a le reduce extensia si de a le converti la operabilitate. De asemenea, radioterapia stereotactica poate fi un tratament definitiv pentru adenocarcinomul pancreatic.
Un alt efect important al radioterapiei stereotactice in cancerele pancreatice este cel analgezic, durerea asociata acestor tumori fiind ameliorata dupa stereotaxie mai eficient decat dupa radioterapia standard.
Cele mai frecvente efecte secundare acute ale radioterapiei stereotactice pentru adenocarcinomul pancreatic sunt greata si voma, insa pot sa apara si alte complicatii, motiv pentru care o comunicare eficienta cu medicul curant este esentiala.
Radioterapia stereotactica in carcinomul renal
Aproximativ 90% din tumorile maligne renale sunt carcinoame si din acestea 80% sunt carcinoame cu celule clare, insa exista mai mult de 40 de subtipuri celulare.
Toate carcinoamele renale sunt considerate chemo si radiorezistente, iar optiunile terapeutice sunt chirurgia si tratamentele tintite (axitinib, pembrolizumab, cabozantinib, nivolumab, lenvatinib, pazopanib, sunitinib, ipilimumab).
In cazul tumorilor inoperabile, variantele terapeutice pot fi radiofrecventa, ablatia cu microunde si crioterapia - dar aceste metode sunt limitate de dimensiunea si localizarea tumorii fata de elementele anatomice din jur.
Radioterapia stereotactica este o alternativa din ce in ce mai recomandata, eficienta ei constand in caracterul non-invaziv, capacitatea de a trata si tumori aflate in hilul renal si/sau cu dimensiuni pana la
5-6 cm si avand un risc mic de efecte secundare in comparatie cu celelalte optiuni terapeutice.
De asemenea, radioterapia stereotactica poate avea un rol si in controlul bolii metastatice, in cazul asocierii cu un tratament tintit (pazopanib, de exemplu). Tratamentul combinat se pare ca duce la un raspuns benefic global, desi este nevoie de mai multe studii pentru a ajunge la o concluzie clara.
Radioterapia stereotactica in carcinomul hepatocelular
Potrivit unui raport recent al Agentiei Internationale pentru Cercetare a Cancerului (IARC), carcinomul hepatocelular se afla pe locul 6 in lume ca incidenta si pe locul 3 ca mortalitate.
Atat incidenta cat si mortalitatea sunt in scadere in tarile cu risc crescut, datorita vaccinarii impotriva virusului hepatic B si a tratamentelor impotriva virusului hepatic C. Cu toate acestea, hepatita este in continuare un factor de risc important pentru ciroza si carcinom hepatocelular multicentric, de aceea interventia chirurgicala este recomandata ca tratament initial in doar aproximativ 40% din cazuri in tarile in care virusurile hepatice sunt endemice (in special in tarile din centrul, estul si sudul Asiei, dar si in Europa de Est).
Variantele terapeutice ablative in acest tip de tumora sunt chemoembolizarea transarteriala (TACE), ablatia cu radiofrecventa (RFA) si interventia chirurgicala.
In stadiile incipiente, radioterapia stereotactica este considerata o alternativa la fel de eficienta, inclusiv a transplantului hepatic. Aceasta are toxicitati relativ scazute, iar controlul local raportat la 3 ani este de aproximativ 84%.
Radioterapia stereotactica in tumorile cerebrale
Radioterapia stereotactica cerebrala se imparte in doua categorii: radiochirurgia stereotactica fractionata (fSRS) si radiochirurgia stereotactica propriu-zisa (SRS). Ambele pot fi utilizate atat pentru metastazele cerebrale, cat si pentru unele tumori primare.
Recomandarile de tratament pentru cele doua variante de iradiere sunt in functie de tipul celular, dimensiunea tumorala si volumul tinta total.
Radiochirurgia stereotactica fractionata (fSRS) consta in 3 sau 5 sedinte de tratament, in functie de dimensiuni si volume tinta. Poate fi utilizata in special in cazul tintelor mai mari, postoperator, in cazul tumorilor radiosensibile si in situatia in care este necesara reiradierea cerebrala.
Radiochirurgia stereotactica cu fractie unica (SRS) este recomandata in cazul tumorilor mici, radiorezistente, preferabil neoperate - metastazele cerebrale ale melanomului malign, unele sarcoame, meningioame si altele.
Meningioamele de grad I, cu dimensiuni mici (sub 2-3 cm) pot fi tratate cu succes, nefiind necesara interventia chirurgicala. In urma studiului IMPASSE (2022) s-a observat un control de 99% asupra tintei, cu efecte secundare doar in 2.5% din cazuri. In studiu au fost inclusi 727 de pacienti din 14 centre din 10 tari, cu o urmarire de pana la 5 ani dupa tratament.
Radioterapia stereotactica cerebrala poate fi utilizata si in afara domeniului oncologic, de exemplu in cazul malformatiilor arteriovenoase, schwannoamelor vestibulare, adenoamelor pituitare, nevralgiei trigeminale si altele.
Ca efecte secundare, radioterapia stereotactica cerebrala prezinta mai multe riscuri. Radionecroza, edemul cerebral si accidentele vasculare cerebrale pot sa apara in orice situatie, severitatea fiind corelata cu doza totala, numarul de fractii si volumul tinta total si per formatiune tumorala. Riscul de a dezvolta aceste complicatii consta in principal in statusul cerebral preexistent, dar cu un plan de tratament eficient, aceste situatii nu apar frecvent si pot fi tratate cu succes.
