Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Ajuns la camera de gardă a fost preluat de dr. Ma Bed Yazan, căruia i s-a alăturat dr. Cosmin Șelaru, medici specialiști ortopedie-traumatologie în Centrului de chirurgie ortopedică din Spitalul Timișoara.
Au urmat două intervenții chirurgicale complexe și un tratament atent coordonat de dr. Bogdan Hogea, medic primar ortopedie, iar infecția a fost pusă sub control și funcția piciorului afectat, recuperată.
O recidivă complicată
Osteomielita este o infecție a osului, cauzată de bacterii, cel mai frecvent cu Staphylococcus aureus. Infecția poate ajunge la os pe căi diferite, prin sânge, de la un focar infecțios din altă parte a corpului, în urma unei fracturi deschise, ori prin extinderea unei infecții din țesuturile moi.
Marius a fost diagnosticat cu osteomielită în regiunea pelviană și la coapsa stângă, în urmă cu 20 de ani. După un tratament complex boala a fost considerată vindecată. Totuși, pentru că osteomielita cronică este o afecțiune cu risc ridicat de recidivă, monitorizarea periodică este importantă. În absența simptomelor și având o stare generală bună, Marius nu a mai efectuat controale în ultimii ani.
Totul a fost bine, până în toamna anului trecut. Inițial, Marius a simțit o durere difuză, care treptat s-a intensificat și a devenit permanentă. Apoi a apărut o tumefacție locală și în final s-a format o fistulă, un orificiu la nivelul pielii prin care se scurgea o secreție purulentă.
„M-am speriat, mai ales că știam cât de dificil a fost tratamentul în urmă cu 20 de ani. Mi-am dat seama că se întâmplă ceva serios, mai ales că durerea era intensă, iar mersul cu adevărat foarte dificil. Planificasem să merg la medic, dar pentru că deja nu mă mai simțeam bine și eram conștient că infecția poate scăpa de sub control, am mers la Camera de Gardă, la Spitalul Timișoara. Știam din propria experiență că pot să primesc toată atenția de care am nevoie. Iar ceea ce a urmat a dovedit că a fost una dintre cele mai bune decizii”, povestește Marius.
O intervenție de urgență
După un consult general, investigațiile imagistice și de laborator, realizate de urgență, au arătat recidiva osteomielitei, asociată cu osteoliză avansată (distrugerea țesutului osos), la jumătatea inferioară a femurului stâng.
Dr. Cosmin Șelaru, explică: „Durerea persistentă, dificultățile de mers și semne locale sugestive, respectiv fistula și secrețiile purulente, indicau reactivarea și extinderea focarului bacterian vechi care a cuprins o parte importantă din structura femurului.
În osteomielita cronică nu există vindecare fără debridare radicală, care înseamnă curățarea și îndepărtarea chirurgicală a țesuturilor afectate, a osului mort și a biofilmului bacterian de pe os. În absența acestei proceduri infecția nu poate fi vindecată indiferent câte antibiotice se administrează. Osul infectat se inflamează, circulația sanguină locală este compromisă, iar zonele de os necrozat întrețin și amplifică infecția. După curățare, osul a fost stabilizat prin montarea unui fixator extern și cura cu antibiotice”.
Dată fiind leziunea profundă, imobilizarea segmentului afectat nu a fost posibilă cu o structură clasică de gips. S-a folosit fixare externă, un sistem de tije metalice introduse în os deasupra și dedesubtul focarului, conectate printr-un cadru exterior rigid, fără a afecta zona infectată. Metoda a făcut posibil accesul pentru îngrijirea plăgii și continuarea tratamentului local.
„Fixatorul extern a salvat femurul de la fractură. Evoluția lentă a infecției osoase profunde a dus la afectarea majoră a structurii osoase. Tratamentul cu antibiotice puternice și perioada de imobilizare au permis refacerea structurii osoase atât cât a fost necesar pentru a putea face a doua intervenție, pentru că infecția a afectat grav structura osoasă”, completează dr. Ma Bed Yazan.
A doua etapă: reconstrucția osului
Starea generală a pacientului s-a ameliorat semnificativ după intervenția chirurgicală care a eliminat cea mai mare parte a infecției de la nivelul osului. Externat câteva zile după operație, Marius a avut nevoie de patru săptămâni de repaus fizic total și tratament cu antibiotice, pentru a da ocazia osului să se refacă.
După perioada de repaus, investigațiile imagistice au confirmat evoluția bună și retragerea infecției. Fistula s-a vindecat, iar țesuturile s-au regenerat în bună parte.
„Nu a fost cea mai fericită perioadă, dar eram conștient că îmi trecuse glonțul pe la ureche. Domnul doctor Șelaru, și echipa alături de care m-a îngrijit, a fost salvarea mea. Mi-a spus exact ce s-a întâmplat, dar și ce trebuie făcut. A fost extrem de atent, m-a susținut și m-a încurajat. Știam că am de tras puțin, dar aveam deplină încredere că finalul va fi unul bun și osul va fi salvat, iar infecția oprită. Am fost foarte atent să respect toate indicațiile primite, iar săptămânile de imobilizare au trecut mai ușor decât am crezut inițial”, adaugă Marius.
Conform planului inițial a urmat a doua operație, la fel de complexă ca prima, cu atât mai mult cu cât intervenția a avut loc într-o zonă delicată tranzitată de vase mari de sânge și nervi. Operația a doua a fost cea care a redat funcționalitatea membrului.
„După ce infecția a fost controlată a fost îndepărtat fixatorului extern, s-a efectuat o nouă debridare a zonei și completarea defectului osos cu substitut osos. Pentru stabilizarea definitivă s-a folosit o placă internă, fixată cu șuruburi, pentru a susține procesele naturale de osteosinteză, care să redea structura și rezistența segmentului afectat. Acest tip de abordare în doi pași oferă cele mai bune șanse de vindecare și recuperare funcțională în osteomielita cronică”, explică dr. Cosmin Șelaru.
De ce este dificil de tratat osteomielita de femur
Deși este cel mai lung, mai gros și mai rezistent os al corpului uman, capabil să suporte de 3–5 ori greutatea corpului în timpul mersului normal și chiar de până la 10 ori în alergare sau săritură, femurul are și vulnerabilități importante. Paradoxal, tocmai structura care îi oferă forță excepțională îl poate transforma într-un os dificil de tratat atunci când apare o infecție cronică.
Stratul exterior dur și dens, alcătuit din os compact, conferă rezistență mecanică, dar limitează în același timp pătrunderea rapidă a tratamentului în profunzime. În interior, osul spongios, cu structură asemănătoare unui burete rigid, are rolul de a absorbi șocurile și de a distribui forțele, însă spațiile permit extinderea procesului infecțios. La nivel central se află canalul medular, unde se găsește măduva osoasă, o zonă în care bacteriile proliferează ușor.
În osteomielita cronică, infecția distruge progresiv osul. Apar zone de necroză, fragmente de os devitalizat și cavități infectate, iar structura devine tot mai fragilă. De aici rezultă riscul crescut de fracturi patologice, deformări, pierderea stabilității membrului inferior, dar și risc de extindere locală și sepsis.
Un alt aspect esențial este vascularizația. Femurul beneficiază în mod normal de o rețea bogată de vase de sânge, indispensabilă pentru regenerare și vindecare. În infecțiile cronice însă, această circulație este compromisă treptat. Se formează zone slab irigate sau complet lipsite de aport sanguin, iar antibioticele, care ajung la focarul infecțios prin sânge, nu mai pot pătrunde eficient în aceste regiuni.
Localizarea osteomielitei femurale complică tratamentul prin vecinătatea unor structuri importante. Articulația șoldului, a genunchiului sunt supuse riscului, la fel și țesuturile moi, iar terapia poate necesita intervenții chirurgicale dificile, într-o zonă cu vase sanguine mari și structuri nervoase esențiale.
Osteomielita de femur nu înseamnă doar o proces septic osos, ci o afecțiune complexă care compromite funcționarea membrului inferior.
Întoarcerea la viața normală
Obiectivul echipei medicale coordonate de dr. Bogdan Hogea nu s-a limitat doar oprirea infecției, ci la salvarea femurului și refacerea structurii acestuia, singura cale prin care puteau fi evitate complicații majore care ar fi mers până la rezecții osoase extinse sau invaliditate permanentă. Planul de tratament și-a atins scopul.
Dr. Ma Bed Yazan: „Substitutul osos folosit conținea și antibiotic, care are scopul de a elimina bacteriile și de a favoriza vindecarea și prevenirea recidivelor, cel mai frecvent risc în osteomielită”.
După cea de-a doua operație, Marius a putut să calce cu piciorul afectat. Și durerea, și infecția majoră au dispărut. Mai era nevoie de timp pentru refacerea după intervenția chirurgicală, dar și pentru ca osul să-și recapete structura. În osteomielita cronică, rezultatul depinde și de respectarea strictă a indicațiilor medicului: antibiotice administrate corect, repaus și controale periodice care să confirme vindecarea completă.
„A doua operație a fost în 5 decembrie 2025. Am avut nevoie de două săptămâni de concediu în care m-am deplasat cu cadrul, apoi cu o cârjă și în final, liber. La jumătatea lui ianuarie m-am întors la activitățile mele obișnuite. Sunt mai mult decât recunoscător domnului doctor. Mi-a salvat piciorul, dar m-a ajutat și din punct de vedere moral.
Urmează controale periodice și, undeva în vara lui 2026, o intervenție nouă pentru a scoate placa de osteosinteză. De data asta nu mai am emoții pentru că știu că sunt pe mâinile doctorului în care am deplină încredere”, încheie Marius Tomuț.
Consultanți: dr. Cosmin Șelaru, medic specialist ortopedie-traumatologie, și
dr. Ma Bed Yazan, medic specialist ortopedie traumatologie la Spitalul Timișoara.
