EDU.REGINAMARIA.RO

Gastric banding: inelul gastric ajustabil

Obţine cele mai bune rezultate! Află cine este canditatul ideal

Inelul gastric ajustabil (gastric banding in terminologia anglo-saxonă) este un procedeu specific de chirurgie bariatrică, care are urmatoarele caracteristici:

  • este o procedura chirurgicală laparoscopică care transformă stomacul dintr-un rezervor cu o singura cameră, intr-un rezervor cu două camere
  • este o medodă prin care se restrictionează cantitatea de alimente ingerate la fiecare masă
  • inelul se poate calibra periodic, adică se poate strânge câte puţin, astfel încât restricţia să se menţină şi după ce pacientul a pierdut semnificativ din excesul ponderal
  • este complet reversibil

Un avantaj evident al acestei metode este că nu se secţionează elemente ale tubului digestiv şi, prin urmare, este însoţit de o rată exceptional de mică de complicaţii majore postoperatorii. Presupune însă implantarea unui corp străin în organism, lucru care nu este tolerat de toţi oamenii, de aici putând rezulta o serie de complicaţii, în general mai degrabă neplacute decât periculoase.

Cine este candidatul ideal pentru gastric banding?

Am analizat toata cazuistica mea personală şi am avut posibilitatea să consult şi alţi pacienți operaţi de colegi de-ai mei, atît din ţară, cât şi din strainatate. Rezultatele sunt încadrabile într-o marjă foarte mare, de la complet nesatisfacătoare până la uimitor de bune. M-am întrebat, fireşte, cum de este posibil acest lucru şi cred că am aflat o parte dintre răspunsuri:

Dacă un pacient nu are indicaţie pentru gastric banding, atunci metoda nu va da rezultate. Problema este identificarea acestor pacienţi în perioada preoperatorie, lucru doar în aparenţă simplu. Evident că trebuie să prezinte criteriile de greutate (criteriile BMI) pentru a fi eligibil pentru operaţie, dar acest lucru nu este de ajuns. Consultul preoperator va trebui să excludă acei pacienţi care nu vor reuşi să urmeze dieta prescrisă în perioada postoperatorie, precum şi pe aceia care nu vor veni, din diverse motive, la controale regulate postoperatorii (când uneori se constată că inelul trebuie calibrat). Am învăţat de-a lungul timpului, că este extrem de important să acord un timp suficient de mare la primul consult pentru a afla care sunt obiceiurile alimentare şi de viaţă ale fiecarui pacient, tipul de personalitate, disponibilitatea prezentă şi viitoare pentru efort fizic, disponibilitatea de a veni la controalele postoperatorii, istoricul său personal în lupta cu excesul de kilograme şi afecţiunile asociate, gradul său de informare despre procedură, care sunt aşteptările cu privire la rezultatele acestei metode, etc. Având această abordare, am consiliat din ce în ce mai bine pacienţii mei cu privire la alegerea metodei adecvate de chirurgie bariatrică.

Rezultatele cele mai bune au fost obţinute de către pacienţii cu vârsta sub 40 de ani şi cu BMI mai mic de 40, care ajung normoponderali sau aproape de greutatea normală într-un interval de aproximativ 2 ani de la operaţie. Disponibilitatea pentru un anumit regim alimentar (din care trebuie să lipsească dulciurile şi lichidele dulci) şi pentru exerciţiu fizic regulat contribuie major la obţinerea rezultatelor favorabile.

Câteva exemple vor fi folositoare pentru toţi aceia care se gândesc să adopte aceasta metodă:

În data de 2 noiembrie 2007 am operat o pacientă de 39 de ani, cu BMI  36,9 ( 113 kg greutate şi 175 cm înălţime), care suferea de diabet zaharat insulinodependent şi de hipertensiune arterială. Am fost surprins de faptul că pacienta respectivă era foarte bine informată cu privire la mecanismul de funcţionare al inelului gastric, cât şi despre avantajele şi dezavantajele metodei. În plus, datorită faptului că suferea de mult timp de diabet zaharat, avea un regim strict de viaţă, cu mese la ore fixe. În ciuda eforturilor constant făcute, nu a reușit să slăbească doar prin diete. Evoluţia postoperatorie imediată a fost foarte bună, iar ulterior, curba ponderală a scăzut treptat:
Noiembrie 2007 - 107 kg, Decembrie 2007 - 102 kg, Aprilie 2008 - 83 kg, August 2008 -75 kg, Octombrie 2008 - 80 kg, moment la care am efectuat prima calibrare a inelului şi curba ponderală a reînceput să scadă, ajungand la sfârşitul anului 2009 la 77 kg. În plus, şi foarte important, tensiunea arterială s-a normalizat şi pacienta nu mai are nevoie de medicaţie antihipertensivă, iar necesarul de insulină a scăzut la o treime din cât era inainte de operaţie, valorile glicemiei nedepăşind 110 mg/dl.

Cu cât vârsta pacienţilor este mai mică de  30 de ani, cu atât pierderea în greutate este mai rapidă. Astfel, în 9 aprilie 2008 am operat o tânară de 25 de ani, cu BMI  36,2 (166 cm si 100 kg): Iunie 2008 - 84 kg, Octombrie 2008 -73 kg, Decembrie 2008 - 68 kg, adica BMI 24,6, fiind deci normoponderală.

Astfel de exemple pot continua, însă concluzia este că profilul pacientului la care inelul înregistrează cele mai bune rezultate este următorul:BMI sub 45, vârsta sub 45 de ani şi cu atât mai bine sub 35 de ani, foarte bine informat cu privire la avantajele şi dezavantajele metodei, compliant cu necesitatea controalelor regulate postoperatorii, cu o viaţă activă şi mai ales, dispus la o dietă postoperatorie din care să fie excluse dulciurile.

Exemplul următor este o excepţie pozitivă de la acest profil: în iunie 2008 am consultat un pacient de 69 de ani, cu BMI  48 (168 cm şi 136 de kg) şi  care prezenta cardiopatie ischemică dureroasă, hipertensiune arterială şi sindrom Pickwick. Obiceiurile sale alimentare erau influenţate de faptul că, fiind văduv, era nevoit să-şi pregătească singur mâncarea şi acest lucru se întampla de multă vreme. În consecinţă, mânca exact ceea ce nu este recomandat celor la care se montează un inel gastric. De altfel, pacientul nici nu dorea acest tip de intervenţie deoarece, fiind bine informat (fusese asistent medical), a realizat că avea nevoie de o metodă mai radicală decât gastric banding-ul. Decizia de a recurge la inel gastric a fost însă una prin excludere, deoarece am considerat, consultându-mă cu medical anestezist, că riscurile ar fi fost prea mari în cazul în care optam pentru gastric sleeve. De menţionat că pacientul suferise şi o colecistectomie în urmă cu 8 ani, care nu fusese realizată pe cale laparoscopică, ci prin incizie subcostala dreaptă, lucru care complica suplimentar noua procedură.  În aceste condiţii, am optat pentru inel şi operaţia a decurs fară complicaţii, evoluţia postoperatorie imediată fiind foarte bună.

Mă aşteptam la o pierdere lentă a excesului ponderal şi nu mai mult de 20 – 25 de kg la 6 luni postoperator, iar ulterior cu stagnare după o pierdere de 30 – 35 de kg. Desigur că obiectivele în cazul lui erau ameliorarea comorbidităţilor şi a confortului de viaţă, şi nu normoponderalitatea. Surpriza noastră a fost mare, pierderea ponderală a fost rapidă, în  ianuarie 2009 pacientul avea 84 de kg şi era de nerecunoscut (BMI  29,7). Un rezultat surprinzător de bun care are însă o explicaţie ce constituie în acelasi timp şi preţul plătit. Pacientul nu-şi schimbase cu nimic obiceiurile alimentare, mînca aceleaşi lucruri (în special hrană rece) şi la fel de repede şi de puţin bine mestecat şi, in consecinţă, vomita frecvent postprandial. De altfel, după una dintre cele două calibrari pe care le-am efectuat în acest interval, s-a reîntors intempestiv a doua zi deoarece nu respectase indicaţiile de a consuma hrană lichidă şi pasată timp de câteva zile şi înghiţise o prună aproape nemestecată. La endoscopia digestivă superioară efectuată în urgenţă s-a constatat că pruna reuşise să treacă în cele din urmă prin defileul gastric generat de inel. În mod cu totul particular el nu era deranjat de vărsăturile postprandiale, dar la ultimul control din ianuarie 2009 am constatat că segmentul gastric situat deasupra inelului şi ultima porţiune a esofagului prezentau un grad de dilataţie datorat stilului de alimentaţie şi am decalibrat complet inelul pentru o perioada de 3 luni, urmând să vedem ce se va întampla cu greutatea sa între timp.

La polul opus sunt rezultatele nesatisfacătoare. Astfel, o pacientă de 61 de ani, cu BMI 37, pe care am operat-o în ianuarie 2006, a pierdut 5 kg în primele luni postoperator, pentru ca apoi să revină la greutatea iniţială. Informaţia o am dintr-o sursă indirect, pentru că pacienta nu a mai venit la control şi în consecinţă, nu a mai beneficiat de vreo calibrare a inelului. De altfel, analizând acum fişa ei de consultaţie, este evident că nu inelul era cea mai bună indicaţie în cazul ei.

În concluzie, inelul gastric este o metodă foarte bună dacă este aplicată persoanelor potrivite. Aplicarea ei fără o buna cunoaştere a pacientului, iar acest aspect, în opinia mea, este  dificultatea majoră a chirurgiei bariatrice,  nu se va însoţi de rezultatul scontat şi va discredita, nejustificat, procedura.

Dr. Rubin Munteanu, medic primar de chirurgie generală cu competenţa în chirurgia laparoscopică. Supraspecializat în tehnici de chirurgie bariatrică, Dl. Dr. Munteanu are o expertiză deosebită câştigată ca urmare a efectuării a sute de intervenţii chirurgicale de tipul gastric sleeve (gastrectomie subtotală laparoscopică) şi gastric banding (inel gastric ajustabil).  De asemenea, Dl. Dr. Munteanu şi-a dedicat o bună parte din activitatea profesională şi s-a implicat activ în creşterea gradului de conştientizare cu privire la obezitate, fiind fondatorul şi preşedintele Fundaţiei pentru Tratamentul Obezităţii.