Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
„Eram răgușită, simțeam usturime la înghițire, tușeam și oboseam rapid după ce vorbeam. Credeam că e de la sensibilitatea mea. Răcesc ușor și des. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că ar putea fi ceva grav”, povestește tânăra.
Ani de zile, simptomele veneau și plecau. Uneori, vocea își revenea și totul părea normal. Alteori, răgușeala se accentua și devenea persistentă. În iunie anul acesta, însă, „disconfortul a devenit insuportabil. Am făcut un exudat faringian complet, care a arătat doar Candida, deci părea ceva minor. Dar starea mea se înrăutățea. Începusem să respir greu și oboseam chiar și când vorbeam puțin”, își amintește G.
Soțul ei a insistat să meargă la medic, iar primul doctor la care a ajuns i-a recomandat o fibroscopie. Cu ajutorul acestei investigații, specialistul vede interiorul gâtului folosindu-se de o cameră foarte subțire, introdusă prin nas.
„După câteva minute de tăcere, mi-a spus că e ceva grav și că nu știe exact ce este. A fost un moment de șoc. Nu mai auzisem niciodată un doctor spunându-mi că nu știe ce vede”, povestește tânăra.
Tratamentul prescris atunci nu a ajutat-o. Simptomele s-au accentuat și G. a început să caute răspunsuri la alți medici. „Am mers la mai mulți. Toți îmi spuneau altceva. Nimeni nu-mi oferea încrederea că sunt pe drumul cel bun, iar asta a făcut procesul și mai stresant”, spune G.
Până când, printr-o recomandare, a ajuns la dr. Daniel Mirea, medic ORL la Spitalul Ponderas Academic Hospital.
„De la prima discuție am simțit că am ajuns unde trebuie. Domnul doctor a fost calm, clar, răbdător. Mi-a explicat pas cu pas ce urmează. Pentru prima dată, am avut încredere că voi fi bine”, povestește tânăra.
„Imaginea era spectaculoasă”, își amintește medicul. „Avea un chist de peste 4 cm în interiorul laringelui.”
Dr. Mirea își amintește perfect prima întâlnire cu pacienta sa.
„A venit cu un RMN făcut deja. Imaginea era spectaculoasă: un chist de peste 4 centimetri în interiorul laringelui. Chiar și pentru noi, care vedem cazuri complicate zilnic, era ceva impresionant.”
Analizele au confirmat diagnosticul: chist laringian, o formațiune benignă, dar foarte rară și, în acest caz, de dimensiuni neobișnuit de mari.
„În interiorul laringelui există glande mici care secretă mucus. Dacă orificiul prin care mucusul ajunge la suprafață se blochează, secreția se acumulează. Glanda se umflă, iar în timp se formează un chist. În cazul lui G., chistul s-a mărit treptat ani la rând”, explică medicul. „Dacă ar fi continuat să crească, putea deveni o urgență majoră. Pacienta s-ar fi putut sufoca. Așa că am stabilit din start că trebuie operat cât mai repede”, completează specialistul.
O operație complexă și o provocare de echipă
Pentru G., vestea a fost un amestec de teamă și ușurare.
„Mi-a fost foarte frică. A fost cea mai grea perioadă din viața mea. Așteptarea și stresul m-au consumat complet. Dar, în același timp, eram recunoscătoare că, în sfârșit, cineva a descoperit problema și o putea rezolva.”
Operația propusă de dr. Mirea era una delicată. Se putea face endoscopic, adică prin interiorul gâtului, fără nicio tăietură la exterior, dar riscurile erau considerabile.
„Ne-am pregătit pentru toate scenariile”, explică dr. Mirea. „Existau două provocări mari. Prima era la intubare pentru că trebuia trecut o sondă de intubație printr-un laringe aproape blocat. A doua: dacă puteam scoate complet chistul prin abord endoscopic sau dacă trebuia să recurgem la o incizie externă pe gât.”
Medicul i-a explicat astfel și de posibilitatea unei traheostomii. Aceasta prespunea crearea unei deschideri în trahee printr-o incizie la nivelul gâtului. Pe acolo s-ar fi introdus sonda respiratorie.
„Mi-a explicat totul calm, fără să mă sperie. Mi-a spus că sunt riscuri, dar că se pot gestiona.”
Ziua operației: 15 specialiaști în sala de intervenție
În ziua intervenției, sala de operație era plină. Aproximativ 15 specialiști: medici ORL, anesteziști și asistente se pregăteau pentru un caz complex.
„A fost o mobilizare mare. Toată lumea știa că e un caz rar. Am avut și o discuție interdisciplinară cu colegii anesteziști, am analizat filmele fibroscopice și am pregătit toate variantele, inclusiv traheostomia. Din fericire, intubația s-a făcut perfect”, explică medicul.
Operația a durat o oră și jumătate.
„E o fată tânără, frumoasă, rămânea cu niște cicatrici la nivelul gâtului. A fost o intervenție intensă, dar totul a mers fără cusur. Am reușit să scoatem chistul complet, endoscopic, fără nicio incizie externă. Astfel de cazuri îți dau energie. Majoritatea operațiilor sunt previzibile, dar cele rare, care ies din tipar, sunt cele care te provoacă. Când totul se termină bine, e o bucurie imensă”, mai spune dr. Mirea.
„Am întrebat prima dată dacă am o tăietură pe gât”
Când s-a trezit din anestezie, G. a avut o singură întrebare: „Am o tăietură pe gât?”, își amintește tânăra. „Nu pot descrie în cuvinte ușurarea pe care am simțit-o. După atâta frică și stres, să aflu că totul s-a terminat bine, că pot respira normal și că nu am niciun semn… a fost incredibil”, mai spune ea.
Recuperarea a fost rapidă, iar G. a fost externată 24 de ore mai târziu. Pentru tânără, aceasta a fost o adevărată lecție: „Mă simt alt om. Am învățat să ascult semnele pe care mi le trimite corpul și să nu mai amân controlul medical, chiar dacă pare ceva minor. Acum sănătatea e pe primul loc.”
Dr. Mirea continuă să o urmărească periodic pentru a se asigura că totul este în regulă. „Când un chist este îndepărtat complet, riscul de recidivă este foarte mic. Totuși, e bine să facem controale la trei luni, la șase luni, apoi anual. Prevenția este cheia.”
