„Am avut încredere în Dumnezeu și în domnul doctor Decebal Fodor că totul va decurge bine", spune ea simplu.
Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Dr. Decebal Fodor, medic specialist chirurgie generală, cu peste 16 ani de experiență în chirurgie avansată și robotică pentru tratamentul patologiilor digestive complexe, nu a uitat fraza de mai sus. Și nu a uitat nici ce a simțit la finalul celor 5 ore de operație, cu ajutorul robotului daVinci pe un abdomen care suferise modificări semnificative din cauza aderențelor și intervențiilor anterioare. „Nu am simțit mândria unei victorii tehnice. Am simțit o profundă recunoștință", explică medicul chirurg
Eventrația a crescut lent, în 15 ani
Maica H știa de foarte mult timp că are o umflătură la nivelul abdomenului. Eventrația, adică slăbirea peretelui abdominal de la nivelul unei cicatrici chirurgicale, nu debutase dramatic. Apăruse la ani distanță de o operație anterioară, fusese monitorizată și ținută sub control, pentru o vreme.
„Mi s-a spus la acea vreme că nu trebuie operată", povestește Maica H. Și așa a fost. Timp de câțiva ani, chiar. Dar corpul are propria cronologie, independentă de recomandările medicale și de dorințele pacientului. În timp, defectul de perete abdominal a crescut lent, afectând viața de zi cu zi a măicuței. Semnele că era nevoie de o intervenție erau vizibile: disconfort crescând, capacitate redusă de a ridica greutăți, dependență de un corset abdominal pe care trebuia să îl poarte constant.
În urma unui consult Maica H a aflat că apăruseră mai mulți saci herniari, iar unul dintre aceștia conținea deja o porțiune din colon - o situație care ridica serios riscul unui blocaj intestinal sau al unei strangulări, ambele urgențe chirurgicale severe. I s-a spus că singura variantă disponibilă este operația clasică, deschisă, care însemna o incizie mare, recuperare lungă și riscuri amplificate de diabetul de care suferea.
Diabetul complică orice intervenție chirurgicală: vindecarea este mai lentă, riscul de infecție este mai ridicat, toleranța la stres operator este mai scăzută. O operație deschisă pe un abdomen deja modificat de intervenții anterioare ar fi presupus riscuri semnificative.
„Mi l-a scos Dumnezeu în cale"
Maica H nu s-a grăbit să acționeze și a continuat să caute o opțiune mai puțin invazivă. Așa a ajuns la dr. Decebal Fodor, medic specialist în chirurgie generală la Spitalul Regina Maria Brașov, cu experiență solidă în chirurgia robotică și laparoscopică avansată.
„Pe domnul doctor Fodor, eu consider că mi l-a scos Dumnezeu în cale, într-un moment în care nu știam cui să mă adresez", mărturisește maica H, adăugând că încă de la prima consultație au evaluat deschis toate opțiunile terapeutice, inclusiv varianta robotică, pe care dr. Fodor nu a exclus-o, deși cazul era departe de a fi simplu. Decizia finală a aparținut pacientei, informată complet și fără presiune. Și ea a ales chirurgia robotică
„Putem duce asta la capăt robotic sau ne va învinge anatomia?"
„Pe 24 noiembrie 2025, am intrat în sală cu o întrebare pe care puțini chirurgi vor să și-o pună cu voce tare: putem duce asta la capăt robotic sau ne va învinge anatomia?”, explică dr. Decebal Fodor, adăugând că nu era un caz obișnuit, ci unul care necesita o operație lungă și complexă.
Intervențiile chirurgicale anterioare lăsaseră în urmă ceea ce medicii numesc aderențe - țesuturi cicatriciale care, în timp, lipesc organele între ele și de peretele abdominal, obliterând planurile anatomice normale. Acolo unde, într-un abdomen asupra căruia nu se mai intervenise, chirurgul găsește structuri clare, mobile, cu spații bine definite, în abdomenul Maicii H. existau zone în care organele deveniseră inseparabile vizual de peretele care le înconjura.
„Organele erau lipite de perete, iar planurile chirurgicale practic dispăruseră. A trebuit să inventăm drumul în timp ce mergeam pe el. Au fost peste 100 de minute în care am făcut doar adezioliză, eliberând organele milimetru cu milimetru. Este o etapă lentă, consumatoare, în care fiecare gest contează", susține dr. Fodor.
Cel mai mare risc era o leziune de intestin, care ar fi schimbat complet cursul operației. În astfel de cazuri, nu e greu să termini intervenția, greu este cum lași pacientul după, ne-a explicat medicul chirurg.
Abia după ce anatomia a redevenit „lizibilă" - după ce organele și-au recăpătat mobilitatea și structura internă a abdomenului a putut fi din nou înțeleasă ca un întreg coerent - s-a putut trece la etapa centrală: reconstrucția peretelui abdominal.
„Nu era o operație de manual. Era o reconstrucție pe un teren minat de intervenții anterioare", a precizat dr. Decebal Fodor, adăugând că obiectivul nu era doar închiderea defectului herniar, ci refacerea unui perete abdominal stabil, capabil să susțină corect organele și să redea funcționalitate reală, nu aparentă.
Cinci ore mai târziu, fără niciun incident, intervenția era încheiată, iar reconstrucția, completă.
Liniștea care a ținut loc de statistică
Există un detaliu pe care dr. Fodor îl menționează cu o seriozitate aparte, distinct de orice evaluare tehnică a intervenției. Și care spune, poate, mai mult decât orice cifră din raportul operator. Pe tot parcursul celor 5 ore, el știa că în antecamera sălii de operații, și la mănăstire, oameni care o cunoșteau pe Maica H. se rugau: „Ea nu avea încredere în mine ca individ, ci avea convingerea că vindecarea va veni prin mine, dar nu de la mine. Această certitudine a ei a fost ancora mea: în timp ce eu gestionam riscurile, ea gestiona speranța. La finalul celor 5 ore extenuante, când tensiunea s-a risipit din sală, nu am simțit mândria unei victorii tehnice, ci o profundă recunoștință. Privind rezultatul reconstrucției, am știut că nu am fost singuri în acea sală. Am simțit, palpabil, liniștea adusă de forța rugăciunilor pacientei și ale celor dragi."
În ceea ce privește experiența din spital, Maica H o vede ca pe o etapă în care grija umană a fost la fel de prezentă ca și competența medicală: „Atât domnul doctor, cât și întreaga echipă medicală au avut grijă să mă simt bine și confortabil".
La 5 zile după operație, conducea mașina
Unul dintre argumentele cele mai puternice în favoarea chirurgiei robotice în cazuri complexe este tocmai acesta: chiar și atunci când intervenția durează ore întregi și presupune o reconstrucție dificilă, impactul asupra organismului rămâne semnificativ mai mic decât în chirurgia clasică deschisă.
Incizii mici în loc de o deschidere largă. Traumă tisulară redusă. Pierderi de sânge minime. Durere postoperatorie diminuată. Reluarea funcțiilor fiziologice normale - mult mai rapidă. În cazul Maicii H., aceste avantaje s-au tradus concret și rapid.
„La 5 zile de la operație am putut conduce mașina și m-am întors la mănăstire", spune plină de recunoștință.
La câteva luni după operație, rezultatele sunt stabile. Nicio recidivă. Nicio complicație.
„Acum mă simt foarte bine și mi-am reluat toate activitățile", a completat Maica H.
Povestea Maicii H. nu este doar despre o eventrație complexă rezolvată robotic. Este despre ce se întâmplă când un pacient și un medic se întâlnesc la intersecția dintre competență și încredere - și fiecare aduce în sala de operații ce are mai bun, pentru ca totul să decurgă cât mai lin posibil, iar pacientul să ajungă cât mai repede #sănătosacasă.
Consultant: Dr. Decebal Fodor, medic specialist chirurgie generală, cu peste 16 ani de experiență în chirurgie avansată și robotică pentru tratamentul patologiilor digestive complexe
