Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
🎧 În episodul 3 din Sezonul II Ascultă-ți Corpul, alături de dr. Bogdan Cioată, vorbim despre nașterea naturală în 2025: un dialog viu între corpul tău, corpul copilului tău și lumea în care îl primești.
Travaliul, începutul unei călătorii împreună
E greu să nu fii surprinsă de primele contracții, oricât de pregătită te simți. Vin discret, cu o presiune difuză, semnul că ceva se schimbă.
„E normal să-ți fie frică de un lucru despre care nu știi când începe, cât durează sau când se termină”, spune dr. Bogdan Cioată.
În România, travaliul este încă un proces condus natural: nu există medicamente dedicate pentru inducerea lui, așa cum se folosesc frecvent în alte țări europene.
Nașterea are nevoie de timp, spațiu și siguranță. Plecarea prea devreme la spital poate opri ritmul firesc – „deranjează dilatația”, cum spun moașele.
Lumina puternică, zgomotele, necunoscutul – toate pot face corpul să intre în defensivă.
În timpul travaliului, femeile care pot merge și se pot legăna pe mingea de naștere sau schimba poziția după nevoia corpului, au un travaliu mai scurt și o rată mai mică de intervenții. Studiile recente confirmă: mobilitatea liberă sprijină dilatația, scade nevoia de anestezie și favorizează o recuperare mai rapidă.
„O naștere reușită e una în care mama e implicată, conștientă, nu o spectatoare. Ea trebuie să simtă că participă, nu doar că i se întâmplă”, spune dr. Cioată.
→ Cât de mult poți rămâne acasă înainte să pleci spre spital? Atâta timp cât contracțiile sunt regulate, dar suportabile, și copilul se mișcă normal, e bine să lași corpul să-și urmeze ritmul natural. Plecarea se face atunci când contracțiile devin intense, la intervale de 3-5 minute.
Iar de aici apare firesc o altă întrebare: cum ne protejăm de durere?
→ Ajută sau încurcă epidurala? Răspunsul scurt: depinde de moment. Dacă e pusă prea devreme, când travaliul abia începe și colul nu e pregătit, poate relaxa corpul prea mult și poate încetini procesul. Dar, în faza activă a travaliului, când contracțiile sunt regulate și dilatația progresează, epidurala devine un ajutor real: reduce durerea, relaxează bazinul și poate chiar accelera nașterea.
Naștere naturală sau cezariană: cum alegem?
„Nașterea e un eveniment complex, nu doar medical. E momentul în care se nasc trei oameni: copilul, mama și tatăl”, spune dr. Bogdan Cioată, medic primar obstetrică-ginecologie.
În acest proces intim, fiecare emoție contează.
Frica, stresul sau presiunea externă pot schimba complet dinamica travaliului.
Oxitocina – hormonul iubirii, cel care declanșează contracțiile uterine și legătura profundă dintre mamă și copil – se oprește atunci când adrenalina urcă.
„Frica inhibă nașterea”, explică medicul. „Corpul răspunde mediului. Are nevoie de siguranță, de liniște, de încredere.”
Nașterea naturală și cezariana nu sunt două tabere. Sunt două drumuri care duc spre aceeași destinație: o mamă și un bebeluș, ambii sănătoși.
La nașterea naturală, corpul își activează toate resursele. Contracțiile nu sunt doar durere, ci semnale care pregătesc copilul pentru viață: presiunea travaliului îl ajută să-și golească plămânii de lichid, să respire mai ușor, să se adapteze mai repede.
Trecerea prin canalul vaginal nu e doar un detaliu fizic, ci un moment esențial pentru imunitate. În contact cu flora mamei, copilul își formează propriul microbiom – fundația sistemului său de apărare. Studiile recente arată că bebelușii născuți natural au o adaptare mai rapidă, mai puține colici și un risc mai mic de infecții în primul an.
Apoi urmează „ora magică”: contactul piele-pe-piele, sincronul dintre respirații, pulsuri și hormoni. În acest timp, oxitocina și prolactina deschid legătura dintre mamă și copil și pregătesc lactația.
Chiar și tăierea cordonului ombilical are sensul ei. Lăsat să pulseze un minut-două, sângele din placentă, bogat în fier și celule stem, ajunge complet la copil, întărindu-i imunitatea.
Este și singurul moment în care pot fi recoltate celule stem, folosite ulterior în tratamente regenerative sau hematologice. O decizie mică, dar cu impact mare, care ține de sincronul perfect dintre corpul mamei și al copilului.
După o naștere naturală fără complicații, corpul se reechilibrează rapid. Mama se poate ridica, merge, alăpta, trăind totul ca pe o continuitate firească.
„Te ridici și ești bine”, spune dr. Bogdan Cioată. „Corpul e făcut pentru asta.”
Cezariana, în schimb, este o intervenție chirurgicală – uneori, singura alegere sigură.
Se trece prin șapte straturi de țesut, fiecare cu timpul lui de vindecare. Durerea postoperatorie, respirația mai dificilă, alăptarea care pornește uneori mai târziu – toate fac parte dintr-un proces mai lent, dar la fel de legitim.
Pentru că organismul nu trece prin travaliu, secreția de oxitocină și prolactină – hormonii care stimulează lactația și legătura emoțională – apare mai târziu.
De aceea, primele ore după naștere contează enorm: contactul piele-pe-piele, prezența partenerului, susținerea medicului fac tranziția mai ușoară și mai blândă.
Nașterea naturală nu e un test de curaj, iar cezariana nu e o vinovăție. Felul în care alegi să naști e profund personal. E o decizie luată împreună cu medicul tău, în funcție de tine, de corpul tău, de context. Important e ca alegerea să nu vină din frică, ci din cunoaștere și încredere.
Când instinctul întâlnește deciziile medicale
Uneori, nașterea nu urmează scenariul ideal. Sunt cazuri în care tipul de naștere nu mai e doar o alegere emoțională, ci o decizie medicală.
De la preeclampsie la trombofilie, de la sarcini pierdute anterior la infecții active, există situații în care felul în care aduci copilul pe lume devine o alegere de siguranță, nu de preferință. Femeile cu preeclampsie, trombofilie, probleme de coagulare, sarcini obținute prin FIV, infecții active (chlamydia, mycoplasma, ureaplasma, virus hepatitic B) sau sarcini pierdute anterior au nevoie de o abordare personalizată.
„Teoretic, peste 90% dintre femei pot naște natural. În Suedia, de exemplu, doar 8% dintre nașteri sunt cezariene”, spune dr. Bogdan Cioată. Restul ține de context, sănătate și încredere.
→ În cazul pacientelor cu trombofilie, tratate cu anticoagulante (precum Clexane), nașterea naturală este de cele mai multe ori recomandată: riscul de sângerare și tromboză este mai mic decât în cazul unei cezariene.
„La cezariană știm sigur că se va sângera, pentru că se taie șapte straturi de țesut. La o naștere naturală, corpul face singur o parte din muncă, fără pierderi mari”, explică medicul.
→ În infecțiile genitale active, scopul e să prevenim ruperea prematură a membranelor, care ar expune copilul la germeni. De aceea, testele pentru flora vaginală și tratamentele în sarcină sunt esențiale.
→ În sarcinile obținute prin FIV sau la femeile care au pierdut anterior o sarcină, planul de naștere se decide împreună cu medicul.
„Am avut o pacientă de 43 de ani, cu patru sarcini pierdute înainte. A născut natural un copil de 4 kilograme. A fost pozitivă, a avut încredere, și corpul a știut ce are de făcut.”
Există și situații care impun intervenția rapidă: placenta praevia, suferința fetală, hipertensiunea severă. Aici, cezariana devine o decizie de protecție, nu de confort. „Nu trebuie judecată o cezariană făcută la timp. Rolul nostru este să cântărim riscurile și să alegem în favoarea vieții.”
Bine ai venit pe lume!
Nașterea se încheie acolo unde începe viața. Momentul în care copilul ajunge pe pielea mamei e primul lui contact cu lumea.
„Noi îi spunem ora magică, dar e, de fapt, clipa în care îți primești premiul. Când copilul e în brațele tale, nu mai contează câte ore a fost travaliul. Uiți tot”, spune dr. Bogdan Cioată.
Dar nașterea nu se termină în sala de nașteri. Urmează un alt travaliu, mai tăcut — cel al emoțiilor. Primele zile acasă pot fi un carusel: bucurie, epuizare, vinovăție, uimire. Corpul se descarcă hormonal, iar mintea abia începe să se reașeze.
„Două săptămâni e normal să plângi din senin, să te simți copleșită, să ai nevoie de ajutor. Asta e baby blues-ul. Dar dacă nu vrei să stai cu copilul, acolo e semnalul de alarmă – vorbim deja de depresie postnatală”, explică medicul.
Baby blues-ul e, de fapt, o descărcare firească. Iubirea maternă nu e un fulger — e o construcție care prinde formă în fiecare zi.
„Gândiți-vă la momentul nașterii. Când simți că nu mai poți, amintește-ți ce ai reușit să faci. Ai adus viața asta pe lume. Acolo e puterea.”, le încurajează dr. Bogdan Cioată pe viitoarele mame.
Ce rămâne cu noi
Nașterea naturală poate fi o experiență transformatoare. Dar înainte de toate, trebuie să fie o experiență sigură. Alături de un medic care te ghidează, pornești într-o călătorie între instinct, încredere și susținere. Corp, minte, emoție – împreună.
„O femeie care își ascultă corpul și are încredere în el trăiește nașterea nu ca pe o teamă, ci ca pe o renaștere.”
Medicina viitorului nu înseamnă doar tehnologie de ultimă oră.
Înseamnă înțelepciunea de a asculta corpul – și de a-i răspunde cu blândețe.
→ Ascultă episodul complet din Sezonul II al podcastului „Ascultă-ți Corpul” – o conversație despre naștere, încredere și puterea corpului feminin.
