Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Ce trebuie să știi acum despre anosmie:
- Definiție: Anosmia este pierderea totală a mirosului, cauzată de blocaje fizice, inflamații virale (precum COVID-19) sau leziuni ale nervilor.
- Cauze diverse: Aceasta poate varia de la cauze ORL (polipi nazali, sinuzită, deviație de sept) până la cauze neurologice grave (traumatisme craniene, tumori sau boli neurodegenerative).
- Diagnostic: Evaluarea corectă necesită adesea o endoscopie nazală pentru vizualizarea obstacolelor și teste de tip „Sniffin’ Sticks” pentru a măsura severitatea pierderii.
- Rolul imagisticii la REGINA MARIA: Examenul CT este ideal pentru structurile osoase și sinusuri, în timp ce RMN-ul este esențial pentru a verifica integritatea bulbului olfactiv și a creierului.
Descoperă în continuare ce presupune diagnosticul anosmiei la REGINA MARIA și ce tratament există pentru pierderea mirosului.
- Ce este anosmia?
- Care sunt cauzele anosmiei? De la obstrucția nazală la cele neurologice
- Ce diferențe există între între anosmie, hiposmie și parosmie?
- Diagnosticul anosmiei: examenul ORL, CT/RMN și testarea olfactivă
- Tratamentul anosmiei: de la decongestie la antrenamentul olfactiv
- Intervenții medicale și chirurgicale
- Tratamentul olfactiv
- Cum poți să pui în aplicare informațiile din acest articol
- Întrebări frecvente despre anosmie
Ce este anosmia?
Anosmia reprezintă pierderea totală și patologică a simțului mirosului. Spre deosebire de o simplă congestie nazală trecătoare, anosmia medicală poate fi o afecțiune cronică și este adesea însoțită de ageuzie (pierderea gustului), deoarece cele două simțuri sunt interconectate în percepția aromelor complexe.
👉 Nu lăsa pierderea mirosului să devină o problemă cronică. Identificarea timpurie a cauzei este cheia recuperării. Programează-te acum la un consult de specialitate la REGINA MARIA pentru o evaluare endoscopică completă.
Care sunt cauzele anosmiei? De la obstrucția nazală la cele neurologice
Anosmia poate apărea brusc sau progresiv, fiind rezultatul unor mecanisme diverse care blochează fluxul de aer către receptorii olfactivi sau care afectează direct transmiterea semnalului nervos către creier.
Anosmia post-virală (inclusiv post-COVID)
Una dintre cele mai frecvente cauze ale pierderii mirosului în ultimii ani este infecția virală. În cazul răcelilor comune sau al gripei, anosmia este adesea temporară și cauzată de inflamația mucoasei. Cu toate acestea, în contextul post-COVID-19, mecanismul a fost unul mai complex.
- Afectarea celulelor de susținere: Virusul nu atacă neapărat neuronii olfactivi direct, ci celulele sustentaculare (care oferă suport metabolic neuronilor).
- Inflamația neuro-olfactivă: Chiar și după eliminarea virusului, procesul inflamator poate persista, ducând la anosmie pe termen lung sau la parosmie (distorsionarea mirosurilor).
- Recuperarea: În majoritatea cazurilor post-virale, regenerarea epiteliului olfactiv este posibilă, însă procesul poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni.
Cauze ORL (polipi, sinuzită) și cauze neurologice (traumatisme, tumori)
Dincolo de contextul viral, factorii mecanici și cei neurologici joacă un rol crucial în etiologia acestei afecțiuni.
- Cauze obstructive și inflamatorii (ORL): Acestea sunt adesea reversibile prin tratament medical sau chirurgical, deoarece împiedică moleculele odorante să ajungă la receptorii din partea superioară a cavității nazale.
- Polipii nazali: Formațiuni benigne care pot bloca complet fantele olfactive.
- Sinuzita cronică: Inflamația persistentă a sinusurilor care produce edem și secreții abundente.
- Deviația de sept severă: Poate limita fluxul de aer necesar pentru o detecție olfactivă optimă.
👉 Dacă suspectezi că pierderea mirosului este cauzată de o problemă anatomică, este util să înțelegi mecanismul prin care septul nazal influențează fluxul de aer. Citește mai multe despre deviația de sept și factorii de risc.
- Cauze neurologice și traumatice: Acestea sunt, de regulă, mai complexe și necesită investigații imagistice (RMN sau CT).
- Traumatismele craniene: O lovitură puternică poate secționa nervii olfactivi care trec prin lama ciuruită a osului etmoid.
- Tumori: Meningioamele de șanț olfactiv sau alte formațiuni intracraniene pot comprima bulbul olfactiv.
- Boli neurodegenerative: Pierderea mirosului este adesea un simptom precoce (prodromal) în afecțiuni precum Boala Parkinson sau Alzheimer, apărând uneori cu ani înainte de simptomele motorii sau cognitive.
👉 Când pierderea mirosului nu are o cauză nazală evidentă, expertiza neurologică devine esențială. În cadrul rețelei REGINA MARIA, ai acces la medici neurologi de elită și la tehnologie de diagnostic de ultimă oră pentru a identifica sursa problemei tale. Descoperă policlinicile REGINA MARIA, lider în calitatea serviciilor medicale.
Ce diferențe există între între anosmie, hiposmie și parosmie?
Deși termenul general de „pierdere a mirosului” este cel mai des utilizat în conversațiile de zi cu zi, medicina distinge mai multe nuanțe ale disfuncției olfactive. Această clasificare este crucială deoarece tipul de tulburare poate indica stadiul de recuperare al nervului sau natura specifică a afecțiunii subiacente.
Înțelegerea acestor diferențe ajută pacienții să își monitorizeze evoluția — de exemplu, apariția parosmiei după o perioadă de anosmie totală este, paradoxal, un semn de regenerare a neuronilor olfactivi.
Iată un tabel care explică principalele simptome ale fiecărei afecțiuni:
Diagnosticul anosmiei: examenul ORL, CT/RMN și testarea olfactivă
Identificarea cauzei exacte a pierderii mirosului este esențială pentru stabilirea unui prognostic și a unui plan de tratament eficient. Diagnosticul începe de obicei în cabinetul medicului ORL-ist și poate evolua spre investigații imagistice complexe.
Examenul clinic și endoscopia nazală
Primul pas în diagnosticare este anamneza detaliată (când a apărut pierderea mirosului, dacă a fost bruscă sau treptată, dacă există simptome asociate precum durerea de cap sau obstrucția nazală). Ulterior, medicul va efectua o endoscopie nazală.
Procedura: Se introduce o cameră video subțire și flexibilă în fosele nazale.
Scopul: Vizualizarea directă a meatului superior și a fantei olfactive pentru a identifica polipi, inflamații ale mucoasei, secreții purulente sau anomalii anatomice care ar putea bloca accesul aerului la receptorii olfactivi.
Testarea olfactivă (Olfactometria)
Deoarece percepția mirosului este subiectivă, medicii folosesc teste standardizate pentru a cuantifica severitatea deficitului. Cele mai utilizate sunt:
- Sniffin' Sticks: Un set de „creioane” parfumate pe care pacientul trebuie să le identifice dintr-o listă de variante. Acest test evaluează pragul olfactiv (cea mai mică concentrație detectată), discriminarea (diferențierea mirosurilor) și identificarea propriu-zisă.
- SIT (Smell Identification Test): Un test de tip „răzuiește și miroase” (scratch-and-sniff) care ajută la clasificarea pacientului ca fiind normosmic, hiposmic (miros diminuat) sau anosmic (lipsa totală a mirosului).
Investigarea imagistică: CT și RMN
Atunci când examenul clinic nu relevă o cauză evidentă (cum ar fi polipii), sau când se suspectează o cauză neurologică, imagistica devine obligatorie.
- CT (Computer tomograf) de sinusuri: Este standardul de aur pentru vizualizarea structurilor osoase. Ajută la diagnosticarea sinuzitelor cronice profunde sau a fracturilor de bază de craniu (la nivelul lamei ciuruite).
- RMN (Rezonanță magnetică nucleară): Este utilizat pentru a evalua bulbul olfactiv și căile nervoase intracraniene. Un RMN poate detecta atrofia bulbului olfactiv (frecventă în anosmia de lungă durată) sau prezența unor tumori (ex. meningiom) care comprimă nervul.
👉 Exclude riscurile majore printr-o scanare precisă. RMN-ul este instrumentul esențial pentru a elimina suspiciunea unor mase tumorale sau a unor leziuni posttraumatice ale căilor olfactive. Accesează serviciile de imagistică la REGINA MARIA, lider în calitatea serviciilor medicale, pentru liniștea ta și a familiei tale.
Tratamentul anosmiei: de la decongestie la antrenamentul olfactiv
Tratamentul pierderii mirosului nu este universal; acesta depinde în mod critic de cauza identificată în etapa de diagnostic. În timp ce unele forme de anosmie răspund rapid la intervenții medicale, altele necesită o abordare de lungă durată bazată pe neuroplasticitate.
Intervenții medicale și chirurgicale
Atunci când anosmia este de tip conductiv (moleculele de miros nu pot ajunge la senzori din cauza unui blocaj fizic), tratamentul este adesea curativ:
- Corticosteroizi: Administrați sub formă de spray nazal sau, în cazuri severe, oral, aceștia reduc inflamația mucoasei și a polipilor.
- Chirurgia endoscopică sinusală (FESS): Dacă polipii sau sinuzita cronică nu răspund la medicamente, intervenția chirurgicală poate elibera căile respiratorii și fanta olfactivă.
- Tratamentul alergiilor: Antihistaminicele și imunoterapia pot restabili mirosul prin controlul reacțiilor alergice care provoacă edem nazal.
Tratamentul olfactiv
În cazul anosmiei neuro-senzoriale (post-virală sau traumatică), unde receptorii sau nervii au fost afectați, „reabilitarea” mirosului prin antrenament este cea mai eficientă metodă. Acest proces se bazează pe neuroplasticitate — capacitatea creierului de a forma noi conexiuni neuronale și de a regenera neuronii olfactivi (singurii neuroni din corpul uman care se pot regenera periodic).
Protocolul de antrenament (Metoda Hummel)
Antrenamentul olfactiv presupune expunerea repetată și deliberată la un set de mirosuri puternice. Protocolul clasic utilizează patru categorii fundamentale de arome:
- Floral (ex: trandafir)
- Eucaliptol (ex: eucalipt)
- Fructat (ex: lămâie)
- Condimentat (ex: cuișoare)
Pașii practici pentru pacient:
- Frecvența: Exercițiul se realizează de două ori pe zi (dimineața și seara).
- Tehnica: Se miroase fiecare esență timp de 20 de secunde, cu inspirații scurte și rapide („sniffing like a bunny”), pentru a direcționa moleculele către partea superioară a nasului.
- Vizualizarea: Este crucial ca pacientul să încerce să își „amintească” mirosul respectiv în timp ce inhalează, activând astfel memoria olfactivă.
- Durata: Recuperarea poate fi lentă; studiile arată că cele mai bune rezultate apar după minimum 4-6 luni de antrenament constant.
Cum poți să pui în aplicare informațiile din acest articol
- Evaluează durata și simptomele asociate: Dacă mirosul nu revine în decurs de 10-14 zile după o răceală sau dacă pierderea a apărut brusc, fără un motiv evident, este momentul să consulți un specialist.
- Programează un consult ORL la REGINA MARIA.
- Solicită investigații imagistice dacă este necesar: Dacă medicul ORL nu găsește o cauză locală, cere o recomandare pentru un RMN la REGINA MARIA și programează un consult neurologic pentru a evalua integritatea căilor nervoase centrale.
- Monitorizează schimbările: Ține un jurnal scurt în care să notezi dacă simți mirosuri distorsionate (parosmie). Deși neplăcută, parosmia este adesea un semn că nervii olfactivi încep să se refacă.
Întrebări frecvente despre anosmie
Pierderea mirosului este permanentă?
Răspunsul depinde în totalitate de mecanismul leziunii. În cazurile provocate de obstrucții (polipi) sau inflamații (sinuzită), mirosul revine de obicei imediat după tratarea cauzei. În formele post-virale, majoritatea pacienților recuperează funcția olfactivă într-un interval de 6 până la 24 de luni.
Cât durează antrenamentul olfactiv?
Antrenamentul olfactiv necesită o abordare disciplinată pe termen lung, fiind bazat pe capacitatea creierului de a se reface prin stimulare repetată. O sesiune durează doar câteva minute și trebuie efectuată de două ori pe zi, dimineața și seara. Primele rezultate devin vizibile, de regulă, după un prag minim de 3 luni, însă pentru o recuperare consolidată, medicii recomandă menținerea protocolului timp de 6 până la 9 luni.
Lipsa mirosului afectează și percepția gustului?
Da, în mod direct. Ceea ce numim „gust” este, în proporție de 80%, aroma detectată prin olfacția retro-nazală (moleculele care ajung din gură în nas în timp ce mestecăm). Persoanele cu anosmie pot simți doar gusturile de bază: dulce, sărat, acru, amar și umami.
O răceală fără gust și miros indică mereu o problemă gravă?
Nu neapărat. De cele mai multe ori, o răceală fără gust și miros este cauzată de inflamația temporară a mucoasei. Devine îngrijorătoare doar dacă persistă mult timp după vindecarea infecției respiratorii.
Fumatul poate agrava anosmia?
Absolut. Fumatul irită mucoasa nazală și poate reduce sensibilitatea receptorilor olfactivi. Renunțarea la fumat este adesea primul pas recomandat pentru îmbunătățirea funcției senzoriale.
⚠️ Disclaimer: Acest articol este cu titlu informativ și nu constituie o recomandare medicală. Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.
Infrastructura de diagnostic REGINA MARIA se bazează pe o rețea națională de laboratoare, ale cărei standarde de excelență sunt confirmate de cea mai prestigioasă acreditare internațională, JCI (Joint Commission International). Ducând mai departe angajamentul pentru siguranța pacientului, Laboratorul Central a devenit primul și singurul din țară care a integrat inteligența artificială în validarea analizelor. Această tehnologie inovatoare, avizată de specialiști și aliniată standardelor internaționale CLSI, verifică automat peste 50% din parametrii de laborator. Astfel, este redusă la minimum eroarea umană, garantând acuratețea și scurtând timpul de eliberare a rezultatelor.
Bibliografie:
- Cleveland Clinic, Anosmia (Loss of Smell): Causes & Treatment, 2023, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21859-anosmia-loss-of-sense-of-smell
- Johns Hopkins Medicine, Smell and Taste Disorders, 2024, https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/smell-and-taste-disorders
- Harvard Health Publishing, Ways to regain your sense of smell, 2023, https://www.health.harvard.edu/diseases-and-conditions/ways-to-regain-your-sense-of-smell
- Stanford Medicine, Stanford Initiative to Cure Smell and Taste Loss - Treatment Options and Evidence, 2025, https://med.stanford.edu/smell/treatment.html
- National Institute on Deafness and Other Communication Disorders (NIDCD), Smell Disorders, 2025, https://www.nidcd.nih.gov/health/smell-disorders
