Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Uroginecologia: tratamentul chirurgical al prolapsului genital

Uroginecologia este o specialitate de graniță care are ca obiect diagnosticul şi tratamentul tulburărilor de statică pelvină traduse prin incontinenţa urinară sau fecală şi prolapsul organelor pelvine.

Prof. Univ. Dr. Petre Bratilă şi-a adus un aport remarcabil la fondarea şi dezvoltarea supraspecialităţii de uroginecologie în România şi se se preocupă continuu pentru a implementa cele mai noi şi eficiente metode de diagnostic şi tratament.

Tratamentul chirurgical al incontinenței urinare şi prolapsului urogenital se realizează prin tehnici minim invazive cu spitalizare sub 24 de ore. Se utilizează atât tehnici chirurgicale convenționale care folosesc pentru reconstrucție ţesuturile proprii, cât şi tehnici de protezare cu bandelete sau meşe din materiale acceptate de organismul uman.

Prolapsul organelor genitale interne: vagin şi uter

Prolapsul sau prolabarea organelor genitale înseamnă căderea acestora din poziția antomică normală prin canalul vaginal în diverse grade.

Prolapsul vaginal

Vaginul este situat între rect, posterior, şi vezica urinară şi uretră, anterior, fiind separat de aceste organe prin structuri de rezistenţă numite fascii.

Când aceste structuri se deteriorează din diverse cauze vaginul îşi pierde individualitatea şi vezica urinară sau rectul bombează în cavitatea vaginală. În timp, pereții vaginali se destind şi formează diverse forme de prolaps vaginal:

Cistocelul este o formă de prolaps în care vezica urinară prolabează prin vagin în diverse grade. În formele incipiente, cistocelul nu este perceput de pacientă, fiind palpat doar de către medic la examenul vaginal. La efort pot apare pierderi de urină. În formele avansate, pacienta simte o umflătură care are tendinţa de a ieşi prin vagin, asociată cu dificultate în evacuarea urinei şi infecții urinare repetate.

Rectocelul reprezintă prolabarea rectului prin peretele vaginal posterior. În formele incipiente se asociază cu rupturile de perineu şi nu se manifestă prin simptome. În formele avansate determină tulburări de evacuare la nivelul rectului, cu senzația de golire incompletă.

Prolapsul uterin

Prolapsul uterin înseamnă căderea uterului prin vagin în diverse grade ca urmare a slăbirii mijloacelor sale de susținere. Apare de regulă la femei în vârstă, cu mai multe naşteri în antecedente sau cu naşteri dificile (travalii prelungite, feţi mari, aplicații de forceps, etc.).

Formele incipiente de prolaps uterin sunt uşor de tratat. Dacă însă boala este neglijată se poate ajunge la forme grave, în care uterul împreună cu pereţii vaginali ies în întregime prin vagin. Simptomele variază de la simpla senzaţie că ceva iese din vagin, până la dificultate în eliminarea urinei şi a fecalelor. În formele avansate, datorită frecării organelor ieşite prin vagin de lenjerie, pot apare răni care sîngerează sau se pot infecta.

Tratamentul prolapsului vaginal şi uterin

Tratamentul prolapsului vaginal şi uterin reprezintă o piatră de încercare pentru majoritatea ginecologilor. Mulţi tratează cu uşurinţă această afecţiune, practicând operaţii standard, care fie că nu se mai practică de mult timp, fie sunt neadecvate pentru o anumită formă de prolaps.Când chirurgi din alte specialităţi (chirurgie generală, urologie) practică asfel de operaţii eşecul este aproape sigur deoarece nu au structurat un sistem de gândire medicală care să le permită să aleagă cel mai bun procedeu pentru fiecare pacientă.

Ca în orice afecţiune primul tratament contează. Dacă acesta este neadecvat şansele de vindecare sunt minime. Pot fi obţinute rezultate bune pentru moment, dar care nu trec proba timpului.

Cunoştinţele dobîndite în ultimii 20 de ani au permis cunoaştera mai bună a acestei afecţiuni şi realizarea unor metode de tratament chirurgical foarte eficiente.

Se pot deosebi două tipuri principale de prolaps uterovaginal:

  1. Prolaps cu modificări anatomice reduse, dar cu tulburări funcţionale importante: incontinenţa urinară prin imperiozitate (nevoia stringentă de a urina, cu pierdere de urină), nicturia (urinatul frecvent şi supărător în timpul nopţii), dificultăţi de evacuare a urinei şi fecalelor, etc.
  2. Prolapsul cu modificări anatomice majore, dar cu tulburări funcţionale minime: prolapsul incipient al pereţilor vaginali unde singurul simptom este senzaţia că ceva iese prin vagin

Cele două tipuri de prolaps pot exista separat sau coexista. Esenţial este ca înainte de stabilirea tipul de operaţie să se identifice toate formele de prolaps, chiar şi cele în fază incipientă şi să se aleagă o strategie care să aibă două obiective principale:

  • Să trateze formele evidente de prolaps
  • Să prevină evoluţia formelor incipiente sau apariţia altor forme de prolaps

Operaţiile pentru prolaps pot fi practicate şi pacientelor cu vârstă avansată care vor suporta foarte uşor acest tip de intervenţii.

Exista 3 tipuri de tratamente pentru prolapsul utero-vaginal:

1. Tratamentul conservativ (gimnastică perineală Kegel, pesarii) indicat în forme incipiente sau avansate de prolaps

2. Tratamentul chirurgical de restaurare cu ţesuturi proprii este indicat pacientelor tinere cu forme incipiente de prolaps. Dacă sunt practicate pentru formele avansate de prolaps predispun la recidivă în proporţie de peste 40% sau la apariţia altor forme de prolaps.

  • Avantaje: sunt uşor de practicat, uşor de suportat postoperator
  • Dezavantaje: se rezecă ţesuturi din pereţii vaginali; recidivează în proporţii variabile, pînă la 60%

3. Tratamentul chirurgical de restaurare cu meşe sintetice este indicat formelor avansate de prolaps utero-vaginal, când ţesuturile sunt atât de slabe încât nu mai pot face faţă solicitărilor şi nu se poate asigura un rezultat stabil în timp.

  • Meşele sunt ţesături de fibre sintetice inerte la respingerea ţesuturilor umane care realizează un schelet pe care fibroblastele (celulele de reparare) reconstruiesc fasciile şi ligamentele deteriorate în cadrul prolapsului uterovaginal
  • Rata de respingere este mică (sub 15%), specific fiecarei persoane şi nu poate fi prevăzută anterior operaţiei. Din acest motiv, alegerea acestei metode rămâne o alternativă de tratament în cazurile unde oricare alt procedeu nu este eficient. Pacientele trebuie să cunoască acest lucru  şi să fie de acord cu eventualele riscuri pe care le implică acest tip de intervenţie
  • Avantaje: restaurează stabil mijloacele de susţinere ale organelor genitale cu rezultate foarte bune în timp (ex. cistocelul avansat tratat prin tehnici cu ţesuturi proprii are o rată de succes de până la 60%, tratat cu meşe, succesul este asigurat în proporție de 85-95%)
  • Dezavantaje: complicaţiile specifice tratamentului cu meşe (eroziuni, fenomene de respingere). Deşi complicaţiile meşelor există, ele sunt uşor de tratat, fară a compromite operaţia iniţială.

 Prof. Univ. Dr. Petre Bratilă, Doctor în Ştiinţe Medicale

Medic Primar Obstetrică -Ginecologie, Medic Specialist Chirurgie Generală

Experienţă deosebită în Uroginecologie:

- peste 30 ani în acest domeniu

- a dezvoltat şi introdus în practica curentă tehnici proprii de tratament al incontinenţei urinare și prolapsului utero-vaginal cu rezultate deosebite pe termen lung în peste 90% din cazuri

- 1999: Fondator şi  Preşedinte al Societăţii Române de Uroginecologie

Redactor Şef Revista Română de Uroginecologie şi Boli ale Planşeului Pelvin

Organizare de congrese, cursuri, workshopuri cu tematică de uroginecologie pentru rezidenţi şi specialişti

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate