Cum să eviți pericolele din spatele identificării cu job-ul

Cele mai multe intracțiuni dintre 2 străini încep clasic, cu întrebări despre meseria sau cariera fiecăruia. Asta pentru că pe parcursul vieții, ajungem să acordăm o parte mare de timp job-ului, fie că ne place sau nu, iar excelența profesională este adesea asociată din punct de vedere social cu excelența personală.

Identificarea cu job-urile pe care le avem este atât de împământenită, de altfel, încât există chiar și nume de familie (ex: Lăcătuș, Morar etc.) care serveau, în trecut, în special în Evul Mediu, drept indiciu despre profesia acelui om. BBC notează că diversificarea pieței muncii a permis din ce în ce mai multor oameni să aibă diverse profesii, iar meseriile au devenit rapid și un element de statut social care, indirect, a afectat modul în care o persoană este percepută de ceilalți.

Identificarea cu job-ul poate duce la burnout și depresie

Există diverse abordări cu privire la indentificarea cu job-ul, însă consensul este că munca este atât de importantă în dinamica socială și în viața oamenilor, încât ajunge să influențeze și latura identitară a acestora.

O cercetare publicată în jurnalul științific Organizational Psychology Review definește identitatea profesională drept acea colecție de sensuri atașate unui om sau unui grup de oameni de un domeniu profesional. Aceste sensuri pot să traseze diverse roluri sociale (ex: medicii ne salvează) sau să creeze anumite așteptări (ex: militarii sunt curajoși) și reprezintă scheme cognitive care permit interpretarea mai facilă a experiențelor. Cercetătorii mai arată că indivizii nu sunt doar înclinați să își aleagă job-uri care să le reprezinte convingerile interioare, dar mediile de lucru sunt un factor care pot modela aceste convingeri prin valorile sau abordările pe care le practică. Cu alte cuvinte, nu doar că noi ne identificăm cu job-ul, ci organizațiile ne „modelează” indirect identitatea, iar asta nu este ceva neapărat rău, notează specialiștii, pentru că dezvoltarea unei identități profesionale puternice aduce cu ea și satisfacție și împlinire legate de muncă.

Cele de mai sus mai aduc, însă, o perspectivă, cea a „obiectificării profesionale”, adică reducerea unei persoane strict la meseria pe care o practică, iar pe termen lung asta poate avea consecințe negative importante. Un studiu din 2021 citat de revista TIME arată că obiectificarea profesională poate duce la burnout, dar și la sentimente de nefericire cu privire la propriul job sau chiar depresie. Acest scenariu se întâmplă în special în cazul în care angajații sunt tratați doar prin „filtrul” job-ului lor de către șefii care îi percep doar ca forță de muncă.

Un alt studiu, publicat in jurnalul Clinical Practice & Epidemiology in Mental Health arată că latura profesională este atât de importantă încât sistemele de învățământ sunt centrate masiv pe ideea de a educa elevii ca aceștia să aibă cariere de succes, iar modelele de învățare care au abordări diferite nu reușesc să devină populare. Astfel, încă din copilărie munca ajunge să fie percepută nu doar ca sursă de venit, ci și ca un element care oferă legitimitate individului.

Odată însă cu evoluția societăților și a tendinței de echilibru între viață și job, mulți angajați au început să se gândească la schimbări. Chiar dacă își luau din job-urile lor salariul sau împliniri ca statut, a-i ajuta pe ceilalți, a fi utili societății sau alte asemenea variabile, unii au început să se gândească la a-și găsi o identitate și dincolo de carieră. Identificarea prea puternică cu profesia, mai ales în cazul în care job-ul respectiv nu aduce beneficiile psihologice dorite, poate duce angajații către sentimente ca derivă, inutilitate, subevaluare sau chiar sentimente legate de lipsa unei identități umane clare. Identificarea cu munca aduce cu ea și fragilitate pentru că oricând o problemă de sănătate sau de altă natură de pe parcursul vieții poate obliga angajații să renunțe la cariera lor. Tocmai de aceea, specialiștii spun că ideal ar fi ca oamenii să caute sens nu doar în munca pe care o prestează, ci și în activități sociale cu ceilalți și relații independente de mediul de lucru, mai ales în a doua parte a carierei, când se apropie de pensie. 

Cum să nu te mai identifici cu munca ta

Pentru mulți oameni, rutina de a merge la birou sau de a munci e calea simplă de gestionare a fiecărei zile, iar atunci când se gândesc la viața de după încheierea programului, se pot simți încurcați. Deși separarea completă de identitatea profesională e imposibilă, iată câteva lucruri pe care le poți face dacă simți că întreaga ta personalitate este construită doar în jurul profesiei:

• Plimbă-te prin oraș. Ieși din casă și plimbă-te prin oraș, mai mult ca sigur vei descoperi cafenele, evenimente sau oameni noi care ți-ar putea stârni interesul. După câteva plimbări de acest gen, s-ar putea să-ți dai seama că, de fapt, te interesează un club de teatru, că vrei să afli mai multe despre istoria locală sau că vrei să începi un sport. Și dacă nu reușești să găsești din prima ceva care să-ți placă, măcar rămâi cu beneficiul de a fi făcut mișcare, deci nicio plimbare nu e degeaba;
• Stabilește limitele muncii. Cei mai mulți angajați ajung să stea peste program sau să muncească, măcar o dată, și în weekend sau în timpul liber de acasă. Stabilește clar care sunt limitele programului de muncă împreună cu managerul sau liderul organizației și fii consecvent să le respecți. Încearcă să evaluezi de fiecare dată dacă o situație care ar genera overtime e chiar vitală și urgentă sau poate fi amânată pentru a doua zi și rezistă presiunii sociale din partea colegilor. Învinge-ți reflexul de a răspunde la telefon sau la e-mailuri după program și fă din asta o regulă pe care să o urmezi strict, astfel încât toată lumea să se obișnuiască după program cu ideea că nu vor primi un răspuns de la tine.
• Hobby-uri. Explorează noi activități care te atrag și nu-ți fie teamă să experimentezi noi hobby-uri, chiar dacă te scot din zona de confort. Alternativ, te poți întoarce la o pasiune pe care o aveai în tinerețe sau copilărie, să vezi dacă o poți transforma în hobby.
• Nu-ți fie teamă să stai degeaba. Ritmul în care ne trăim viețile a adus și asocierea nesănătoasă a timpului „stat degeaba” cu lenea sau alte clișee negative. Specialiștii spun că nu ar trebui să-ți fie teamă să stai degeaba, chiar dacă asta înseamnă că petreci 10 minute doar uitându-te pe geam sau îți rezervi jumătate de oră doar ca să bei un ceai sau o cafea. Nu fiecare secundă din zi trebuie să fie productivă, iar pauzele „de stat degeaba”, fără niciun program clar sau un obiectiv, sunt foarte utile și ajută relaxarea mentală;
• Networking. Verifică-ți agenda telefonului sau lista de prieteni și vezi cu ce oameni poți să reiei legătura sau hotărăște să te concentrezi pe relația cu familia, apoi acționează în acest sens. Networkingul sau o abordare relațională mai intențională te va ajuta să capeți perspective noi și să participi la activități în afara job-ului. O idee aici e și să încerci cluburi sau grupuri dedicate unei pasiuni anume (ex: grup de alergare).

Surse de informații:

• https://www.researchgate.net/
• https://www.bbc.com/
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
• https://time.com/
• https://www.psychologytoday.com/
• https://psychcentral.com/