Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
„Un copil are atâtea șanse câte i se dau” – Dr. Hadi Rahimian
Invitatul nostru este Dr. Hadi Rahimian, medic primar obstetrică-ginecologie, cel care a pus bazele chirurgiei fetale în România. Sub coordonarea lui, la Spitalul Băneasa s-au realizat deja peste 200 de intervenții asupra fătului – multe în premieră națională – pentru malformații precum spina bifida, hernia diafragmatică congenitală sau sindromul transfuzor–transfuzat. De aceea, părinți din toată țara ajung aici atunci când caută o șansă unică pentru copilul lor nenăscut încă.
Un medic care vede lunar sute de viitoare mame și pentru care fiecare caz e o cursă contracronometru între știință și speranță. De la consultațiile zilnice la nopți petrecute lângă telefon, aproape de spital, pentru a fi acolo „când e nevoie”, medicina nu e pentru el o profesie, ci o formă de a trăi. „Diferența dintre doctor și Dumnezeu e că Dumnezeu nu se crede doctor”, spune cu un zâmbet modest. „Nu facem minuni. Facem tot ce este posibil – în limitele realității medicale.”
„Un copil are atâtea șanse câte i se dau”, adaugă Dr. Rahimian. În episodul care deschide sezonul II al podcastului „Ascultă-ți corpul” , discutăm despre cum arată, în realitate, aceste șanse și despre granița fragilă dintre speranță și limitele medicinei.
Ce se întâmplă în chirurgia intrauterină?
Chirurgia materno-fetală pare greu de cuprins într-o realitate concretă. În realitate, este vorba de o muncă minuțioasă, cu pași exacți, asistată de o întreagă echipă pregătită să intervină. Cel mai des, medicii folosesc fetoscopia – o tehnică minim invazivă, prin care medicul introduce instrumente extrem de fine, ghidat permanent de ecografie, pentru a corecta anumite anomalii ale fătului. În cazuri rare, există și intervenții deschise, atunci când este nevoie de acces direct, sau terapii experimentale, aflate încă în studii clinice. Dar fetoscopia rămâne standardul, tocmai pentru că protejează atât mama, cât și copilul.
Pentru un ochi neantrenat, ceea ce se vede pe monitor sunt doar umbre și contururi vagi. Pentru chirurg, fiecare detaliu e vital: o arteră, un flux de sânge, un țesut care trebuie reparat. „Trebuie să fii sigur pe ce faci. Pentru că nu e doar – scoatem copilul și îl punem la loc. Uneori se întâmplă complicații. Suntem obligați să dăm tot ce putem, să intervenim rapid dacă apar probleme”, spune cu luciditate Dr. Rahimian.
Ce vieți pot fi salvate: indicații, șanse reale, limite etice
Chirurgia intrauterină nu rescrie complet realitatea, dar deschide ferestre de posibilitate acolo unde părea că nu mai există nicio ieșire. Sunt malformații care, odată operate la timp, pot schimba radical parcursul unui copil. Spina bifida, de pildă, o anomalie a dezvoltării coloanei vertebrale, poate fi corectată în uter, reducând semnificativ riscul de paralizie și dând șansa unei dezvoltări neurologice mult mai bune. La fel, în hernia diafragmatică congenitală, atunci când organele abdominale împing în cavitatea toracică și blochează plămânii, intervenția intrauterină creează spațiu pentru ca aceștia să se dezvolte. În sarcinile gemelare, chirurgia fetală poate chiar să salveze doi copii simultan: în sindromul transfuzor–transfuzat, vasele de sânge comune sunt corectate prin fotocoagulare, echilibrând fluxurile dintre frați. Iar în anumite anomalii cardiace, medicii pot interveni direct pe inimă, pregătind terenul pentru operațiile complexe care vor urma după naștere.
Dar nu toate cazurile pot fi rezolvate. Uneori riscul pentru mamă e prea mare sau șansele reale de reușită prea mici. De aceea, deciziile nu sunt niciodată luate unilateral. Părinții primesc consiliere, informații clare și timp pentru a înțelege. Consimțământul informat devine nu doar un scut, ci și o punte de încredere între medic și familie.
Și aici se nasc cele mai multe mituri. Că o malformație înseamnă automat întrerupere de sarcină – fals. Că operația pune mereu mama în pericol – nu mereu; depinde de tehnică și de context. Că anomaliile dispar complet după intervenție – uneori se corectează, alteori doar se ameliorează, iar monitorizarea atentă continuă luni întregi.
Investigații fundamentale în sarcină
Sarcina nu e o boală. Dar e o perioadă în care medicina devine oglinda viitorului. În fiecare lună apar teste noi, ecografii mai clare, algoritmi mai inteligenți. Și totuși, câteva investigații rămân fundamentale și continuă să facă diferența.
Ecografiile morfologice sunt printre cele mai importante repere. Prima morfologie, în trimestrul I, apoi cea din trimestrul II și evaluările de creștere. Nu sunt doar imagini frumoase pentru album, ci hărți detaliate ale dezvoltării unui copil, desenate în timp real. Ele arată medicului nu doar cum arată bebelușul, ci și ce șanse are să crească sănătos.
Când apare suspiciunea unei anomalii, uneori e nevoie de pași mai curajoși. Amniocenteza rămâne o astfel de procedură. În 2025, riscul de pierdere a sarcinii este redus – între 0,1 și 0,3% în centrele cu experiență. Beneficiul? Un diagnostic genetic de precizie, care scoate familia din zona de presupuneri și le oferă părinților informația necesară pentru decizii grele, dar oneste.
Și discuția despre suplimente e prezentă la fiecare consultație. „Nu cred că o femeie însărcinată trebuie să ia toate suplimentele care există”, spune Dr. Rahimian. Ghidurile medicale recomandă câteva esențiale – acid folic, vitamina D, uneori fier sau iod. Restul trebuie adaptat de la caz la caz.
Și, poate cel mai des întâlnit scenariu: anxietatea. Dorința de a controla tot. De a cronometra mișcările copilului, de a transforma sarcina într-un permanent test de rezistență. „Nu stai cu cronometru după mișcări”, explică medicul. Contează semnalele mari, acelea care nu lasă loc de îndoială: o sângerare vaginală, mai ales dacă e abundentă sau însoțită de durere; crampe abdominale puternice și persistente, care depășesc disconfortul obișnuit al sarcinii; scurgeri de lichid care pot semnala ruperea membranelor; dispariția mișcărilor fetale atunci când ele erau regulate; dureri de cap violente, tulburări de vedere sau umflături apărute brusc, semne posibile ale preeclampsiei; sau contracții dureroase și regulate înainte de termen, care pot indica debutul unui travaliu prematur.
Și, dincolo de toate, rămâne un adevăr uman pe care nu-l găsești într-un manual: „Eu nu cred că o femeie poate să-și stăpânească stresul. Și e normal. De-aia mamele sunt ființe sfinte.”
Știința care aleargă, deciziile care rămân umane
Progresul în medicina fetală e amețitor. „Acum câțiva ani citeai ceva nou la câteva săptămâni; azi, pare că se schimbă din oră în oră”, spune Dr. Rahimian. Inteligența artificială a început deja să facă parte din acest ritm. Algoritmii pot detecta anomalii subtile, pot prioritiza cazurile urgente, pot filtra sutele de articole medicale publicate zilnic. „Apar câte 100 de articole pe zi. Eu cum aleg ce e autentic și ce e relevant? AI-ul mă ajută în sensul ăsta.”
Dar există o linie pe care nicio tehnologie nu o poate trece: „Robotul nu are conștiință. Și dacă nu are conștiință, nu poate avea responsabilitate.” Cu cât diagnosticul devine mai prompt și mai precis, cu atât responsabilitatea rămâne mai clar pe umerii medicului.
Iar asta înseamnă, de fapt, momentele cele mai grele. Nu există pregătire pentru ziua în care părinții află că viața copilului lor e în pericol. Și nici pentru clipa în care trebuie să aleagă: încercăm tot ce se poate sau renunțăm? „O femeie te iartă pentru ce faci, nu pentru ce nu faci”, spune medicul. Prezența, calmul, asumarea contează la fel de mult ca bisturiul.
Sunt cazuri în care intervenția schimbă totul. Sunt și cazuri în care medicina nu are soluții, ci doar cifre și limite. Dar chiar și atunci, onestitatea și sprijinul fac diferența.
În acest context, România are un loc unic: Spitalul Regina Maria Băneasa, singurul centru din țară unde se realizează și operații de chirurgie fetală deschisă, nu doar endoscopică. Sub mâinile lui Dr. Hadi Rahimian, peste 200 de intervenții directe asupra fătului au fost deja efectuate, multe în premieră națională. Părinți din toată țara vin aici pentru o șansă care, altfel, nu ar fi existat.
Ce rămâne cu noi
„Un copil are atâtea șanse câte i se dau.” Și fiecare șansă începe cu un diagnostic, cu o echipă și cu o alegere asumată.
Episodul de azi nu este doar despre operații în uter. Este despre felul în care medicina, în forma ei cea mai umană, se apropie de viață. Uneori, cu rezultate spectaculoase. Alteori, cu limite care nu pot fi negociate. Dar întotdeauna cu respect față de corp, emoție și decizie.
Curajul nu aparține doar medicului. Ci și fiecărei familii care aude un diagnostic greu și alege să meargă mai departe. Cu toată frica, cu toată nesiguranța, cu toată iubirea.
🔴 Ascultă episodul 1 din Sezonul 2 al podcastului „Ascultă-ți Corpul” – o conversație rară despre știință, limite și speranță.
🔗 Dacă știi un părinte care se confruntă cu incertitudini, trimite-i acest episod. Sau accesează informațiile utile de pe reginamaria.ro – acolo unde medicina se face pentru oameni, nu doar despre ei.
