Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Scurtă istorie
Procedurile chirurgicale specifice intervenției de cezariană au fost folosite ca metodă alternativă pentru naștere, înainte ca termenul „cezariană” să fie adoptat oficial în terminologia medicală.
În anii 1500, această procedură era efectuată doar în cazul femeilor muribunde, cu scopul de a salva copilul, la fel ca în perioada Imperiului Roman. Prima relatare despre o operație de cezariană, în urma căreia a fost salvată și mama și fătul, a fost realizată de Jakob Nufer, un porcar din Elveția, care folosea exact acest tip de intervenție pe animale. Când soția sa s-a aflat în situația de a nu putea naște, în urma unui travaliu chinuitor și prelungit, Jakob, având experiența acumulată din practica pe animale, a intervenit și a reușit, în mod cu totul spectaculos, să salveze atât mama, cât și copilul. Reușita este confirmată ca fiind prima operație cezariană realizată cu succes.
În aceeași perioadă, intervenția a fost asociată cu practici oculte, fiind contestată și condamnată de clerici. O reabilitare a intervenției avea să vină abia 300 de ani mai târziu, în 1794, când dr. Jesse Bennett a devenit primul medic înregistrat, care a efectuat cu succes o operație de cezariană în Statele Unite, în urma unei nașteri dificile. Ca să salveze viața femeii el a extirpat și uterul, ceea ce a permis înțelegerea unei posibile tehnici chirurgicale, care oferea șansa de a salva și viața maternă și pe cea a copilului.
După 1850, utilizarea eterului ca anestezic a crescut frecvența operațiilor cezariană și a sporit semnificativ șansele de supraviețuire atât pentru mame, cât și pentru copiii lor. Eterul a fost introdus de dr. William Morton și a permis chirurgilor să efectueze operații mai precise.
În 1879, R.W. Felkin, un misionar britanic, a studiat modul în care un trib din Uganda realiza operația de cezariană. Pentru intervenție s-a utilizat vin de banane pentru sterilizare și un cauter pentru a reduce sângerarea. În 1900, incizia Pfannenstiel, cunoscută sub numele de „incizia joasă”, a fost introdusă pentru a reduce complicațiile și a scurta timpul de recuperare, iar apariția antibioticelor a crescut spectaculos numărul operațiilor finalizate cu succes pentru mamă și copil.
Astăzi, cezariana reprezintă 32,1% din totalul nașterilor, fiind o procedură sigură și comună. Avansurile tehnologice, precum ecografiile și RMN-urile, permit evaluarea corectă a poziționării fătului și a placentei înainte de operație și sunt o soluție salvatoare în situații de urgență.
Sunt mai multe situații medicale în care medicii recomandă, pentru siguranță, soluția operației cezariană. Dar dacă iei în calcul această procedură, fără un motiv care ține de siguranța ta sau a copilului tău, discută cu medicul obstetrician pentru a putea lua cea mai buna decizie
Este cezariana o alegere?
Acceptată unanim ca fiind varianta optimă, nașterea naturală este posibilă doar pentru sarcinile unde sănătatea mamei și a fătului se înscriu în normal. Asta înseamnă că fătul este perfect sănătos, travaliul se declanșează natural, la termen, nu există niciun fel de patologii placentare detectate prenatal, mama este sănătoasă și are tensiune arterială normală. Dacă una sau mai multe dintre aceste condiții - care, în plus, sunt personalizate pentru fiecare femeie în parte și depind în mod specific de multe alte aspecte - nu sunt întrunite, nașterea naturală poate reprezenta un risc major pentru mamă sau făt, ori pentru amândoi.
Inainte de anul 1989, nasterile prin cezariana erau limitate. Exista o norma care impunea ca procentul de cezariene acceptat de partid sa fie de 5%. Efectele acestor masuri erau de cele mai multe ori incredibil de dramatice. In aceeasi idee, scoala irlandeza de la Dublin s-a incapatanat sa demonstreze ca toate femeile pot naste natural si ca procentul cezarienelor poate fi redus pana la 3-5%. Fortarea obtinerii acestui procent a adus cu sine pierderea multor vieti materne si fetale, dar si la retragerea dreptului de practica pentru numerosi medici.
Demersul irlandez a fost abandonat, iar procentul nașterilor prin cezariană este în jurul a 25% în Irlanda, mai mic decât media europeană, situată în jurul valorii de 30%, dar evident cu mult peste limita de 5% impusă arbitrar.
Nașterea prin operație cezariană este indicație certă când sunt identificate complicații care pot afecta sănătatea mamei și fătului, în cazul în care s-ar opta pentru nașterea naturală. În acest caz intervenția este decisă de echipa formată din medic și pacientă și este planificată din timp, scopul fiind acela de a aduce pe lume un copil sănătos, care să aibă o mamă sănătoasă. Totuși cea mai des întâlnită situație, care impune operația cezariană, este atunci când travaliul nu progresează, iar riscurile majore pentru făt impun intervenția în regim de urgență.
Istoria operațiilor cezariană a evoluat semnificativ de la originea sa. De la Imperiul Roman până la practicile moderne, procedura a devenit o piatră de temelie a îngrijirii obstetricale, prevenind milioane de decese și asigurând sănătatea mamei și a copilului, iar pe măsură ce cunoștințele medicale au avansat, operațiile au devenit sigure și eficiente.
? Poți naște natural după o intervenție de cezariană, dar pentru asta trebuie îndeplinite o serie de condiții, pentru siguranța ta și a copilului tău.
Frecvența operațiilor de cezariană
România se află pe locul al treilea în Europa, cu 36% operaţii cezariene din numărul total de naşteri (conform studiului „Health and care of pregnant women and babies in Europe“). Cifra este o medie a ultimilor 10 ani și este într-un trend descendent.
67% dintre nașteri sunt naturale
Una dintre soluțiile care s-au dovedit cu adevărat eficiente în a încuraja nașterea naturală este reprezentată de un concept nou numit naștere blândă. Termenul este opusul a ceea ce înseamnă nașterea naturală medicalizată când se intervine în travaliu și expulzie prin ruperea membranelor, administrarea de oxitocină, utilizarea de instrumente și manevre obstetricale, analgezie epidurala, epiziotomie (profilactica sau necesara) și altele, care au scopul de a scurta și grăbi întregul proces.
Nașterea blândă este opusul, principiul de bază fiind respectarea ritmului natural al travaliului și expulziei, oferind mamei și copilului tot suportul, asistența și siguranța de care au nevoie, dar reducând la minimum sau chiar eliminând complet medicația și limitând doar la esențial intervenția medicului. Conceptul de naștere blândă pune în valoare cel mai normal și firesc proces din viață, având efecte pozitive numeroase asupra copilului nou-născut, femeii și cuplului. La Maternitatea Regina Maria Timisoara toate aceste facilități sunt oferite femeilor și duc procentul femeilor care aleg să nască natural, la 67%.
„Ca să reușească, femeia are nevoie de suport, iar echipa medicală trebuie să înțeleagă că fiecare naștere este unică, că abordarea fiecărei femei se face individualizat, păstrând în același timp un mod de gândire și acțiune unitar”, afirmă dr. Bogdan Cioată, medic primar obstetrică-ginecologie.
Nașterea este o experiență profundă, nu doar pentru că înseamnă o nouă viață, ci și datorită procesului fiziologic în sine. Impactul este fizic, psihologic, social și existențial atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, indiferent de modul în care femeia naște (blând, medicalizat sau prin cezariană). Toate femeile care au născut o dată sau de mai multe ori vor putea rememora, cu maximă acuratețe, retrăind senzațiile și emoțiile asociate travaliului, expulziei sau pregătirilor pentru cezariană, toată viața.
