Cand mersul a devenit din ce in ce mai dificil, a luat decizia de a se opera. A cautat solutii la mai multe spitale din strainatate si a ales sa se trateze in tara, in orasul natal, la un medic ortoped recomandat pentru profesionalismul si grija fata de pacienti – asist. univ. dr. Mihai Hurmuz, membru al echipei Centrului de excelenta in chirurgia ortopedica din Spitalul Premiere din Timisoara.
Primele dureri si nevoia de a incetini ritmul
Obisnuit sa fie mereu foarte activ, domnul Oprea a simtit ca ceva nu era in regula inca de la primele simptome - undeva prin toamna anului 2024, cand a observat ca il deranjeaza putin soldul drept. Uneori, simtea chiar intepaturi la nivelul soldului. Nu a dat prea mare importanta, insa, pentru ca este o fire extrem de activa, merge foarte mult pe jos, munceste cu pasiune alaturi de angajatii sai si nu prea obisnuieste sa-si ia pauze mai lungi.
“Simteam cateodata, cand eram obosit, ca ma durea soldul, dar nu era o durere pe care sa n-o pot suporta. Asa ca am trecut-o pe seama oboselii. Stiti, eu umblu foarte mult, sunt vanator si faceam multi kilometri cand mergeam la vanatoare. In plus, am activitatea mea, desi sunt pensionar din 2010. Ma urc pe case si montam panouri solare si nu am avut niciodata niciun fel de problema. N-am suferit de nimic. O singura operatie am mai avut in trecut, de colecist, mi-a facut-o domnul profesor Szucsik, Dumnezeu sa-l ierte, un prieten bun si el vanator”, ne-a explicat domnul Oprea.
Treptat, a inceput sa schiopateze, iar durerile cresteau si ele in intensitate. “In primele trei-patru luni de zile am avut dureri suportabile, dar apoi au inceput sa fie tot mai mari. Atat de mari incat ma ridicam in picioare si-mi dadeau lacrimile de durere si atunci am hotarat sa ma duc si sa ma operez. N-am mai vrut sa suport durerea. In plus, in primul rand, nu sunt obisnuit sa stau si in al doilea rand ma deranja ca nu puteam sa-mi fac treaba”, marturiseste domnul Oprea.
A cautat informatii, s-a interesat in legatura cu problema care ii macina efectiv soldul. Initial, a vorbit cu un medic chirurg din Germania, un prieten care nu era insa medic ortoped. A vorbit si cu un coleg vanator, profesor la Facultatea de Medicina din Szeged, care i-a recomandat un medic. A cantarit foarte bine lucrurile si, pana la urma, a decis sa nu plece din Timisoara.
“Am hotarat sa nu merg nici in Germania, nici la Szeged, nici in Austria. Am ales ca e mai bine acasa, langa familie, mai ales ca si noi avem doctori buni si exact asa a fost. Domnul doctor Hurmuz este un om care inspira incredere si te incarca pozitiv si sincer va spun ca mai rar intalnesti un om ca el”, ne-a declarat domnul Oprea.
Operatia care pur si simplu i-a luat durerea
La jumatatea lunii februarie 2025, domnul Oprea intra pentru prima oara in cabinetul dr. Mihai Hurmuz. Aducea cu dansul 2 RMN-uri si o radiografie. Era programat la ora 16:00, isi aminteste si acum: “In primul rand, am vazut ca este un tip serios si punctual. Si am apreciat asta, mai ales ca si eu sunt un om punctual. Consider ca daca esti punctual, inseamna ca arati respect pentru persoana cu care trebuie sa te intalnesti. In cabinet am vazut un adevarat profesionist. Mi-a explicat de unde vin durerile, ce inseamna sa ai coxartroza si mi-a spus ca operatia este singura solutie pentru problema mea”.
La randul sau, medicul ortoped a observat imediat dorinta si mai ales nevoia pacientului de a-si recapata cat mai repede mobilitatea: “A venit foarte hotarat si stia deja la ce sa se astepte”.
Asa cum si-a dorit domnul Oprea, operatia pentru inlocuirea articulatiei soldului, numita in termeni medicali artroplastie totala de sold, a fost programata la aproximativ 2 saptamani de la primul consult. Si totul a mers ceas, cum ii place pacientului sa spuna.
Echipa chirurgicala condusa de medicul ortoped Mihai Humurz a optat pentru o interventie clasica de protezare a soldului, in timpul careia articulatia deteriorata a fost inlocuita cu o proteza noua, necimentata. Acest tip de proteza este printre cele mai folosite, intrucat ofera o fixare secundara foarte buna.
“Proteza necimentata se fixeaza foarte bine in os, intraoperator. Astfel, in prima faza, se asigura o stabilitate mecanica, prin implantarea metalului in os, dupa care, in timp, osul creste in porozitatea metalului si asigura stabilitatea finala”, ne-a explicat asist. univ. dr. Mihai Hurmuz, adaugand ca atunci cand proteza este pusa bine, pacientul poate sa calce pe picior fara restrictii prea mari, fie din ziua operatiei, fie din a doua zi dupa interventie.
Si, bineinteles, pacientul a simtit beneficiile operatiei de protezare imediat. “A doua zi dupa operatie mergeam cu cadrul, faceam pasi deja si vreau sa va spun ca nu am avut niciun fel de durere de sold, nu am mai avut niciun fel de problema. Inainte, ca sa ma ridic in picioare, dura ceva timp si efectiv imi dadeau lacrimile de durere. Iar operatia, pur si simplu mi-a luat durerea. Rezultatele s-au vazut imediat. Nu am crezut ca n-o sa ma mai doara, dar asta e adevarul”.
O experienta de nota 10
Nimanui nu-i surade ideea de a se interna, cu atat mai putin cand este nevoie de o interventie chirurgicala. Iar domnul Oprea este cu siguranta un om norocos, avand in vedere ca pana la varsta de 77 de ani a avut nevoie de o singura internare in spital. S-a intamplat cu mai multi ani in urma. Acum, era prima internare si prima operatie intr-un spital privat. Bineinteles ca a avut emotii, dar stia ca este pe maini bune – “seriozitatea echipei medicale si seriozitatea domnului doctor” il convinsesera. Si, intr-adevar, a avut parte de o experienta de nota 10.
“Am ramas profund impresionat atat de conditiile din Spitalul Premiere, cat mai ales de felul in care se comporta personalul de acolo, incepand cu femeia de serviciu si pana la echipa de chirurgi care m-a operat. Este a doua oara in viata cand sunt internat si am un buletin destul de vechi. Intreaga echipa s-a comportat exemplar. Fiind anesteziat local, de la brau in jos, am auzit tot ce s-a intamplat in timpul operatiei si pot sa va spun ca am fost foarte impresionat de profesionalismul acestor medici”, ne-a explicat domnul Oprea.
Recuperarea si “chinul” de a sta linistit
Domnul Oprea nu a simtit durere in nicio zi din cele peste 40 de zile cate s-au scurs de la interventia de protezare a soldului. A ascultat si urmat indeaproape indicatiile medicului ortoped si desi simtea ca poate parcurge distante mai mari, nu a intrecut niciodata masura. Si se simte foarte bine, mai bine decat ar fi crezut.
“Nu simt niciun disconfort. Si vreau sa va spun ca fac intre 1500 si 2000 de pasi. Am facut si 3000 si ceva de pasi. Si pentru ca toata casa imi sare in cap de ce umblu atat de mult, l-am intrebat si pe domnul doctor daca am voie. Si dansul mi-a zis ca pot sa umblu cat vreau, fara sa exagerez. Si nu o fac”, ne asigura domnul Oprea.
Si medicul ortoped a fost placut impresiont de cat de bine si repede s-a recuperat pacientul si este convins ca a ajutat atat tonusul, cat si optimismul acestuia: "A venit la controlul de 2 saptamani doar intr-o carja, in conditiile in care majoritatea vin cu cadre sau cu 2 carje. Atunci cand pacientul este determinat si are si o vointa foarte mare, recuperarea functioneaza foarte bine si mai repede”.
La ora actuala, of-ul cel mai mare al domnului Oprea este ca trebuie sa stea linistit, sa nu faca nimic. Intelege ca face parte din procesul de recuperare, insa recunoaste ca ii este tare greu sa stea pur si simplu.
“Eu n-am stat in viata mea. Cand mi-am facut firma in 1992, timp de 20 de ani, eu nu am plecat in concediu. Nu pot sa stau. Si toata lumea ma intreaba «de ce muncesti atat la varsta ta». Ei bine, pe mine asta ma tine, imi da un tonus pozitiv si daca m-as lasa nu stiu ce s-ar intampla. Faptul ca trebuie sa stau e singura suferinta dupa aceasta operatie”, ne-a marturisit domnul Oprea, care a fost sportiv de perfomanta pana la 35 de ani. A fost si ii place sa fie tot timpul in priza. Cand era mic practica inotul, apoi a facut canotaj si a fost ani la rand campion national la dublu si la 4. Iar de la 17 ani si pana la 35 a practicat judo. Nu mai spun ca iubeste sa mearga la vanatoare. S-a indragostit de acest sport din ziua in care bunicul l-a luat cu el pentru prima oara la vanatoare. Avea 5 ani.
Abia asteapta sa mearga iar la vanatoare. Mi-a spus ca pana si cainele sau sufera alaturi de el.
“Am arma de peste 52 de ani si de cand sunt vanator n-a fost o zi sa n-am un caine alaturi de mine. Eu nu eram vanator cand deja aveam caine. Stiti, bunicul meu a fost un mare vanator. El a fost notar public si mergea des la vanatoare”, spune plin de emotie domnul Oprea, adaugand ca vanatoarea este ca un virus transmis din generatie in generatie.
Din pacate, copiii si nepotii nu-i impartasec pasiunea pentru vanatoare. Au alte preocupari, stau mai mult cu capul in calculatoare. Iar asta ii provoaca o mare tristete. Intelege ca fiecare generatie are nevoie de propriile gusturi si alegeri, dar spune ca asa generatie deconectata si insingurata nu a mai vazut.
Consultant: Asist. univ. dr. Mihai Hurmuz, medic primar Ortopedie si Traumatologie si membru al echipei Centrului de excelenta in chirurgia ortopedica din Spitalul Premiere din Timisoara.