Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

De ce îi pedepsim pe copii și cum putem renunța la aceste obiceiuri

Articol de Psihoterapeut Monica Ivanovici Psiholog Psihologie
Deseori, cultura în care trăim îi determină pe unii părinți să recurgă la o singură soluție care să-i învețe cât mai rapid pe copiii lor care este modul corect și care este modul greșit de comportament, în cazul în care aceștia nu reușesc să le îndeplinescă așteptările, și aceasta este: consecința.

Consecințele și implicatiile lor

Consecințele pot fi, pe de o parte, sub formă de răsplată pentru comportamentele  adecvate(de exemplu: autocolante cu fețe zâmbitoare, laude sau diverse premii) sau sub formă de pedeapsă pentru comportamentele inadecvate(de exemplu: teme în plus, privarea de privilegii, suspendarea, detenția sau, în cazuri mai grave și când e vorba despre școală, exmatricularea).

Consecințele nu sunt în toate cazurile rele, dacă funcționează, nu sunt vătămătoare pentru copil și au rezultate pozitive pot fi considerate bune, însă, dacă nu funcționează pot fi invalidante, uneori chiar traumatizante și pot duce la rupturi în relațiile părinte-copil sau profesor-copil.

Pedepsele și implicațiile lor

Pedepsele pot duce la rupturi toxice, pot crea disconfort emoțional intens și separări dureroase între  părinte și copil  și pot fi devastatoare pentru sentimentul de sine al copilului. În aceste situații, copiii se pot simți respinși, abandonați, singuri și vinovați.

În momentul în care părintele își pierde controlul și începe să țipe, să amenințe și să jignească, comunicarea nu mai este posibilă și apare ruptura și deconectarea pentru copil, ceea ce-l face să se retragă și să se închidă în el, începând să creadă despre sine că este rău și plin de defecte.

De asemenea, pedepsele prelungite și frecvente pot duce la rupturi de lungă durată în relația părinte-copil și pot avea efecte negative semnificative asupra sentimentului de sine al copilului , sentiment aflat în dezvoltare în perioada copilăriei și adolescenței.

Importanța conexiunii părinte-copil 

De-a lungul vieții, legătura dintre părinte și copil se află într-o continuă schimbare. Uneori, comunicarea parinte-copil este constructivă și există înțelegere, alteori însă, acest nivel de înțelegere constructivă nu poate fi menținut și apar rupturile. În realitatea de zi cu zi, atât copiii, cât și părinții au nevoie de conectare, dar și de deconectare sau momente de solitudine.

Părinții, conectați emoțional cu copiii lor, percep aceste stări și aceste nevoi ciclice ale copilului și le oferă spațiul de care aceștia au nevoie pentru a avea loc o separare naturală, redevenind disponibili când copilul are din nou nevoie de suportul acestora.

Uneori, astfel de comportamente din partea copiilor pot părea pentru unii părinți prea solicitante, însă, dacă privim lucrurile din punct de vedere al etapelor dezvoltării umane vom constata că, mai întâi este necesar ca părintele să ofere timp copilului în perioada în care acesta este mic, iar apoi, pe măsură ce acesta va crește va fi mai apt să înțeleagă și să accepte nevoia părintelui de a avea timp pentru el. De asemenea, vor percepe mai clar limitele dintre propriile nevoi și nevoile celorlalți, cât și propriile limite dintre relaționare și solitudine.

În aceeași ordine de idei, adolescenții caută deseori să se desprindă de părinți, căutând în același timp o relaționare mai strânsă cu covârstnicii. 

Un alt exemplu de ruptura copil-părinte se referă la neînțelegerile care apar atunci când mesajele transmise de către copil nu sunt recepționate corect de către părinte – de exemplu un părinte care este prea îngrijorat ca să poată fi atent la ce vrea să transmită copilul.

Uneori, cuvintele copiilor poate nu exprimă exact ceea ce ei au pe suflet. Chiar dacă mesajul nu este foarte clar, totuși, copiii își doresc să fie înțeleși.

În acest caz, părinții, fără să-și dea seama,  se concentreaza pe aspectele exterioare ale situației descrise de copil și pot  pierde din vedere esențialul sau sensul mai profund al comportamentului sau situației respective.

De asemenea, situația poate fi și invers – părinții pot uneori să transmită mesaje care nu sunt foarte clare, iar motivele pot fi diverse: îngrijorare, grabă, aglomerare de multe sarcini, etc), ceea ce-i poate bulversa pe copii și poate crea multă confuzie, punându-i pe aceștia în situația de a se chinui să descifreze mesaje care uneori pot fi contradictorii pentru ei.

Toate aceste exemple de rupturi pot apărea în viața de zi cu zi și le pot provoca copiilor emoții negative care pot fi extrem de dureroase. În aceste momente copiii au nevoie să fie în primul rând înțeleși, iar situația să fie remediată la timp și cu grijă astfel încât aceștia să dezvolte un sentiment de siguranță, acceptare și validare care să-i ajute și să-i ghideze în dezvoltarea lor viitoare. 

Deși rupturile iau diverse forme și sunt uneori inevitabile, conștientizerea lor este un pas important și esențial pentru a putea restabili conexiunea cu copilul. Este necesar ca părinții să-și poată înțelege propriul comportament și propriile emoții, precum și modul în care ei au contribuit la ruptură. De asemenea este necesar să-și asume responsabilitățile și să nu întârzie reconectarea.  

Înlocuirea pedepselor cu măsuri, sancțiuni, consecvență, reguli, disciplină, recompense și un stil de viață sănătos

Având în vedere că pedepsele nu reprezintă modalități eficiente și constructive de a educa copiii, studiile arătând că, din contră, aplicarea lor poate duce la efecte  dezastruoase care pot adânci prăpastia dintre parinte si copil si pot genera traume pe termen lung, este esential de subliniat că inlocuirea lor cu modalitati mai adecvate este de dorit, printre aceste modalități enumerâmdu-se: măsuri ferme aplicate într-un mod interactiv, sancțiuni blânde, consecvență care duce la întărirea sentimentului de siguranță, recompense simple și eficiente și nu în ultimul rând un stil de viață sănătos care să aducă echilibru. 

Măsurile

Părinții, în multe situații, nu au tragere de inimă să impună în mod regulat măsuri pentru acele comportamente inadecvate. Deseori se gandesc că asta va duce la crize, lacrimi, bosumflare, refuzuri și poate chiar și agresiune verbală, însă, acest lucru se întâmplă de regulă doar în primele zile de luare a măsurilor intr-un mod consecvent.

Un alt motiv care îi determină să nu ia măsuri este faptul că vor părea poate prea duri sau prea nepăsători în fața copilului. Însă, atunci cand alegem să trecem cu vederea anumite comportamente ale copilului, acesta își pierde respectul pentru ceea ce îi spunem și, în consecință, comportamentul copilului nu va mai fi unul cooperant.

În aceste situații unii părinți își pot pierde cumpătul ajungând să reacționeze la rândul lor agresiv- amenințând și țipând. De aceea, măsurile luate haotic și izbucnirile nervoase vor crea un cerc vicios de anxietate și resentimente, în timp ce măsurile luate într-un mod consecvent și cu calm vor duce la crearea unor obiceiuri sănătoase, la motivare, încredere și siguranță.

Sancțiunile

Cele mai eficiente sancțiuni sunt cele care sunt blânde, durează puțin și sunt dese(adică se aplică de fiecare dată când se încalcă o regulă).

Cel mai important este să se actioneze prompt. De asemenea, în acestă fază este important să se realizeze împreună cu copilul un plan de actiune care să cuprindă sarcinile și importanța lor și ce se poate întâmpla dacă nu se realizează. Verbalizarea și implicarea din parte copilului este cel mai eficient mod de a crea obiceiuri durabile. 

Un alt aspect de care trebuie să ținem cont atunci când trasăm și comunicăm sancțiunile este limbajul folosit. Limbajul pe care îl folosim nu este niciodată neutru, prin intermediul limbajului transmitem diferite mesaje.

De aceea, este important să transmitem mesaje pozitive copiilor, să folosim un limbaj care să le arate acestora că suntem conștienți că sunt capabili să învețe și că nu sunt o corvoadă.

Consecvența și regulile

Regulile și rutinele consecvente ajută copiii și adolescenții să se simtă mai confortabil, mai echilibrați și mai în siguranță, deoarece mediul lor devine previzibil iar relația părinte-copil devine, astfel, și mai apropiată.

În acest sens este important ca, copilul să înțeleagă care sunt avantajele lui în acest demers și la ce îl ajută în prezent și în viitor aceste reguli. Regulile și rutinele consecvente le poate oferi, în primul rând, libertate pentru a-și canaliza energia spre scopul lor esențial -dezvoltarea și învățarea prin observare, experimentare, realizarea de conexiuni între cunoștințe și apoi tragerea concluziilor și folosirea noilor cunoștințe mai departe în viață.

Iar în al doilea rând, vor invăța să accepte  regulile așa cum sunt, chiar dacă uneori pot veni la pachet cu constrângeri, și nu pentru că vin ca o pedeapsă de la părinți, ci pentru că vor înțelege implicațiile lor și cât de utile pot fi acestea pentru ei.  

Recompensele

Schimbările nu sunt atât de ușor de acceptat și nu ne putem aștepta de la copii să accepte pur și simplu aceste schimbari în viața lor. Schimbările de obiceiuri, rutinele și regulile sunt grele chiar și pentru adulti, iar acest lucru se aplică chiar și atunci când suntem convinși că noul obicei ne este benefic. 

Un mod foarte eficient de a îi motiva pe copii este acordarea de recompense simple, rapide și care nu costă nimic.

Dacă acordăm aceste recompense zilnic și din abundență pentru a răsplăti comportamentul, obiceiurile bune și micii pași facuți în direcția bună, chiar dacă rezultatele nu sunt cele așteptate vom motiva chiar și copiii și adolescenții cei mai încăpățânați.

Cele mai eficiente, rapide și fără prea mult efort sunt reacțiile noastre pozitive la fiecare mică îmbunătățire sau fiecare mic pas:

  • Laudă descriptivă
  • Zâmbete
  • Îmbrățișări
  • Gesturi de aprobare
  • Este important să ne aducem aminte că în adâncul sufletului, copiii vor să-și mulțumească părinții, iar de fiecare dată când aceștia primesc laude și încurajări vor fi din ce în ce mai motivați și mai dispuși să facă ceea ce este bine pentru ei.

De asemenea, recompensele extrinseci sunt și ele foarte eficiente. Acestea nu inlocuiesc îmbrățișările sau lauda descriptivă, dar aduc motivație în plus care îi pot ajuta pe copii să depășească încăpățânarea.

Aceste recompense pot accelera procesul de instalare a obiceiurilor benefice și, în timp, nu va mai fi nevoie să fie recompensat același comportament, pe măsură ce acesta devine un obicei solid.

O alta recompensă pe care o putem folosi cu succes atunci cînd copiii realizează sarcinile care li se dau cu succes este timpul petrecut în fața ecranului. Copiii petrec zilnic timp în fața ecranului- telefon, tabletă sau calculator, acestea fiind fascinante pentru ei și se vor  supăra când vor afla că trebuie să merite ceva ce credeau că li se cuvine.

In acest sens, este important ca cei mici să fie pregătiți din timp, cu câteva zile înainte, pentru această regulă și, de asemenea, este important ca aceștia să fie implicați activ în stabilirea sarcinilor pe care trebuie să le facă pentru a i se permite să petreacă timp în fața ecranului.

Disciplina și importanța unui stil de viață sănătos

Alături de  consecvență și reguli, care am văzut că pot aduce echilibru, confort și siguranță, este la fel de importantă disciplina în ceea ce privește adoptarea unui stil de viață sănătos.

Când vorbim despre un stil de viață sănătos ne referim la orele de culcare, nutriție, activități de relaxare(inclusiv orele petrecute în fața ecranului) și exercițiile fizice. 

Atunci când dorm suficient, copiii au un comportament mai adecvat, sunt mai cooperanți și dau mai mult randament în efectuarea sarcinilor.

În ceea ce privește nutriția, părinții știu că dulciurile multe nu sunt sănătoase pentru copii. De asemenea, mâncatul sănătos nu trebuie perceput ca pe o deprivare de dulciuri, ci mai degrabă ca pe un stil de viață sănătos care are la baza niște reguli.

Activitățile de relaxare au o mare influență asupra modului în care copiii văd viața și își reprezintă lumea înconjurătoare.

Prin intermediul acestor activități se pot concentra mai bine și mai mult timp, își dezvoltă ambiția de a face lucruri care îi stimulează intelectual, sunt mai activi fizic ceea ce aduce alte beneficii: postură, musculatură, vorbesc mai mult cand nu stau în fața ecranului, investesc mai mult timp in alte activitati, citesc etc..

De asemenea, copiii care practică activitate fizică sunt mai calmi, mai cooperanti, dorm mai bine si mai odihnitor, se pot concentr mai mult, pot persevera in toate aspectele vietii.

Asadar, modul în care comunicam cu copiii are un impact profund asupra dezvoltarii lor. Atunci cand comunicarea este reciprocă și afectuoasă, acest lucru face posibilă dezvoltarea sentimentului de siguranță și de încredere de care copilul are atât de multă nevoie pentru a se putea dezvolta echilibrat  si pentru a reuși în domeniile vieții lui, cît și în realizarea unei imagini de sine armoniose ca parte integrată a lumii în care trăim. 

Surse

  • Buckholdt, K. E., Parra, G. R., & Jobe-Shields, L. (2014). Intergenerational Transmission of Emotion Dysregulation Through Parental Invalidation of Emotions: Implications for Adolescent Internalizing and Externalizing Behaviors. Journal of Child and Family Studies, 23(2), 324–332. https://doi.org/10.1007/s10826-013-9768-4
  • Daniel J. Siegel; Mary Hartzell(2016)- Parenting from the inside out 
  • Durrant, J., & Ensom, R. (2012). Physical punishment of children: Lessons from 20 years of research. Canadian Medical Association Journal, 184(12), 1373–1377. https://doi.org/10.1503/cmaj.101314
  • Motataianu, I. R. (2015). Parent-child Connection – Emotional Synchronization and Playing; a Possible Model to Combat the Child’s Unsafe Attachment. Procedia – Social and Behavioral Sciences, 180, 1178–1183. https://doi.org/10.1016/j.sbspro.2015.02.238
  • Janis-Norton N.(2016)- Calmer,Easier, Happier parenting