Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Cum functioneaza memoria: de ce nu retinem tot?

Articol de Ileana Andreescu Senior Medical Editor
ce_este_memoria
Suntem cine suntem ca urmare a amintirilor noastre. Memoria implica capacitatea de a pastra si de a ne aminti informatiile pe care le-am invatat sau experimentat candva. Este un proces complex pe care medicii inca incearca sa-l inteleaga. 3 procese majore sunt implicate in memorie: codificarea, stocarea si amintirea informatiei. Exista diferite tipuri de memorie. Memoria de scurta durata stocheaza informatii pentru cateva secunde, in timp ce memoria de lunga durata stocheaza informatii pentru o perioada mai lunga de timp, uneori pentru toata viata.

Desi suntem capabili sa ne amintim o cantitate uimitoare de informatii, memoria nu este un proces care functioneaza mereu perfect. Uneori uitam sau ne amintim gresit. Alteori, informatia nu a fost codificata (inregistrata) corect inca de la inceput. Problemele de memorie pot varia de la neplaceri minore, cum ar fi sa nu mai stim unde am pus cheile de la masina, pana la afectiuni importante, cum ar fi boala Alzheimer sau alte tipuri de dementa, care afecteaza calitatea vietii si capacitatea de a functiona a pacientului.

Cum se formeaza memoria

Memoria este esentiala pentru viata noastra. Fara sa putem sa ne amintim trecutul, nu putem opera in prezent si nu ne putem gandi la viitor. Fara memorie, nu am putea invata.

Psihologul cognitiv Margaret W. Matlin a descris memoria ca fiind „procesul de retinere a informatiilor in timp”, iar Saul Sternberg, profesor emerit in psihologie si un pionier in domeniul psihologiei cognitive, a subliniat ca memoria „este mijlocul prin care ne bazam pe experientele noastre trecute pentru a folosi acele informatii in prezent.”  

Etapele memoriei

Exista 3 stadii importante de procesare a informatiei care sa poata fi retinuta si amintita:

  • Codificarea
  • Stocarea
  • Amintirea

Pentru a forma noi amintiri, informatia trebuie schimbata intr-o forma utilizabila, proces cunoscut sub numele de codificare. Odata ce informatiile au fost codificate cu succes, acestea trebuie sa fie stocate in memorie pentru utilizare ulterioara. O mare parte din aceasta memorie stocata se afla de cele mai multe ori in afara constientizarii noastre, cu exceptia cazului in care trebuie sa o folosim. Procesul de recuperare ne permite sa aducem amintirile stocate la nivelul constientului.

Codificarea

Pasul initial in formarea unei memorii se numeste codificare, care este procesul de primire si inregistrare a informatiilor. Codificarea este necesara pentru a crea reprezentari in memorie ale informatiilor sau evenimentelor pe care le experimentam. Cand informatia pe care o percepem senzorial este inregistrata in zonele din creier ale memoriei, trebuie sa fie schimbata intr-o forma care sa-i permita sa fie stocata. Este asemanator cu schimbarea banilor intr-o alta moneda atunci cand calatorim dintr-o tara in alta.

Exista trei modalitati principale prin care informatiile pot fi codificate (inregistrate):

  • Vizual (cum arata ceva)
  • Acustic (cum suna ceva)
  • Semantic (ce semnifica ceva)

Cum iti reamintesti un numar de telefon pe care l-ai cautat in agenda telefonica? Daca il poti vedea, atunci vei utiliza codificarea vizuala, insa daca il spui cu voce tare, vei utiliza codificarea acustica (prin sunet). Un cuvant care este vazut intr-o carte poate fi stocat daca este schimbat (codificat) intr-un sunet - citesti cu voce tare - sau daca i se da un sens (procesare semantica).

Pentru formarea memoriei de scurta durata, codificarea acustica este principalul mecanism. Memoria de lunga durata se formeaza in special ca urmare a codificarii semantice - prin sens, insa codificarea vizuala si acustica sunt, de asemenea, importante.

Procesul de codificare depinde de cat de multa atentie acordam unui eveniment sau informatii. Daca nu acordam prea multa atentie unui eveniment in timp ce acesta are loc pentru ca suntem distrasi, atunci foarte probabil ca nu ne vom aminti detaliile evenimentului. Atentia este o componenta necesara pentru codificarea eficienta a evenimentelor sau a informatiilor.

Stocarea/Consolidarea

Urmatorul pas in formarea memoriei este procesul prin care informatiile codificate sunt consolidate, stabilizate si stocate pentru a facilita recuperarea (amintirea) ulterioara.

Modalitatea in care stocam informatiile afecteaza modul in care ni le putem readuce aminte. Stocarea se refera la cum, unde, cat de mult si cat timp sunt retinute informatiile inregistrate in memorie.

Modelul modal de memorie (de stocare) evidentiaza existenta a doua tipuri de memorie: memoria de scurta durata si memoria de lunga durata. Informatiile codificate sunt mai intai stocate in memoria pe termen scurt si apoi, daca este necesar, sunt stocate in memoria pe termen lung. Exista numeroase cercetari cu privire la diferentele dintre memoria pe termen scurt si memoria pe termen lung.

Procesul de consolidare are loc in decurs de zile pana la saptamani si este supus reorganizarii atunci cand sunt invatate informatii noi, relevante. Aceasta reorganizare ajuta la stocarea noilor informatii, insa continua si sa consolideze informatiile asimilate anterior. Cand o informatie memorata initial a fost consolidata, aceasta poate fi stocata pentru a fi recuperata ulterior pe termen nelimitat.

Cat de multa informatie poate fi stocata in orice moment?  

Majoritatea adultilor pot stoca intre 5-9 (in medie 7) elemente in memoria de scurta durata. In anul 1956, psihologul George Miller a prezentat aceasta idee si a numit-o „numarul magic 7”. O persoana are o capacitate limitata de memorizare pe termen scurt de doar 7 (+/- 2) „unitati de informatie”, existand un numar limitat de informatie care poate fi stocata. O „unitate” poate fi sub foma de cifre, cuvinte, pozitii de sah sau fetele oamenilor. Totusi, daca reusesti sa grupezi informatia in categorii, probabil ca iti vei aminti mai mult. Conceptele de fragmentare si capacitatea limitata a memoriei pe termen scurt au devenit un element de baza al tuturor teoriilor ulterioare ale memoriei.

Fa urmatorul exercitiu de memorare  

Uita-te la lista de cuvinte de mai jos timp de doua minute. Memoreaza cat mai multe cuvinte poti in aceasta perioada de timp. Apoi, ia o foaie de hartie. Fara sa te uiti la lista, acorda-ti doua minute pentru a nota cat mai multe cuvinte din lista.

  • Cifra 9 A schimba Celula Inel Dorinta
  • Priza Lampa Mar Masa A balansa
  • Armata Banca Foc A tine Vierme
  • Ceas Cal Culoare Bebelus Sabie
  • Birou A apuca A gasi Pasare Stanca

Cate cuvinte ai reusit sa-ti amintesti? Acest expercitiu demonstreaza una dintre limitarile memoriei de scurta durata. Daca esti ca majoritatea oamenilor, ti-ai amintit intre cinci si noua cuvinte dintre cele enumerate. Daca insa vei folosi ca strategie de memorare formarea de categorii de elemente, probabil ca iti vei aduce aminte mai multe cuvinte. Exemple de categorii:

  • Cal Pisica Caine Peste Pasare
  • Portocaliu Galben Albastru Verde Negru
  • Masa Scaun Birou Biblioteca Pat
  • Profesor Scoala Elevi Teme pentru acasa
  • Mar Banana Kiwi Struguri Mango

Elementele pe care ti le-ai amintit au fost stocate in memoria de scurta durata. In principal, informatia care este inregistrata acustic este stocata in memoria pe termen scurt si este pastrata doar prin repetare constanta (repetitie). Trecerea timpului si lipsa de atentie fac ca informatiile stocate pe termen scurt sa fie uitate. Asta deoarece acest tip de memorie pentru a stoca informatii dureaza doar 20 - 30 de secunde.

In contrast, capacitatea de a memora pe termen lung este considerata a fi nelimitata  - putem retine o cantitate infinita de informatii pentru perioade lungi de timp, uneori toata viata. In principal, informatia stocata pe termen lung este codificata semantic  - asta inseamna ca este inregistrat sensul sau intelesul a ceva (un cuvant, o fraza, o imagine, un eveniment, etc), spre deosebire de inregistrarea sunetului sau imaginii acestuia.

Amintirea

Ultimul pas al memoriei este amintirea (sau rechemarea), care reprezinta amintirea constienta a informatiilor care au fost codificate si stocate. Amintirea inseamna sa accesezi informatia stocata pentru a o folosi in prezent. Daca nu ne amintim ceva, poate fi pentru ca nu putem sa recuperam acea informatie din memorie.

Cand ni se cere sa ne amintim ceva din memorie, diferentele dintre memoria de scurta durata si memoria de lunga durata devin evidente:

  • Memoria de scurta durata - informatia este stocata si reamintita secvential. De exemplu, daca ti se spune o serie de cuvinte si apoi ti se cere sa-ti amintesti al patrulea cuvant din lista, pentru a ti-l reaminti vei parcurge seria in ordinea in care ai auzit-o pentru a identifica cel de-al patrulea cuvant.
  • Memoria de lunga durata - informatia este stocata si reamintita prin asociere. De exemplu, acesta este motivul pentru care iti vei putea reaminti de ce ai urcat la etaj daca te vei intoarce in camera in care te-ai gandit gandit prima data la asta. Sau iti vei aminti unde ai parcat masina daca revii la usa prin care ai intrat in mall.

Amintirea este un proces supus erorilor, deoarece reflecta reconstructia memoriei. Depinde atat de timpul scurs de cand informatia a fost invatata, cat si de cat de puternica este memoria.

Organizarea informatiilor poate ajuta sa ne amintim mai usor. Putem organiza informatiile in secvente (ca de exemplu, alfabetic, in functie de dimensiune sau succesiunea in timp). De exemplu, atunci cand mergem la cumparaturi, putem sa facem lista in functie de locul unde alimentele se gasesc in magazinul respectiv (daca este acelasi magazin). Un alt exemplu, este cel al unui pacient care tocmai a fost externat si al carui tratament acasa implica luarea diferitelor pastile in diferite momente ale zilei, schimbarea pansamentului si efectuarea unor exercitii de recuperare. Daca medicul ii va da instructiunile in ordinea in care trebuie sa fie efectuate pe parcursul zilei (adica, tinand cont de succesiunea in timp), acest lucru il va ajuta pe pacient sa si le aminteasca.

Tipuri de memorie

Desi au fost propuse mai multe tipuri diferite de memorie, modelul etapelor memoriei este adesea folosit pentru a explica structura si functia de baza a memoriei. Propusa initial in anul 1968 de Richard Atkinson, profesor american de psihologie si stiinte cognitive si Richard Shiffrin, psiholog american si profesor de stiinte cognitive, aceasta teorie contureaza trei etape separate ale memoriei: memoria senzoriala, memoria de scurta durata si memoria de lunga durata.

Memoria senzoriala

Memoria senzoriala este cea mai timpurie etapa a memoriei. In aceasta etapa, informatiile senzoriale din mediu sunt stocate pentru o perioada foarte scurta de timp, in general nu mai mult de o jumatate de secunda pentru informatiile vizuale si 3 - 4 secunde pentru informatiile auditive. Doar anumite informatii percepute de memoria senzoriala vor trece in urmatoarea etapa: memoria pe termen scurt sau memoria de scurta durata.

Memoria de scurta durata

Memoria de scurta durata cunoscuta si sub denumirea de memorie activa sau „de lucru”, este informatia despre care suntem constienti sau la care ne gandim in prezent. In psihologia freudiana, referirea la acest tip de memorie reprezinta mintea constienta. Memoria senzoriala careia ii acordam atentie genereaza informatii in memoria de scurta durata. Desi multe dintre amintirile noastre pe termen scurt sunt rapid uitate, aceste informatii permit trecerea la etapa urmatoare: memoria de lunga durata.

3 aspecte cheie ale memoriei de scurta durata:

  • Capacitate limitata  - pot fi stocate doar aproximativ 7 elemente o data.
  • Durata limitata  - 20 - 30 de secunde. Stocarea este foarte fragila si informatiile se pot pierde odata cu distragerea atentiei sau trecerea timpului.
  • Codificare  - in primul rand acustica, inclusiv traducerea informatiilor vizuale in sunete.

Memoria de lunga durata

Folosind analogia cu un computer, informatiile din memoria de lunga durata ar fi asemanatoare informatiilor care sunt salvate pe hard disk. Acestea nu sunt pe desktop (similar memoriei de scurta durata), insa pot fi cautate si extrase atunci cand este nevoie de ele si de cate ori este nevoie.

Memoria pe termen lung se refera la stocarea continua a informatiilor. Teoretic, capacitatea memoriei pe termen lung ar putea fi nelimitata, principala constrangere a reamintirii fiind mai degraba accesibilitatea, decat disponibilitatea. In psihologia freudiana, memoria de lunga durata este denumita subconstient si inconstient. Unele dintre aceste informatii sunt destul de usor de reamintit, in timp ce alte amintiri sunt mult mai greu de accesat.

Durata poate fi de cateva minute sau o viata intreaga. Modalitatile de codificare a informatiei pentru a deveni memorie de lunga durata sunt in principal semantice (sa asociezi un sens) si vizuale (picturale), insa pot fi si acustice (sunet).

Memoria pe termen lung este de 2 tipuri:

Memoria explicita

Este memoria in care faci un efort constient sa-ti reamintesti:

  • Se formeaza in mod deliberat prin repetitie
  • Poate fi inregistrata legat de emotii
  • Poate fi amintita prin asociatii

Exemple de lucruri care sunt amintite prin memorie explicita:

  • Ce ai invatat la scoala
  • Numarul tau de telefon
  • Cand trebuie sa te intalnesti cu un prieten
  • Articolele de pe lista de cumparaturi
  • Datele de nastere ale prietenilor si membrilor familiei
  • Evenimente importante din viata ta, cum ar fi absolvirea scolii, nunta sau o alta etapa notabila
  • Numele si locatiile diferitelor tari pe o harta

Memoria implicita

Este memoria care readuce informatii cand nu incerci intentionat sa sa iti amintesti si fara sa faci vreun efort de amintire:

  • Incepe cu invatarea abilitatilor si stapanirea efectuarii unei sarcini
  • Este adesea procedurala si se bazeaza pe intelegerea proceselor pas cu pas necesari pentru a finaliza o sarcină
  • Devine automata prin repetitie in timp
  • Poate avea ca rezultat raspunsul in acelasi mod la stimuli similari
  • Este adesea dependenta de context si factori declansatori

 
Exemple de lucruri care sunt amintite prin memorie implicita:

  • Sa canti un anumit cantec sau sa-ti amintesti cuvintele unui cantec popular dupa ce ai auzit primele note
  • Sa te speli pe dinti
  • Sa te imbraci in hainele de zi cu zi
  • Sa mergi pe bicicleta
  • Sa conduci masina
  • Sa tastezi la calculator
  • Sa stii sa folosesti ustensilele de bucatarie
  • Sa mergi intr-o zona familiara, cum ar fi in cartierul tau

Urmatorul exercitiu exemplifica cum functioneaza memoria de lunga durata implicita si explicita. Tasteaza la calculator urmatoarea propozitie fara sa te uiti de fiecarea data la maini: „Ziua buna de dimineata se cunoaste”. Acum, fara sa te uiti, incearca sa spui cele zece litere care apar in randul de sus al tastaturii.

Probabil ti-a fost destul de usor sa testezi proverbul de mai sus fara a sa fie nevoie sa te gandesti in mod constient unde se afla fiecare litera pe tastatura. Aceasta sarcina a necesitat memoria implicita. Totusi, pentru a-ti aminti ce litere apar in primul rand al tastaturii este nevoie de memoria explicita. Deoarece cel mai probabil nu ai intentionat vreodata sa retii ordinea acelor litere, nu vei putea sa le redai cu usurinta.

Uitarea

Uitarea este un eveniment foarte frecvent. Insa de ce uitam informatiile pe care le-am invatat in trecut? Exista patru explicatii principale:

  • Stocarea nu a reusit
  • Interferenta (competitia) intre informatii
  • Uitarea motivata
  • Reamintirea nu a reusit

Cercetarile au aratat ca unul dintre factorii critici care influenteaza uitarea este timpul. Informatiile sunt adesea uitate rapid, mai ales daca oamenii nu revizuiesc si nu repeta in mod activ informatiile. Uneori, informatiile se pierd pur si simplu din memorie, iar in alte cazuri nu au fost niciodata stocate corect inca de la inceput. Uneori, amintirile concureaza intre ele, ceea ce face dificila amintirea anumitor detalii. In alte cazuri, oamenii incearca in mod activ sa uite lucruri pe care pur si simplu nu vor sa si le aminteasca.

Cat dureaza memoria

  • Unele amintiri dureaza foarte putin, doar o fractiune de secunda si ne permit sa percepem informatii senzoriale despre mediul din jurul nostru.
  • Memoria de scurta durata dureaza aproximativ 20 - 30 de secunde. Aceste amintiri constau in principal din informatiile asupra carora ne concentram in prezent si la care ne gandim.
  • Exista insa amintiri care sunt capabile sa reziste mult mai mult, zile, saptamani, luni sau chiar zeci de ani. Cele mai multe dintre aceste amintiri pe termen lung se afla in afara constientizarii noastre imediate, insa le putem aduce in constient atunci cand ne sunt necesare.

Cum folosim memoria

Pentru a utiliza informatiile care au fost codificate in memorie, mai intai trebuie sa fie recuperate (reamintite). Exista mai multi factori care pot influenta modul in care sunt recuperate amintirile, cum ar fi tipul de informatii utilizate si indiciile de reamintire prezente.

Acest proces nu este intotdeauna perfect. Ai simtit vreodata ca ai raspunsul la o intrebare si ca acel cuvant care „iti sta pe varful limbii” nu poti sa ti-l amintesti? Tot ce poti spune este „Stiu la ce te referi. Insa nu-mi pot aminti. Stiu ca parca ar incepe cu litera „B”. Se intampla frecvent atunci cand suntem obositi, insa si alte caracteristici ale memoriei, cum ar fi cat de bine au fost codificate informatiile si prezenta altor amintiri care interfera cu informatia pe care vreau sa mi-o amintesc, pot avea, de asemenea, un impact.

Cum este organizata memoria

Capacitatea de a accesa si de a prelua informatii din memoria pe termen lung ne permite sa folosim efectiv aceste amintiri pentru a lua decizii, a interactiona cu ceilalti si a rezolva probleme. Dar cum este organizata informatia in memorie?

O modalitate de organizare a memoriei este descrisa sub denumirea de modelul retelei semantice. Conform acestei teorii, anumiti triggeri (factori declansatori) activeaza amintirile asociate. O amintire a unui loc anume ar putea activa amintiri despre lucruri asociate, care s-au petrecut in acea locatie. De exemplu, atunci cand ne aducem aminte de cladirea liceului unde am invatat, asta poate declansa amintiri despre participarea la ore, profesori sau socializarea cu colegii.

Cum iti poti imbunatati memoria

Urmatoarele strategii te pot ajuta sa-ti imbunatatesti memoria:

  • Noteaza. Actiunea de a scrie cu „creionul pe hartie” ajuta la retinerea informatiei in creier si poate servi, de asemenea, ca un memento sau referinta mai tarziu.
  • Ataseaza o semnificatie (sens). De exemplu, daca asociezi o persoana pe care tocmai ai intalnit-o cu o alta persoana pe care o cunosti deja, s-ar putea sa poti sa-ti amintesti mai usor numele acesteia.
  • Repeta. Repetarea ajuta memoria sa devina informatie inregistrata dincolo de memoria pe termen scurt.
  • Grupeaza. Informatiile care sunt clasificate sau grupate pe categorii devin mai usor de retinut si de reamintit.

In plus fata de aceste strategiii, s-a dovedit ca mentinerea sanatatii creierului prin alimentatie, practicarea de exercitii fizice regulate, mentinerea conexiunilor sociale, controlul stresului si efectuarea de activitati stimulatoare (cum ar fi cuvinte incrucisate sau sa canti la un instrument) ajuta la stimularea memoriei.

Memoria si boala Alzheimer

Pe masura ce inaintam in varsta, un anumit grad de pierdere a memoriei, precum si o scadere usoara a altor functii cognitive, reprezinta un proces normal al imbatranirii. Totusi, exista o diferenta intre scaderea normala a memoriei si pierderile de memorie asociate cu boala Alzheimer si alte tulburari asociate.

Afectarea memoriei legata de varsta nu te va impiedica sa ai o viata implinita si productiva. De exemplu, s-ar putea sa uiti din cand in cand numele unei persoane, dar sa ti-l amintesti mai tarziu in cursul zilei. S-ar putea sa-ti pierzi ochelarii uneori. Sau poate trebuie sa faci mai des decat in trecut liste pentru a-ti aminti intalnirile sau sarcinile de zi cu zi. Aceste modificari ale memoriei sunt in general controlabile si nu iti afecteaza capacitatea de a lucra, de a trai independent sau de continua sa ai o viata sociala.

Cuvantul „dementa” este un termen umbrela folosit pentru a descrie un set de simptome, inclusiv afectarea memoriei, a rationamentului, a gandirii, a limbajului si a altor abilitati cognitive. Dementa incepe de obicei treptat, se agraveaza in timp si afecteaza abilitatile unei persoane de a munci, relatiile si interactiunea sociala.

Bolile care provoaca degenerarea progresiva a creierului si care determina dementa sunt:

  • Boala Alzheimer, cea mai frecventa cauza a dementei (60-80%)
  • Dementa vasculara
  • Dementa fronto-temporala
  • Dementa cu corpi Lewy

Frecvent, pierderea memoriei care perturba viata persoanei respective este unul dintre primele semne evidente ale dementei. In etapa initiala, pierderea memoriei este usoara, insa, in stadiile tarzii, pacientii isi pierd capacitatea de a purta o conversatie si de a raspunde la stimulii din mediu.

Semnele timpurii ale pierderii memoriei sunt:

  • Sa repeti aceleasi intrebari
  • Sa uiti cuvinte comune cand vorbesti
  • Sa inlocuiesti cuvintele - de exemplu, „pat” in loc de „masa”
  • Sa indeplinesti o activitate familiara, cum ar fi parcurgerea unei retete, intr-un timp mai lung
  • Sa asezi obiectele gresit, in locuri nepotrivite, cum ar fi punerea unui portofel intr-un sertar de bucatarie
  • Sa nu mai stii cum sa te orientezi (sa te pierzi) in timp ce mergi sau conduci intr-o zona familiara
  • Sa ai schimbari de dispozitie sau de comportament fara un motiv aparent

Daca tu sau cineva drag aveti tulburari de memorie, discuta cu medicul. Este important sa fiti diagnosticati prompt si sa primiti ingrijirea adecvata.

Surse de informatie:

www.verywellmind.com
www.simplypsychology.org
www.mayoclinic.org

Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor