Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Anxietatea la copii – informatii utile pentru parinti

Anxietatea este o stare emotionala frecvent intalnita, pe care o experimentam cu totii in diverse perioade si situatii de viata. Perceptia pericolelor este in mare parte o traire subiectiva, astfel ca acelasi eveniment care trece neobservat pentru unii poate fi traumatizant pentru altii. Atat timp cat anxietatea ramane la un nivel moderat, ea are un rol functional bine determinat, crescand starea de alerta fata de posibile pericole si tragand un semnal de alarma pentru luarea unor masuri.

In egala masura, si copiii experimenteaza de-a lungul evolutiei lor o gama diversa de temeri si frici, determinate atat de situatii reale, cat si imaginare. Multe dintre aceste frici fac parte din tabloul normal al dezvoltarii psihice a copilului, fiind specifice unor etape de varsta. Ele devin o problema doar atunci cand afecteaza capacitatea copilului de adaptare si functionare in familie, la gradinita sau scoala sau in relatiile cu alte persoane, adulti sau copii.

Fricile normale ale copilariei

Iata care sunt fricile normale ale copilariei, pe etape de varsta:

Copilul mic si prescolar:

  • Intre 7 si 9 luni apare frica de persoane straine - este un semnal bun pentru o dezvoltare cognitiva si emotionala normala, demonstrand ca cel mic este capabil sa faca diferenta intre persoanele pe care se poate baza si care ii asigura protectie si siguranta si celelalte persoane
  • Intre 12 si 18 luni apare anxietatea de separare, adica teama care se instaleaza atunci cand copilul este separat pe perioade scurte de parinti (sau alte persoane semnificative, care l ingrijesc). In mod normal, pana pe la varsta de 2 ani, aceasta teama ar trebui sa se reduca.

Copilul scolar:

  • In jurul varstei de 8 ani copilul are frecvent temeri specifice, ca de exemplu teama de intuneric, animale, figuri imaginare (ex: monstri ascunsi sub pat), de copii mai mari sau de persoane adulte.

Adolescentul:

  • Incepand cu 10-12 ani, odata cu dezvoltarea gandirii abstracte, fricile devin mai putin specifice si “palpabile”, iar copiii incep sa se teama de aspecte mai generale ale vietii lor, precum  performanta scolara, reactia colegilor, acceptarea prietenilor, adaptarea intr-o scoala noua sau un context social nou. Obiectul fricii se muta de la exterior (insecte, animale, intuneric, monstri etc) la interior (ganduri despre cum va fi perceput social, cum va performa, etc). Adolescentii se pot teme chiar de aspecte religioase, sexuale, dar in mod special de evaluarea si acceptarea lor de catre alti adolescenti.

Desi in general semnele prezentei unei anxietati la adulti si copii sunt similare, cei mici sunt mult mai iritabili si au probleme de concentrare a atentiei. Netratata, anxietatea se poate complica cu depresie. In plus, afecteaza atat stima de sine si abilitatile de relationare si socializare ale copilului, cat si performanta sa cognitiva si, implicit, performanta scolara. Mintea copilului devine ocupata de ingrijorari si frici si nu mai ramane suficienta energie pentru a invata.

Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii