EDU.REGINAMARIA.RO

Analizele de laborator in mononucleoza infectioasa („Boala sarutului”)

Articol de Ileana Andreescu Senior Medical Editor
Boala-sarutului
Mononucleoza infectioasa este o boala virala contagioasa care este adesea denumita „boala sarutului”. Virusul care provoaca mononucleoza infectioasa, virusul Epstein-Barr (EBV), este transmis usor de la o persoana la alta prin saliva.

Te poti infecta prin sarut, dar poti fi expus si daca folosesti in comun cu persoana bolnava vesela sau in cazul copiilor mici, jucariile.

Virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus care apare doar la oameni. Este unul dintre cele mai raspandite virusuri umane in lume. Virusul Epstein-Barr este denumit si virusul herpetic 4 deoarece face parte din familia virusurilor herpetice.

90-95% din populatie va fi infectata cu virusul Epstein-Barr la un moment dat pe parcursul vietii, dar majoritatea nu stiu asta deoarece nu au simptome. Cei mai multi oameni se infecteaza cu EBV in copilarie. Infectiile cu EBV la copii de obicei nu provoaca simptome sau simptomele nu se pot distinge de alte boli ale copilariei usoare si cu durata scurta. Persoanele care prezinta simptome ca urmare a infectiei cu virusul Epstein-Barr, de obicei adolescentii sau adultii tineri (35-40 ani), se vindeca in 1-2 luni. Totusi, unii oameni pot ramane cu o senzatie de oboseala marcata timp de cateva saptamani sau chiar luni.

Odata ce o persoana este infectata cu EBV, virusul nu dispare, ci devine latent (inactiv), ramanand in corp pe toata durata vietii. In unele cazuri, virusul se poate reactiva. Acest lucru nu provoaca de obicei simptome, cu exceptia cazului cand sistemul imunitar al persoanei este slabit semnificativ.

De obicei, pacientii simptomatici prezinta stare generala de rau, oboseala, febra, faringita, amigdalita si poliadenopatii (inflamatia ganglionilor limfatici). La unii pacienti, poate sa apara marirea ficatului si a splinei (hepatomegalie, respectiv splenomegalie). Deoarece aceste semne si simptome pot sa apara in multe afectiuni, diagnosticul de mononucleoza infectioasa nu se poate face doar pe manifestarile clinice si depinde de confirmarea infectiei prin analize de laborator.

Analizele de laborator in mononucleoza infectioasa

Diagnosticarea mononucleozei infectioase poate fi o provocare, deoarece simptomele sunt similare cu ale altor boli. Infectia cu virusul Epstein-Barr poate fi confirmata printr-o analiza de sange care detecteaza anticorpii pe care sistemul imun i-a produs impotriva unor diverse antigene ale virusului.

Un antigen este o substanta de pe suprafata unui virus care provoaca un raspuns imun, cum este producerea de anticorpi. Anticorpii sunt substante pe care organismul le produce pentru a ataca si distruge virusul.

In timpul unei infectii active cu EBV, nivelul fiecaruia dintre acesti anticorpi creste si scade in diferite momente ale bolii, pe masura ce infectia progreseaza. Masurarea acestor anticorpi in sange poate ajuta la diagnosticarea infectiei cu EBV si, de obicei, ofera medicului informatii despre stadiul infectiei si daca este o infectie actuala, recenta sau care a fost in trecut.

Centrul pentru Controlul si Preventia Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention, CDC) din Statele Unite recomanda urmatoarele analize care depisteaza anticorpii produsi fata de antigele specifice EBV:

  • Anticorpi anti-antigenul capsidei virale (Anti-VCA, Viral Capsid Antigen)
  • Anticorpi anti-antigenul precoce (Anti-EA, Early Antigen)
  • Anticorpi anti-antigenul nuclear EBV (EBNA, EBV Nuclear Antigen)

CDC nu mai recomanda folosirea in practica clinica a testului anticorpilor heterofili (testul monospot). Studiile au aratat ca testul anticorpilor heterofili produce atat rezultate fals-pozitive, cat si rezultate fals-negative.

Acesti anticorpi pot sa apara in multe alte afectiuni, in afara de mononucleoza infectioasa, ca de exemplu: hepatita virala A sau B, leucemie acuta limfoblastica, boala Hodgkin, limfom non-hodgkinian, limfom Burkitt, carcinom pancreatic, infectie cu citomegalovirus (CMV), artrita reumatoida, malarie sau rubeola. De asemenea, anticorpii heterofili nu apar frecvent la copiii < 4 ani cu mononucleoza infectioasa si sunt absenti la 10-20% dintre adulti.

Anticorpi anti-antigenul capsidei virale (Anti-VCA)

  • Anti-VCA de tip Ig M - confirma infectia acuta. Anti-VCA IgM apar precoce, imediat dupa debutul clinic, dupa care ating un nivel maxim la 2 saptamani si apoi scad progresiv in 2-3 luni pana la niveluri nedetectabile.
  • Anti-VCA de tip Ig G - apar aproape simultan cu Ig M, ating un varf in 2-4 saptamani si apoi scad usor si se stabilizeaza, urmand sa persiste pentru tot restul vietii.

Anticorpi anti-antigenul precoce-difuz (anti-EA)

  • Ac anti-EA de tip IgG - apar in faza acuta a bolii si, in general, vor scadea la niveluri nedetectabile dupa 3-6 luni.
  • La majoritatea pacientilor, evidentierea Ac anti-EA este un semn de infectie activa. Totusi, 20% dintre persoanele vindecate pot avea anticorpi impotriva EA ani de zile.

Ac anti-antigen nuclear EBV (EBNA)

  • Anticorpii impotriva antigenului nuclear, determinat prin testul standard cu imunofluorescenta, nu sunt observati in faza acuta a infectiei cu EBV.
  • Acesti anticorpi vor apare dupa ce mononucleoza infectioasa s-a vindecat si vor fi depistati dupa 2-4  luni de la debutul simptomelor. Vor persista pentru tot restul vietii.
  • La pacientii cu infectie asimptomatica detectarea EBNA IgG impreuna cu anticorpii anti-VCA IgG si IgM este utila in diferentierea stadiului precoce de convalescenta de faza acuta a mononucleozei infectioase.
  • Alte teste imunologice enzimatice EBNA pot raporta rezultate fals pozitive.

Testarea probelor de sange atat in faza acuta, cat si convalescenta nu este utila pentru a face distinctia dintre infectiia recenta si una in trecut.

La majoritatea pacientilor, raspunsul imun cu formarea anticorpilor apare rapid in timpul infectiei active cu EBV. Odata cu aparitia simptomelor de  mononucleoza infectioasa apar si anticorpii anti-VCA de tip IgM si IgG.

Intrepretarea rezultatelor anticorpilor anti EBV

Analizele care depisteaza anticorpii anti-EBV nu sunt de obicei necesare pentru a diagnostica mononucleoza infectioasa tipica.

Ele sunt indicate pentru a identifica cauza bolii la pacientii care nu au o manifestare tipica de mononucleoza infectioasa sau care au alte boli care pot fi cauzate de infectia cu EBV. Simptomele mononucleozei infectioase se rezolva in general in 4 saptamani. Daca o persoana este bolnava mai mult de 6 luni si nu are un diagnostic de laborator confirmat de infectie cu EBV, trebuie luate in considerare alte cauze ale sindromului de oboseala cronica.

Interpretarea analizelor care evidentiaza anticorpii anti-EBV necesita familiarizarea cu aceste teste si accesul la informatiile clinice despre pacient. Pacientul trebuie trimis la un medic specialist in boli infectioase care are o astfel de experienta.

Ce semnificatie pot avea rezultatele testelor anticorpilor anti-EBV:

Infectie noua, la debut

  • Ac anti-VCA Ig M - pozitiv
  • Ac anti-VCA Ig G - negativ
  • Ac anti-EA Ig G - negativ
  • Ac ENBA Ig G - negativ

Infectie activa, recenta

  • Ac anti-VCA Ig M - negativ sau pozitiv
  • Ac anti-VCA Ig G - pozitiv
  • Ac anti-EA Ig G - pozitiv
  • Ac ENBA Ig G - negativ

Infectie in trecut, cu cateva luni sau ani mai devreme. 90% din adulti au acesti anticorpi prezenti.

  • Ac anti-VCA Ig M - negativ
  • Ac anti-VCA Ig G - pozitiv
  • Ac anti-EA Ig G - negativ. In 20% din cazuri, acesti anticorpi pot persista toata viata.
  • Ac ENBA Ig G - pozitiv

Fara infectie cu EBV. Simptomele se datoreaza unei alte cauze.

Susceptibilitate la infectie cu EBV.

  • Ac anti-VCA Ig M - negativ
  • Ac anti-VCA Ig G - negativ
  • Ac anti-EA Ig G - negativ
  • Ac ENBA Ig G - negativ

Ce tip de medici diagnosticheaza si trateaza mononuleoza infectioasa?

Tu sau copilul tau veti fi tratati de catre medicul de familie sau un medic internist, respectiv de medicul pediatru. Daca simtomele mononucleozei infectioase devin cronice, este posibil sa fiti indrumati catre un medic specialist in boli infectioase.

Surse de informatie:

www.cdc.gov
www.healthline.com
www.testing.com
www.medicalnewstoday.com

Autor: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor