Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

2 ani – varsta critica pentru evaluarea psihologica a copiilor

Copilul tau are 2 ani si inca nu vorbeste sau spune doar cuvinte izolate? Ai observat ca atunci cand il duci in parc nu se joaca si nu alearga la fel de bine ca alti copii de varsta similara? Face frecvent crize de afect si nu te asculta atunci cand ii spui ca “nu este voie”? Acestea sunt doar cateva exemple de comportamente care ar trebui sa trezeasca ingrijorarea parintilor.

In toate tarile cu traditie in monitorizarea dezvoltarii copilului, varsta de 2 ani este un moment critic pentru evaluarea dezvoltarii psihomotorii in vederea identificarii timpurii a intarzierilor in dezvoltare.

Copilul ajuns la varsta de 2 ani trece printr-o etapa critica de dezvoltare. Atat din punct de vedere cognitiv, cat si din perspectiva abilitatilor emotionale si sociale au loc transformari extrem de importante care stau la baza dezvoltarii psihomotorii ulterioare:

  • Incepe formarea conceptului de sine si a identitatii personale: copilul se recunoaste in oglinda si in fotografii, vorbeste despre sine la persoana intai (eu), foloseste pronumele personale (al meu, al tau) si incepe sa realizeze ca poate lua decizii si poate actiona avand un efect asupra lumii inconjuratoare (relatia cauza-efect). Incepe, astfel, formarea auto-controlului, o abilitate critica in dezvoltarea capacitatii sale de adaptare. Acest proces de individualizare este adesea dificil si, pentru o perioada, putem asista la accentuarea comportamentelor opozitioniste ale copilului.
  • Jocul copilului nu mai este doar explorator, ci capata sens si mai ales continut simbolic. Astfel, copilul incepe sa se joace “de-a…”, pretinzand ca obiectele sau jucariile folosite sunt altceva, atribuind insusiri imaginare jucariilor sau prefacandu-se (ex: se preface ca da de mancare papusii). In plus, copilul devine din ce in ce mai interesat de interactiunea cu alti copii, facandu-i placere sa se joace alaturi de acestia si sa ii imite.
  • Copilul incepe sa capete autonomie personala: alearga bine, isi foloseste bine manutele pentru diverse activitati si isi anunta din timp nevoile fiziologice. Aceasta independenta il bucura si il face sa fie mai activ.
  • Capacitatea de concentrare a atentiei se imbunatateste, astfel ca micutul incepe sa aiba rabdare sa asculte poezii sau povestioare scurte in timp ce i se arata poze pe pagina. Copilul este interesat sa se uite pe carti cu poze multe si frumos colorate si sa i se explice ce vede, fiind capabil sa recunoasca si sa denumeasca un numar mare de imagini familiare.

In general, pana la varsta de 2 ani, un copil*:

  • Are un vocabular de minim 50 de cuvinte si le asociaza cate doua in exprimare
  • Se recunoaste in oglinda si identifica persoanele familiare si pe sine in fotografii
  • Imita actiunile adultului si repeta actiuni pentru a starni amuzamentul celorlalti
  • Numeste imagini ale unor obiecte cunoscute, aratandu-le pe carte
  • Alearga, arunca mingea si foloseste tricicleta fara pedale

Repere critice

Este imperios necesar sa solicitati o evaluare a dezvoltarii atunci cand copilul in varsta de 2 ani manifesta una sau mai multe din urmatoarele comportamente*:

  • Nu vorbeste sau spune doar cateva cuvinte izolate
  • Nu merge bine sau merge pe varfuri, este “impiedicat” si scapa frecvent obiectele din manute
  • Flutura manutele, topaie sau se invarteste excesiv
  • Trece foarte repede de la o activitate la alta si are un comportament explorator dezorganizat
  • Isi foloseste prepoderent doar o manuta sau doar o parte a corpului in timpul activitatilor
  • Nu cunoaste la ce folosesc obiectele familiare din casa (ex: ce facem cu telefonul, cu pieptanul etc)
  • Nu imita adultul si pare ca nu intelege ce i se cere verbal (fara sa i se arate)
  • Nu se recunoaste in oglinda si nu raspunde atunci cand este strigat, stabilind doar ocazional contactul vizual
  • Face frecvent crize de afect si nu se opreste cand i se spune ferm “nu”
  • Pare ca nu are simtul pericolului
  • Nu exprima, verbal si non-verbal (prin mimica fetei si gesturi), o gama variata de emotii: bucurie, incantare, compasiune, suparare, tristete, mirare, nervozitate, curiozitate, etc

*Aceste repere sunt orientative si reprezinta doar o parte din totalitatea criteriilor de diagnostic al dezvoltarii. Pentru o evaluare corecta, va rugam sa apelati la serviciul de Consultanta in Dezvoltarea Copilului.

Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii