Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Tulburarea de deficit de atentie la copii

Parintii si profesorii le amintesc in mod frecvent copiilor ca trebuie sa fie atenti. Atentia este o abilitate ce se dezvolta in timp si este foarte vulnerabila la factori precum oboseala si starea de sanatate fizica si psihica a copilului, echilibrul sau emotional, climatul familial si scolar, si multi altii.

Desi capacitatea de concentrare a atentiei variaza in permanenta in functie de factorii mentionati, exista totusi copii care par a fi in mod constant cu gandul “in alta parte”. In cazul lor, simplele atentionari primite din partea celor din jur sau chiar pedepsele par a nu avea vreun efect.

Este cazul copiilor cu tulburare de deficit de atentie (ADD – Attention Deficit Disorder), care adesea trec neobservati la scoala, uneori chiar pana in clasa a III-a sau a IV-a. Odata cu cresterea complexitatii sarcinilor scolare, acesti copii – in ciuda unei inteligente normale – intampina serioase dificultati de a invata.

Problema comuna a acestor copii nu este insa lipsa capacitatii de concentrare a atentiei, ci lipsa capacitatii de selectie si prioritizare a stimulilor. De fapt, ei acorda prea multa atentie la mai multe lucruri simultan (ex: zgomotul de afara, miscarile colegului de banca, tabloul de pe perete, bazaitul unei insecte etc). Pentru ei toti stimulii sunt la fel de importanti, prin urmare atentia lor se imparte egal in toate directiile.

Care sunt cele mai frecvente caracteristici comportamentale ale copiilor cu deficit de atentie?

  • Sunt dezorganizati, uituci si visatori
  • Sunt usor de distras de orice stimul irelevant, prin urmare nu se pot concentra asupra unei singure activitati
  • Nu reusesc sa termine ceea ce au inceput
  • Fac frecvent erori “din neglijenta”
  • Au frecvent dificultati in a citi texte mai lungi sau a rezolva probleme matematice cu mai multe operatii
  • Nu retin reguli complexe, prin urmare nu fac fata jocurilor de grup care implica respectarea unor astfel de reguli
  • Intr-o conversatie sar repede de la un subiect la altul si nu isi termina ideile. Par a nu auzi ce li se spune si culeg doar franturi de idei
  • Par imaturi emotional in comparatie cu co-varstnicii
  • Se plang frecvent de oboseala
  • Evita orice activitate care implica un minim de efort sustinut

Cand ar trebui sa se ingrijorere parintii?

Cat mai repede! Depistarea timpurie a acestei probleme este cruciala pentru a evita multitudinea de efecte negative ale unei astfel de tulburari in viata personala, sociala, familiala si scolara a copilului.

Un diagnostic corect este insa extrem de important intrucat exista un numar important de alte afectiuni medicale si tulburari care genereaza comportamente similare cu cele descrise mai sus: tulburarile anxioase, depresia, dizabilitatile de invatare (dislexia, discalculia, disgrafia), tulburarea obsesiv-compulsiva etc. Pentru diagnostic este nevoie de evaluare psihologica clinica si psihiatrica.

Tratamentul medical trebuie insotit de terapie psihologica de reeducare cognitiva si comportamentala pentru a-l ajuta pe copil sa “invete” cum sa isi selecteze si prioritizeze sarcinile, sa isi organizele timpul si activitatile, sa isi dezvolte abilitatie de comunicare si relationare sociala si stima de sine.

Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii