Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Riscuri in dezvoltarea psihologica a copiilor prematuri

Desi multi copii nascuti prematuri se dezvolta normal din punct de vedere psihologic, exista totusi un procent important al acestora care prezinta anumite intarzieri in dezvoltare in masura in care le afecteaza performanta scolara si adaptarea sociala de mai tarziu.

Riscul este mai mare atunci cand copiii prematuri au avut o greutate foarte mica la nastere sau au suferit inainte, in timpul sau dupa nastere diverse traumatisme sau afectiuni medicale care le-au afectat, direct sau indirect, functionarea neurologica. Atunci cand nasterea prematura este insotita si de probleme de vedere, de auz sau ale altor simturi, lucrurile se complica si mai mult, copiii avand din start un deficit in procesarea si mai ales in integrarea la nivelul creierului a informatiei primite prin organele senzoriale.

Este foarte greu de estimat evolutia in timp a acestor copii, existand variatii destul de mari de la caz la caz, si se impune o monitorizare periodica (o data la 3 luni in primul an de viata, apoi o data la 6 luni) a evolutiei dezvoltarii lor psihomotrice pentru a lua din timp masurile corective necesare.

Chiar daca dezvoltarea extrauterina pare a evolua in parametri normali, aceasta nu poate compensa in totalitate o dezvoltare intrauterina intrerupta prematur. Astfel, nu de putine ori, copiii nascuti prematur au dificultati de autoreglare senzoriala si rutine instabile de alimentatie si de somn.

Copilul poate fi extrem de sensibil, selectiv, mofturos, plangacios, greu de linistit si impredictibil. Ulterior, aceste probleme se transfera in plan comportamental si emotional, construind tabloul unui “copil dificil” cu dificultati de adaptare la schimbare, reticent la situatii sau persoane noi, opozitionist si cu frecvente crize de afect, hiperactiv si cu dificultati de concentrare a atentiei. Adesea, parintii nu inteleg corect sursa problemelor de comportament ale copilului si nu adopta masurile necesare pentru remedierea acestora, accentuandu-le si mai mult prin practici parentale incorecte.

De multe ori insa, dificultatile copilului prematur incep sa devina evidente abia pe la 5 – 7 ani, in special in sfera abilitatilor motorii sau a celor de dezvoltare a limbajului. In consecinta, chiar si atunci cand depasesc cu bine din punct de vedere medical si al dezvoltarii fizice intrarea “grabita” in viata, exista unele riscuri ca, din punct de vedere al abilitatilor motorii, cognitive si deseori si al celor emotionale si sociale, copiii prematuri sa manifeste la varsta scolara unele probleme, cele mai frecvent raportate fiind:

  • Dificultati de a intelege si opera cu conceptele matematice
  • Scris urat, dezorganizat, probleme de incadrare in pagina si, uneori, dificultati de a citi
  • Concentrare deficitara a atentiei si abilitati reduse de organizare si planificare (functionarea “executiva”)
  • Hiperactivitate si dificultati de control al impulsului (autocontrol dezvoltat insuficient)
  • Probleme de orientare in spatiu (par dezorientati, confunda directiile, incurca dreapta cu stanga etc)
  • Probleme de coordonare motorie si de performanta motorie fina (par “impiedicati”, evita activitatile sportive, in special pe cele de grup, sunt neindemanatici)
  • Uneori prezinta intarzieri in dezvoltarea limbajului sau probleme de exprimare verbal

Toate aceste dificultati nu se datoreaza unui coeficient de inteligenta (IQ) redus, din acest punct de vedere copiii nascuti prematur - care nu au avut probleme neurologice semnificative la nastere care sa justifice un IQ deficitar - avand o evolutie similara cu a celor nascuti la termen. Vorbim mai degraba de deficite cognitive specifice, in anumite arii de functionare cognitiva, uneori foarte “fine” si vizibile abia la varsta scolara.

In toate cazurile, parintii pot preveni si remedia aceste tipuri de dificultati atunci cand iau din timp masurile necesare de interventie (ex: kinetoterapie, logopedie, terapie ocupationala, terapie multimodala de stimulare senzoriala, etc) in primii 6 ani de viata, cand plasticitatea creierului este maxima.

Evaluarea psihologica a nivelului de dezvoltare este posibila inca de la nastere cu ajutorul unor instrumente psihometrice specifice, iar dupa varsta de 3 ani se poate efectua evaluarea neuropsihologica a functiilor cognitive cel mai frecvent afectate de o nastere prematura.

Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii