Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
În spatele acelei „căzături banale” se ascundea însă o leziune rară: ruptura totală a tendonului distal al bicepsului brahial. O afecțiune care, netratată, duce la pierderea definitivă a forței în braț și care necesită intervenție chirurgicală înalt specializată. A aflat totul despre ruptuta de biceps brahial distal abia când a ajuns la dr. Gabriel Ștefănescu, medic primar Ortopedie și traumatologie la Spitalul Euroclinic – unul dintre puținii ortopezi din țara noastră cu experiență în astfel de cazuri rare.
O accidentare atipică și o leziune rar întâlnită
Lucian își amintește foarte clar acea “zi nefericită” în care pur și simplu s-a împiedicat de o țeavă de gaze: “M-am sprijinit în mână când eram aproape de sol și am simțit o arsură pe mână. Apoi, când am încercat să ridic mâna am observat că ridicam mai întâi mușchiul și pe urmă mâna. Durerea a persistat cam un sfert de oră, nu mai mult, dar a rămas mușchiul efectiv sus – arătam excat ca Poppey Marinarul”.
Pentru că nu avea dureri și putea să-și miște mâna, a așteptat aproape o lună până să meargă la medic. Drumul spre un diagnostic clar a fost destul de anevoios. Primul medic ortoped care l-a consultat i-a spus că nu are cum să-l ajute. A făcut apoi două RMN-uri, pentru că primul nu arăta nimic în regulă. Când a aflat în sfârșit ce problemă are, diagnosticul a fost limpede: tendon rupt complet, cu o retracție musculară de aproximativ 10–12 centimetri - imposibil de lăsat așa pentru cineva care își folosește mâinile zilnic, în mecanică fină.
“Simțeam că nu mai aveam putere în mână, nu mai puteam să strâng cu surubelnița și aveam nevoie de o soluție. Nu voiam să-mi întrerup activitatea la 56 de ani. Pentru că încă mai pot. Fac mecanică fină, am un atelier unde repar drujbe, mașini de tuns gazon, motoare mici. Este un fel de moștenire de la tata - eu de fapt sunt electronist și tata a fost mecanic. Dar mi-a plăcut ce făcea el și, când s-a pensionat, am zis să facem un magazin. Și, încet, încet m-am ocupat de el”, ne-a povestit Lucian.
Într-un final, a primit și o recomandare directă de la un medic ortoped care-l tratase în trecut de sindromul de tunel carpian, dar care nu avea competență sau experiență pentru ruptura de biceps brahial distal: „Dacă cineva te poate face bine, acela este dr. Gabriel Ștefănescu”.
Un caz rar, o soluție pe măsură: ligamentoplastia LARS de biceps distal
Lucian nu a mai stat pe gânduri, a sunat la numărul de telefon primit și a făcut programare la dr. Ștefănescu și după prima discuție a înțeles ce trebuie făcut.
„I-am spus domnului doctor să-mi vorbească pe șleau. Și am apreciat foarte mult că a fost direct și foarte sincer cu mine. Mi-a zis că nu e Dumnezeu, că nu mă face nou, dar că îmi poate garanta 70% din funcție. I-am spus că pentru mine e suficient”, povestește Lucian.
Ruptura distală de biceps este una dintre acele afecțiuni pe care majoritatea oamenilor nu le vor întâlni niciodată în viață — și tocmai de aceea poate fi atât de greu de diagnosticat și tratat. Se întâmplă rar, adesea în urma unei mișcări bruște sau a unei forțări, iar când apare, bicepsul “urcă” spre umăr, lăsând pacientul cu durere, slăbiciune severă și o limitare funcțională greu de ignorat. Intervențiile chirurgicale pentru o astfel de leziune sunt, la rândul lor, rare, iar puțini ortopezi au experiență în repararea ei.
“Atunci când se rupe bicepsul, avem mai multe variante de rezolvare. Una dintre ele este să facem o reancorare a bicepsului prin ligamentoplastie, care este cea mai comună și la îndemână soluție. Este însă o intervenție dificilă, pentru că «te joci» pe lângă niște nervi. În momentul în care ruptura este veche, cum a fost și în cazul domnului Bancu, există o retracție a bicepsului suficient de mare încât nu mai poți face ancora bicepsului și ai nevoie să faci un artificiu. Artificiul pe care l-am făcut a fost să folosesc un ligament artificial, să-l ancorez de bontul bicipital și mai departe de os”, ne-a explicat dr. Gabriel Ștefănescu, adăugând că folosit un ligament artificial LARS.
Sistemul LARS este utilizat în mod obișnuit pentru reconstrucția ligamentului încrucișat anterior, la genunchi, dar poate fi adaptat și altor zone ale corpului. LARS este polivalent și poate fi folosit în multe ancorări, la umăr, la tendonul lui Ahile, inclusiv la biceps, deși cazurile sunt foarte rare, susține dr. Gabriel Ștefănescu.
Intervenția a fost una deschisă, clasică, într-o zonă cu multe ramificații nervoase importante. Aici apare și dificultatea reală: chirurgul lucrează milimetric, în imediata vecinătate a nervilor care controlează antebrațul și degetele. O simplă atingere poate provoca temporar furnicături sau paralizie, iar o leziune majoră poate lăsa sechele permanente.
„Tendonul acesta nu trece printr-o articulație, deci nu avem cum să folosim artroscopul. Iar noi în ortopedie nu avem sisteme din acestea minim-invazive la braț, coapsă, etc. Dificultatea cazului vine însăși din faptul că în zonă sunt niște ramificații nervoase foarte mari și dese și trebuie să fii foarte atent – mare parte din timpul operator este vorba despre disecție și de securitatea nervoasă din zonă”, ne-a explicat dr. Gabriel Ștefănescu.
„Nu mă așteptam să mă simt atât de bine așa repede”
Deși intervenția chirurgicală a venit cam la două luni după accidentare și Lucian fusese avertizat de mai multe persoane că pe măsură ce trece mai mult timp lucrurile pot deveni mai complicate, s-a simțit foarte bine după operație.
„Când am văzut pozele din timpul intervenției și cum e cusut tendonul artificial, am rămas impresionat”, ne-a mărturisit Lucian, adăugând că a fost plăcut surprins inclusiv de atenția și îngrijirile întregului personal medical.
A stat două nopți în spital și a plecat acasă cu recomandarea fermă de a nu face nici cel mai mic efort. “Aveam voie să îndoi mâna, dar nu să o încordez sau să o mișc din cot. Puteam să țin lingura în mână, dar nu puteam să o și întorc ca să pot mânca. Dar nu mi se pare că a fost greu, nevoia te învață și așa am învățat să mă bărbieresc cu mâna stângă”, ne-a spus Lucian.
Unul dintre marile avantaje ale folosirii ligamentului artificial LARS, explică medicul ortoped, este faptul că pacienții necesită foarte puțină imobilizare după operație. În cazul lui Lucian, brațul a fost protejat doar 10 zile, într-o simplă eșarfă – o diferență importantă față de alte tehnici chirurgicale, unde perioada de imobilizare este mai lungă și recuperarea mai dificilă.
„Principalul avantaj al pacientului este că are recuperarea mult scurtată, din punctul meu de vedere e scurtată de 3 ori. De exemplu, în cazul unei plastii de ligament uman ar fi trebuit să stea imobilizat 2 luni de zile, imobilizarea ar fi fost și asupra umărului și asupra cotului, ar fi căpătat cu siguranță o rigiditate articulară, dacă nu o fibrozare a articulației. Apoi ar mai fi durat minim 4-6 luni să rezolve această fibroză. Recuperarea lui ar fi durat undeva la 8 luni, iar în prezent are nevoie de recuperare timp de maxmim 2 luni și jumătate”, susține dr. Gabriel Ștefănescu.
Lucian, de altfel, a simțit diferența imediat. A redevenit funcțional, și-a recăpătat forța în braț și spune că rezultatul depășește cu mult procentul de 70% promis inițial de medicul ortoped: „Nu mă așteptam să fie atât de bine. Pot să conduc, pot să mănânc, pot să lucrez. Dacă aș mai trece prin asta, tot la domnul doctor Ștefănescu aș veni”.
Când experiența chirurgului face diferența
Ruptura distală de biceps este o leziune rară, iar reconstrucția cu ligament artificial este și mai rar realizată în România. Este nevoie de un chirurg cu experiență, cu precizie milimetrică și cu expertiză în astfel de cazuri. Dr. Gabriel Ștefănescu se numără printre ortopezii care tratează constant astfel de cazuri complexe, iar rezultatele – așa cum o arată povestea lui Lucian – pot schimba vieți.
“Dificultatea acestui tip de ligamentoplastie vine din cauza posibilelor complicații nervoase, din punctul meu de vedere. N-am făcut nici eu foarte multe ligamentoplastii de biceps cu sistemul LARS, undeva la 10, însă îmi aduc foarte bine aminte de prima. Pe prima o țin minte pentru că am fost destul de stresat când am făcut-o. Acum nu mi se mai pare complicat, dar consider că ai nevoie de puțină experiență și îndemânare”, susține medicul ortoped, adăugând că toate intervențiile pe care le-a făcut au mers bine și că nu a avut niciun eșec.
Pentru Lucian, experiența dr. Gabriel Ștefănescu a însemnat nu doar o intervenție reușită, ci redobândirea unor gesturi simple — de la ridicarea unei sacoșe până la utilizarea normală a brațului.
Consultant: Dr. Gabriel Ștefănescu, medic primar Ortopedie și traumatologie
