Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Adolescența între etichete și haine care nu mai încap
"La 101 kilograme nu îmi mai găseam haine. Mă mișcam greu, nu mă mai simțeam bine și nu mai voiam să ies pe stradă”, își amintește Maria.
Încă din clasa a noua, Maria începuse să ia în greutate. Alegerile alimentare deveniseră un obicei: sucuri dulci zilnic, ronțăieli compulsive, mese rapide și dezorganizate. Spune că nu a trecut prin bullying, dar a trăit în tăcere un alt tip de durere: invalidarea celor din jur: "Ești frumoasă la față, dar nu te ajută kilogramele.".
Atunci când cântarul a trecut de 90 de kilograme, a știut că e momentul să facă ceva. „Voiam să mă schimb pentru mine, să mă simt mai bine în corpul meu. Nu mă mai suportam așa”, spune ea.
Sprijinul familiei și întâlnirea cu medicul Bogdana Bănescu
Decizia a fost luată cu ajutorul familiei. Maria avea și experiența verișoarei ei, care trecuse printr-o operație similară, iar întâlnirea cu dr. Bogdana Bănescu a convins-o că este pe drumul cel bun. „A vrut să se asigure că decizia e a mea, nu impusă de părinți. Am simțit încredere și empatie.”, povestește Maria.
Ziua operației și începutul noii vieți
„În ziua operației, eram entuziasmată. Nu-mi era frică. Mi-am făcut dușul cu betadină, am intrat în sală și am adormit instant. M-am trezit în salon cu o durere suportabilă, ca o febră musculară de abdomen."
Primele rezultate au venit imediat. În prima lună, Maria a pierdut 20 de kilograme. Până în vară, deja erau aproape 45 de kilograme date jos.
„La balul de absolvire, profesoarele nu mă mai recunoșteau. Am purtat o rochie M comandată online, după ani de zile în care eram blocată între XL și XXL”, își amintește tânăra.
O nouă relație cu mâncarea și cu oglinda
După operație, Maria a renunțat la alimentația nesănătoasă și învață să mănânce mai echilibrat.
"Pentru prima dată în viață, mă uit în oglindă și îmi place ce văd. Am încredere în mine. Mă simt ușoară, nu doar fizic, ci și emoțional."
Doctorul Bogdana Bănescu spune că relația pacienților bariatrici cu mâncarea trebuie reconstruită cu răbdare și empatie. Nu este vorba doar despre restricții, ci despre educație nutrițională și înțelegere metabolică.
„Nu poți să-i spui cuiva: nu mai mănânci dulce niciodată. Cu cât interdicțiile sunt mai dure, cu atât cresc șansele ca ele să fie încălcate. Important este ca pacienții să învețe cum să consume corect și echilibrat chiar și ceea ce le place”, explică dr. Bănescu.
De exemplu, dacă pacienții își doresc ceva dulce, este indicat să-l consume la finalul unei mese principale, niciodată pe stomacul gol. Asta pentru că, în lipsa proteinelor sau a fibrelor care încetinesc absorbția, dulcele declanșează un vârf de glicemie. Pancreasul răspunde cu insulină în exces, ceea ce duce rapid la o scădere bruscă a glicemiei și implicit la o senzație puternică de foame.
„După ce mănâncă dulce pe stomacul gol, pacienții simt din nou foame. Iar asta poate deveni un cerc vicios. De aceea, e important să învețe nu doar ce mănâncă, ci și când și cum mănâncă.”
Un alt principiu esențial în viața post-bariatrică: trei mese pe zi, fără gustări între ele. Gustările frecvente, chiar și cele aparent inofensive: o bomboană, o alună, niște semințe păcălesc organismul și pot împiedica reglarea apetitului.
Dr. Bogdana Bănescu: „Mesele trebuie să fie clare, să aibă o structură. Fără ronțăieli între ele. Și la fiecare masă, pacientul trebuie să consume proteine: fie de origine animală, fie vegetală. E o condiție de bază pentru menținerea masei musculare și a echilibrului metabolic.”
Ce spune medicul care a operat-o
Medicul Bogdana Bănescu spune că Maria avea o obezitate de gradul 1 și, pentru vârsta ei, era deja un risc real de a dezvolta alte probleme de sănătate. Din păcate, kilogramele în plus pot declanșa un lanț întreg de afecțiuni: de la dezechilibre hormonale și tulburări menstruale până la diabet și probleme cardiovasculare, boli care, de altfel, apar la adulți.
„Cei mai mulți pacienți tineri au suferit cure de slăbire eșuate, pentru că sistemul din jur: școală, societate nu susține alimentația sănătoasă. Mulți copii ajung la 13–14 ani cu 120–130 kg. Intervenția bariatrică nu este un capriciu. Este o soluție terapeutică", spune medicul.
Dr. Bănescu subliniază că intervenția chirurgicală devine adesea singura opțiune viabilă, mai ales în cazurile în care greutatea amenință viața pacientului. La Maria, contextul era deja familiar: multiple încercări de slăbire, diete abandonate, reveniri rapide la greutatea inițială. Mediul în care trăia nu o ajuta, iar tentațiile erau la fiecare pas.
„Este o realitate dură: majoritatea magazinelor de lângă școli oferă doar produse bogate în zahăr, făină albă și grăsimi procesate. Mulți adolescenți reușesc să slăbească temporar, dar apoi apar frustrările, anturajul, ieșitul în oraș și revin la vechile obiceiuri. Maria, de exemplu, consuma zilnic dulciuri și sucuri carbogazoase. Consumul acesta, aparent banal, era de fapt un sabotaj metabolic care făcea imposibilă menținerea pe termen lung a rezultatelor.”
Chirurgical, spune dr. Bănescu, intervenția nu este diferită față de un adult. Diferențele apar în alt plan: cel psihologic.
„La 18 ani, Maria era deja adult din punct de vedere medical. Copiii supraponderali ajung frecvent să aibă structura corporală a unui adult. Chirurgical, provocarea e aceeași. Diferența este psihologică și educațională.”, spune dr. Bogdana Bănescu.
Adolescenții nu au apucat să dezvolte afecțiunile cronice asociate obezității, ceea ce îi face, paradoxal, mai ușor de tratat medical. În schimb, partea emoțională este fragilă și necesită mult mai multă susținere și empatie.
„Au nevoie de sprijin psihologic, de empatie, de validare constantă. E de apreciat că, odată ce iau decizia, tinerii sunt adesea foarte motivați. Alexia a fost extrem de atentă la recomandări, consecventă în alegeri și a dovedit maturitate emoțională. Succesul ei nu este doar rezultatul operației, ci și al ambiției ei.”, concluzionează medicul.
Transformarea Mariei nu e doar despre kilograme. E despre alegerea de a trăi o viață mai bună. Cu mai puțină rușine. Cu mai multă grijă pentru sănătate.
Pe termen lung, asta înseamnă disciplină, controale regulate, atenție la nevoile corpului și încrederea că nu te mai întorci niciodată la cine ai fost doar pentru că era mai comod. Pentru Maria, transformarea nu s-a terminat în sala de operație. Abia acolo a început.
