Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Pentru un sportiv, in special unul de performanta, o astfel de leziune nu inseamna doar o pauza, ci si multa frustrare si teama cu privire la momentul reintoarcerii pe teren si, mai ales, la cat de peformanti vor putea fi dupa interventia minim-invaziva de reconstructie a ligamentului incrucisat anterior.
La Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca, medicul ortoped dr. Daniel Albu, specializat in chirurgia artroscopica si traumatologia sportiva, ofera zilnic raspunsuri si solutii sportivilor și nu numai - prin fapte. Cu peste 5.000 de reconstructii artroscopice de ligament incrucisat anterior realizate, el este unul dintre medicii care au transformat aceasta interventie complexa intr-o veritabila sansa de reintoarcere la performanta. Este cunoscut si recomandat in randul sportivilor, in special pentru faptul ca marea majoritate a pacientilor sai revin sa practice sportul sau sporturile mult iubite.
Interventia rapida creste sansele de recuperare completa
Ligamentul incrucisat anterior este una dintre cele patru structuri principale care stabilizeaza genunchiul. El impiedica deplasarea anormala a tibiei fata de femur. O ruptura totala a acestui ligament produce instabilitate si, in cazurile in care nu este reparata poate duce la leziuni suplimentare la nivelul meniscului si cartilajului. Tocmai de aceea, diagnosticul precoce si tratamentul potrivit initiat cat mai repede contribuie semnificativ la o recuperare mai usoara si, bineinteles, la o revenire rapida pe teren.
„Statistic vorbind, cu cat pacientul ajunge mai repede si se instituie tratamentul corect, cu atat este mai bine din toate punctele de vedere. Din experienta, am observat ca sportivii de performanta fac tot posibilul sa vina repede, pentru ca stiu ce riscuri aduce o intarziere. Unii pacienti ajung in ala de operatie la o saptamana dupa accidentare, altii abia dupa cateva luni”, a explicat dr. Daniel Albu, adaugand acest timp de asteptare influenteaza vindecarea si procesul de recuperare.
Andreea Necsoiu, membra a echipei feminine de fotbal FC Hermannstadt din Sibiu, se numara printre sportivii care aleg sa faca interventia chirurgicala cat mai rapid cu putinta. S-a accidentat intr-o duminica, a doua zi a sunat pentru programare, iar miercurea era deja in cabinetul dr. Albu, cu RMN-ul facut.
“Operatia am facut-o cam la o saptamana dupa primul consult si totul a decurs foarte bine, exact cum imi spusesera colegele mele care s-au operat la randul lor la domnul doctor. Au fost ceva dureri dupa interventie, dar nu puternice, dureri pe care le-am putut gestiona usor cu ajutorul calmantelor”, ne-a spus Andreea, pentru care atat ruptura ligamentului incrucișat anterior, cat si operatia de reconstructie erau o experienta complet noua. Din timpul operatiei minim-invazive, care s-a desfasurat sub anestezie locala, isi aminteste ca domnul doctor a pus muzica buna, care a ajutat-o sa se relaxeze.
Inca din spital, Andreea a inceput recuperarea sub supravegherea unui kinetoterapeut. „Am facut cateva exercitii, dar nu am calcat efectiv pe picior. Mi s-a spus ca pot sa pun greutatea pana la 30-40%, dar nu m-am simtit confortabil. Abia dupa aproximativ doua saptamani am putut sa calc normal”, povesteste ea, adaugand ca a continuat recuperarea apoi la Sibiu, cu sedinte regulate, cinci zile pe saptamana, timp de 2 luni, alaturi de kinetoterapeutul Elena Constantin, fosta campioana de judo, recomandata de dr. Albu. Ulterior, sedintele de kinetoterapie au continuat mai rar, de 3-4 ori pe saptamana.
Acum, la 5 luni post-interventie, Andreea poate sa alerge fara probleme si face exercitii mai intense. Sportul de performanta, insa, va trebui sa il reia abia dupa un an de la operatia de reconstructie. “Teoretic, as putea reveni mai repede, dar fiind un sport de contact, riscul de recidiva este foarte mare. Eu fiind la prima accidentare, am vrut sa respect pasii recomandati de medic”, ne-a explicat Andreea, adaugand ca a reluat cursele de atletism, sport pe care il practica, insa, de placere, si nu la nivel competitional.
Pe langa sport, Andreea este si mama. Are o fetita de cinci ani, pe care o implica in activitatile sportive si pe care o ia, ori de cate ori poate, la antrenamente.
Recomandarile pacientilor – cel mai mare semn de incredere
Intr-o era a informatiei rapide, recomandarea directa ramane cea mai convingatoare. Aproximativ 90% dintre pacientii dr. Daniel Albu ajung la el in urma recomandarilor facute de pacientii pe care acesta i-a operat cu succes.
„Este cel mai mare semn de incredere. Pacientii vor sa vada cum le-a mers altor pacienti si daca au revenit sa practice sportul iubit. Desi, acest lucu nu reprezinta intotdeauna o garantie, difera in functie de patologie si de particularitatea fiecarui caz - pregatirea pe care a avut-o in prealabil, nivelul sportiv la care vrea sa ajunga, sportul pe care il practica, varsta, etc. Fiecare pacient este diferit, chiar daca diagnosticul general sau denumirea diagnosticului este aceeasi. Dar, intr-adevar, faptul ca marea majoritate a pacientilor sunt bine si revin pe teren transmite incredere viitorilor pacienti”, sustine dr. Daniel Albu.
In urma unei recomandari venite din partea unui fost coleg de arte martiale a ajuns la domnul doctor si Mihai Mandric, fost sportiv de arte martiale si pasionat de enduro si kyokushin – un sport destul de dur, descris ca un stil de karate full contact, in care loviturile se fac cu pumnul gol. Mihai s-a accidentat la genunchi in ianuarie 2025. Era pe munte si mergea pe o portiune de gheata cand i-a alunecat piciorul si a cazut. Isi aminteste ca a simtit cum genunchiul i s-a intors invers.
“Durerea a fost atat de puternica incat nu am putut sa ma ridic de jos cred ca vreo 5 minute bune. Apoi, pentru ca de obicei nu renunt asa usor la ceea ce fac, am continuat drumul pana sus pe varf si dupa aceea am coborat. Am stat cu el asa vreo saptamana si jumatate, timp in care am continuat sa merg in drumetii usoare pe munte, desi vedeam ca nu merg bine. Piciorul incepuse sa se dezumfle si credea ca o sa-si revina. Pana cand m-am impiedicat efectiv de o liana si am cazut. Si atunci mi-am zis ca asa nu se poate - sa ma agat de un fir de iarba si sa cad. M-am programat la RMN si s-a vazut ce era de fapt acolo - ligamentul era rupt complet”, ne-a explicat Mihai.
Desi avea mai multe variante si medici buni chiar in Sibiu, Mihai a decis sa urmeze exemplul fostului sau coleg care trecuse prin mai multe experiente similare si care ii inspirase incredere: “Aici in Sibiu mai sunt cativa medici renumiti pe partea de ligamente si menisc, insa am ales sa merg la Cluj la dr. Albu, pentru ca am vazut cat de multumit a fost colegul meu. El a mai fost operat in trecut la alti medici si nu era multumit deloc de rezultat si mi-a zis ca dupa ce a fost operat de dr. Albu a fost foarte incantat de cum si-a revenit dupa interventie”.
S-a decis pe loc, in cabinet, sa faca interventia propusa de dr. Daniel Albu si ca nu regreta nicio secunda alegerea facuta. La 4 aprilie 2025 a facut interventia de reconstructie a ligamentului incrucisat cu ligament artificial LARS si dupa jumatatea lunii mai a plecat intr-o expeditie prin Albania, Serbia si Muntenegru pe care o avea deja programata. “A fost foarte bine, nu am avut nicio problema cu piciorul. A fost o expeditie off-road si s-a stat foarte mult in masina, dar am si mers portiuni mai mici pe jos. Eu sunt asa si o fire mai ambitioasa, nu-mi place sa stau prea mult in repaus, drept urmare, la fix o saptamana de la operatie am mers la munca”, ne-a marturisit Mihai.
La 6 luni de la interventia chirurgicala, Mihai se simtea foarte bine, pregatit sa-si reia antrenamentele de kyokushin. La 4 luni fara 4 zile de la operatie deja se reapucase de enduro si reluase expeditiile pe munte. Recomanda tuturor sa nu amane interventia, in speranta ca piciorul lor se va reface singur: “Te amangesti singur si oricum ajungi sa te operezi pana la urma, pentru ca tu nu mai functionezi la parametrii normali si nu poti sa stai asa. Eu inainte de operatie nu puteam sa folosesc piciorul cum trebuie, daca ma loveam de ceva sau ma impingea cineva, cadeam imediat, nu mai aveam deloc suport”.
Cand este necesara interventia? Instabilitatea e semnalul de alarma
Nu toate rupturile de ligament incrucisat anterior cer automat o operatie, dar majoritatea sportivilor nu isi pot relua activitatea fara ea. O masa musculara bine dezvoltata ajuta si sustine stabilitatea genunchiului pana la un punct. Musculatura nu poate, insa, compensa lipsa ligamentului incrucisat anterior.
„Daca ligamentul este rupt si genunchiul devine instabil, interventia este necesara. Instabilitatea e problema majora — nu durerea. In teorie, poti continua sa mergi cu un ligament partial rupt, dar calitatea miscarii si siguranta scad dramatic, pentru ca 90% din stabilitatea genunchiului este data de ligamentul anterior incrucisat”, sustine dr. Daniela Albu.
Desi mai trecuse printr-o interventie de reconstructie a ligamentului incrucisat anterior, Alice nu a crezut ca si-a rupt total ligamentul si la celalalt genunchi. Ce-i drept, a fost nevoie de 4 accidentari sa se rupa complet. Iar aceasta ultima accidentare a fost la ski, prin decembrie 2024.
“Eu pana nu am ajuns cu RMN-ul la dr. Albu eram in negare, in mintea mea nu avea cum sa fie rupt ligamentul pentru ca nu aveam instabilitate pe genunchi. Eu aveam musculatura atat de bine dezvoltata incat la 3 zile de la accidentare am mers intr-o drumetie usoara si la o saptamana am facut o drumetie destul de lunga, noaptea, pana la cabana Caraiman si mi-am simtit genunchiul foarte ok. Intr-adevar, la un moment dat, am simtit ca mi-a plecat putin genunchiul, dar l-am si solicitat. Si am continuat cu drumetii usoare, am mers si la sala”, ne-a explicat Alice, o tanara de 32 de ani din Sibiu pasionata de sport. Spune ca nu practica sport de performanta, insa ne-a uimit cu activitatea ei sportiva – face alergari montane, practica ciclism, atat moutain bike, cat si de sosea, participa la competitii de ciclim caritabile, face alpinism, a facut ski (asa s-a ales si cu mai multe acidentari, n. red.), s-a apucat de snowboard si de balet, merge si la sala si face des yoga si pilates – mai mult pentru stretching si mobilitate.
Alice a suferit prima accidentare si ruptura de ligament incrucisat anterior in 2021. S-a operat atunci, minim-invaziv, la Regina Maria la Targu Mures si totul a decurs bine: “Am fost multumita de ambele operatii. Acum, dupa a doua ruptura, as fi vrut sa ma operez la Sibiu, sa-mi fie mai usor, dar mi-am dat seama ca cea mai buna alegere pentru mine este totusi Regina Maria si am preferat sa merg la Cluj si a fost efectiv cea mai buna alegere fiindca este foarte important atat medicul, cat si intreaga echipa si spitalul pe care le alegi atunci cand iei decizia sa te operezi”.
Dupa ultima accidentare, produsa in decembrie 2024, Alice a mers la RMN la inceputul lunii ianuarie si a fost operata de dr. Daniel Albu pe 7 februarie 2025. „Daca nu erau sarbatorile, probabil m-as fi operat mai repede”, povesteste ea, adaugand ca a profitat de timpul de asteptare pentru a face cateva drumetii usoare.
Recuperarea a decurs excelent pentru Alice. La aproape 9 luni de la interventie era, in mare parte, complet refacuta. Desi nu a reluat alergarea montana – un sport care implica riscuri mari, mai ales pe teren accidentat, a reluat alergatul si alte activitati preferate. La doar patru-cinci luni de la operatie, reusise deja sa parcurga peste 1.000 de kilometri cu bicicleta, iar la opt luni, a depasit 2.000 de kilometri pedalati si mai bine de 500 de kilometri parcursi pe munte. „Sincer, nu ma asteptam sa pot face atat de mult”, spune ea zambind.
Procesul de recuperare l-a urmat la Sibiu, tot sub indrumarea kinetoterapeutului Elena Constantin. A terminat recuperarea la jumatatea lunii septembrie, dupa 5-10 sedinte de kinetoterapie si aproximativ 20 de fizioterapie. „Voi reveni probabil inainte de competitiile de alergare montana, pentru cateva sedinte de intretinere si preventie”, spune Andreea, adaugand ca momentan isi continua exercitiile acasa, merge la sala si se mentine activa.
Experienta interventiei a fost, totusi, una solicitanta din punct de vedere emotional. „Pentru un sportiv, o astfel de accidentare e traumatizanta – iti schimba planurile si iti cere enorm de multa munca, rabdare si vointa ca sa te intorci la nivelul de dinainte”, povesteste ea. Cu toate acestea, Alice priveste cu optimism spre viitor: are deja sapte competitii de alergare montana planificate pentru 2026, iar la doua dintre ele s-a inscris deja.
Dupa doua interventii chirurgicale si patru accidentari, este constienta ca riscul ramane, dar si-a schimbat complet modul de antrenament: „Dupa prima operatie am inteles cat de important este antrenamentul de forta. Pana atunci faceam mai mult yoga, pilates si cardio, iar din cauza lipsei de forta mi-am rupt ligamentul prima data. Acum merg constant la sala, fac exercitii de preventie si lucrez inteligent, ca sa evit o noua accidentare.”
Recuperarea – jumatate din succesul terapeutic
Oricat de bine ar decurge operatia, vindecarea completa depinde in egala masura de recuperarea postoperatorie. Procesul e lung: primele exercitii de mobilitate incep la cateva zile dupa operatie, iar revenirea completa la sport se poate face dupa 7 - 12 luni, in functie de sportul practicat si organismul fiecarui pacient.
„Scopul final nu este o operatie de care sa fim noi multumiti, ci un pacient care isi poate relua activitatea la nivelul anterior accidentarii”, explica dr. Daniel Albu, adaugand ca pentru a atinge acest obiectiv lucreaza cu mai multi kinetoterapeuti specializati, atat in Cluj-Napoca, Targu Mures, cat si Sibiu.
Desi reconstructia artroscopica are o rata foarte mare de succes, nu toti sportivii revin la nivelul de performanta de dinainte. Statistic, aproximativ 18% nu ating acelasi nivel. Totusi, recidivele fara un nou traumatism sunt extrem de rare.
„Am avut si pacienti care s-au reaccidentat la 2 ani, dar mereu in urma unui nou traumatism, nu din cauza interventiei. Din pacate, in sporturile de contact, riscul ramane prezent. Important este ca niciunul nu a fost nevoit sa se retraga complet.”
Preventia – un scut puternic impotriva accidentarii
Chiar daca dr. Daniel Albu intra in contact cu pacientii abia dupa ce acestia au suferit o accidentare, el subliniaza mereu rolul preventiei: „Nutritia, odihna, masa corporala, forta musculara si studiul biomecanicii sunt esentiale. Chiar daca nu exista o reteta magica, o pregatire buna scade mult riscul de accidentare.”
Desi are doar 15 ani, Sofia a inteles foarte bine rolul preventiei abia dupa interventia artroscopica de reconstructie a ligamentului incrucisat cu ligament artificial LARS. Joaca volei de performanta de mai bine de sase ani la o echipa de volei din Sibiu si traieste pentru sportul pe care il iubeste. In primavara acestui an, exact in ziua de Paste, o accidentare neasteptata avea sa ii schimbe parcursul. “Era campionatul mondial, in Italia. Am sarit la minge, iar cand am aterizat, genunchiul mi-a fugit spre interior si am auzit un pocnet puternic. Apoi inca unul. M-am speriat tare, nu stiam ce se intampla si am crezut ca e doar o entorsa”, povesteste Sofia.
Accidentarea s-a dovedit insa mult mai grava: ruptura completa a ligamentului incrucisat anterior si afectarea unei portiuni din menisc. In Italia, medicii i-au spus ca e doar o intindere usoara, dar la intoarcerea acasa, in Sibiu, RMN-ul a confirmat diagnosticul real. Dupa recomandari primite de la cunostinte si de la diversi medici, Sofia a ajuns la dr. Daniel Albu, la Cluj, pentru interventia chirurgicala. „Am auzit ca opereaza multi sportivi tineri si ca majoritatea s-au intors pe teren. Asta mi-a dat incredere”, marturiseste tanara.
Interventia minim-invaziva, efectuata la finalul lunii mai 2025, a decurs foarte bine. Sofia nu a avut emotii prea mari inainte sa intre in sala de operatie, in mare parte si pntru ca isi imagina ca va fi o interventie minora. Abia dupa a realizat cat de complexa este de fapt o astfel de procedura.
Recuperarea a fost, la inceput, intensa: sedinte zilnice de kinetoterapie si fizioterapie, exercitii solicitante, dar facute cu ambitie si perseverenta: „La mine toata masa musculara era atrofiata inainte de operatie, pentru ca in toata perioada aceea de asteptare am stat cu piciorul imobilizat, nu l-am folosit aproape deloc. Dar usor, usor, dupa fiecare sedinta de kinetoterapie am vazut progrese. Pot spune ca mi-am recapatat forta, desi mai am mult de lucru”.
Pentru Sofia, provocarea cea mai mare nu a fost doar fizica, ci si emotionala: „Dupa accidentare eram distrusa psihic. Eram si stresata, in toiul examenelor, aveam de dat examenul de Capacitate si nu mai puteam sa fac nici ceea ce iubesc si imi place, dar cu timpul am inteles ca totul se reconstruieste, pas cu pas”.
Astazi, la cateva luni de la interventie, Sofia se simte mult mai puternica. A intrat la liceul pe care si-l dorea, iar sedintele de recuperare ii dau incredere ca va reveni pe teren: „Cel mai greu acum este sa am rabdare. Ma simt mult mai in forta chiar si decat eram inainte de accidentare. Ma simt mai puternica ca niciodata, deja ma simt pregatita sa revin, dar nu vreau sa grabesc procesul si vreau sa respect tot ce mi-a recomandat domnul medicul. Pe primul loc este sanatatea mea.”
Planul ei este clar: va reveni pe teren doar atunci cand genunchiul va fi complet refacut, chiar daca sezonul a inceput deja in octombrie 2025. Despre lectia pe care a invatat-o din aceasta experienta, Sofia vorbeste cu maturitate: „Accidentarea s-a produs pe fondul oboselii si pentru ca nu mi-am facut incalzirea asa cum trebuie. Pe viitor, mi-am propus ca la fiecare antrenament si meci sa ma incalzesc cat de bine pot, pentru ca vreau sa-mi protejez articulatiile si sa previn cat de mult pot accidentarile”.
Beneficiile interventiei minim invazive in reconstructia LIA
Ruptura de ligament incrucisat anterior nu mai este o condamnare la finalul carierei sportive. Prin diagnostic precoce, interventie artroscopica precisa si o recuperare personalizata, sportivii pot reveni in forta. Iar reconstructia artroscopica a ligamentului incrucisat anterior este astazi standardul de aur in traumatologia sportiva. Interventia se face prin incizii mici, folosind o camera video si instrumente fine care permit chirurgului sa lucreze cu precizie milimetrica.
„Este o procedura care respecta corpul pacientului — minim invaziva, cu o trauma redusa asupra tesuturilor si o recuperare mult mai rapida. Din punct de vedere biologic, e o solutie avantajoasa pentru organism. Pentru chirurg, insa, e o interventie mult mai tehnica, ce cere experienta si precizie. In astfel de cazuri, diferenta o face mana medicului si anii de practica”, explica medicul ortoped.
La Spitalul Cluj, echipa condusa de dr. Daniel Albu opereaza peste 20 de pacienti pe saptamana, cei mai multi sportivi de performanta. „Am perfectionat procedura pas cu pas. N-am inventat roata, dar pot spune ca am facut-o sa mearga mai lin”, spune zambind medicul.
Fiecare interventie devine, astfel, o lectie despre echilibru si incredere — intre tehnica si empatie, intre stiinta si om. Iar pentru pacienti, este dovada ca o recuperare completa incepe intotdeauna cu alegerea echipei potrivite.
Consultant: Dr. Daniel Albu, medic primar ortopedie si traumatologie, specializat in chirurgia artroscopica si traumatologia sportiva
