Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Hiperactivitatea la copii – sfaturi practice

Copiii mici – in special baietii - au in general foarte multa energie pe care simt nevoia sa si-o consume prin joaca si miscare libera. Pentru cei mai multi, energia pe care o manifesta nu inseamna decat ca sunt sanatosi si cresc. Pana la 6 ani, copiii sunt in general lipsiti de rabdare si un anumit nivel de hiperactivitate este normal, fiiind doar o trasatura temperamentala sau o consecinta a unui stil educational incorect, in cele mai multe dintre cazuri. Daca insa copilul trece de 6 ani si in continuare pare intr-o continua miscare si agitatie de parca ar merge in permanenta cu “motorul turat la maxim”, este posibil sa vorbim despre o tulburare destul de serioasa.

Atunci cand comportamentul copilului afecteaza abilitatile de zi cu zi ale acestuia - legate de inceperea si mai ales finalizarea unor sarcini uzuale, activitatile de invatare, relationarea cu ceilalti copii si adulti si respectarea regulilor de disciplina sau de grup – vorbim despre o tulburare de comportament denumita generic hiperactivitate care poate face parte din tabloul clinic al ADHD (tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate).

Copilul hiperactiv

Copiii hiperactivi sunt in mod frecvent nelinistiti si par a avea un comportament haotic, fara legatura cu ce se intampla in acel moment sau cu comportamentul celorlalti. Au probleme sa stea pe un scaun mai mult timp si isi misca in permanenta mainile, picioarele sau tot corpul. De multe ori ii deranjeaza pe cei din jur din activitatile lor si ii intrerup atunci cand vorbesc. Aparent, nimic nu este mai important decat ceea ce gandesc sau vor ei in acel moment, si sunt total lipsiti de rabdare in a primi ceea ce isi doresc. Orice amanare a satisfacerii nevoilor lor sau a unei recompense este de nesuportat. Mai mult, par ca nu asculta ce li se spune sau li se cere, acest comportament fiind interpretat de ceilalti ca lipsa de respect.

Pentru parinti este extrem de stanjenitor atunci cand copilul lor hiperactiv ii deranjeaza pe ceilalti sau face chiar o criza de afect intr-un magazin daca nu primeste ceea ce isi doreste. In astfel de momente, este crucial sa isi pastreze calmul si sa nu recurga la pedepse fizice. Studiile demonstreaza ca, oricum, acestea nu au niciun efect asupra copilului cu ADHD. Exista multe alte optiuni mai eficiente pentru managementul unor astfel de comportamente.

Problema comuna a copiilor cu hiperactivitate este lipsa autocontrolului asupra propriului corp si comportament, adica o insuficienta capacitate de inhibitie. Pur si simplu nimic nu sta in calea impulsului de a spune sau a face ceva, indiferent de consecinte. Multi specialisti considera ca de vina pentru aceasta problema este modul in care functioneaza creierul. Cauzele ADHD-ului sunt atat genetice cat si ca urmare a unei afectari cerebrale (leziuni dobandite) sau factorii familiali si sociali (mediul haotic de crestere, deprivarea afectiva si lipsa de stimulare din primii ani de viata). Din aceasta perspectiva, este foarte important ca parintii care se confrunta cu problemele generate de hiperactivitatea copilului lor sa consulte cat mai repede atat un psiholog clinician cat si un medic psihiatru. Orice amanare nu face decat sa creasca problema, multi parinti aflati in aceasta situatie fiind chiar ei insisi afectati: devin extrem de irascibili si nervosi, sunt foarte obositi, isi pierd relatiile de familie si prietenii (care incep sa ii evite, deranjati fiind de comportamentul copilului lor). In plus, se simt agasati de plangerile nesfarsite de la scoala, atat ale invatatoarei cat si ale celorlalti copii si parinti. Copilul cu hiperactivitate are un lung istoric de reclamatii inca de la gradinita.

Pe scurt, copilul hiperactiv:

  • Este intr-o permanenta miscare
  • Are dificultati in a ramane asezat
  • Nu poate astepta in liniste, nu se poate juca singur o perioada mai lunga de timp
  • Ii intrerupe pe ceilalti si vorbeste excesiv de mult
  • Are probleme la scoala, atat de invatare cat mai ales de relationare
  • Pare a nu reactiona la pedepse

Strategiile comportamentale in cazul unui copil reactiv

Strategiile comportamentale care pot functiona includ:

  • Recompensarea imediata a comportamentelor dezirabile
  • Reformularea si “reinventarea” sarcinilor de invatare pentru a fi cat mai atractive si a-si pastra caracterul de noutate
  • Educarea comportamentului social adecvat prin modelare (rol-play)
  • Educarea autocontrolului si dezvoltarea inhibitiei prin activitati si exercitii specifice de terapie comportamentala

Pentru a avea rezultate, parintii copiilor hiperactivi trebuie sa isi pastreze calmul, sa aiba o atitudine pozitiva, sa comunice cu acestia in propozitii scurte, la obiect, sa aiba cerinte clare si sa aplice imediat si consecvent un sistem relevant de recompense si penalizari, adaptat profilului copilului lor. Relevanta, claritatea si consecventa sunt ingrediente cheie in managementul comportamentului copilului hiperactiv.

Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii