Chirurgia Generală este o specialitate destul de vastă, lămuriți-ne ce se ocupă?
Pe vremea când mi-am început rezidențiatul, era o vorbă care spunea că specialitatea aceasta, a chirurgiei generale, este mama tuturor specialităților chirurgicale. Practic, din ceea ce era chirurgia generală pe vremuri sau chirurgia mare, s-au desprins, pe rând, diverse specialități chirurgicale. În zilele noastre, chirurgia generală se referă în special la chirurgia digestivă. Deci, tot ce înseamnă chirurgia tubului digestiv și a glandelor anexe. Concret, patologii legate de esofag, stomac, duoden, intestin, subțire, colon, ficat, pancreas, splină, dar și patologie legată de peretele abdominal, cum ar fi herniile sau eventrațiile. Proctologia, de asemenea, face parte din chirurgia generală ori abordul tumorilor de tip sarcom. Aici deja vorbim, bineînțeles, de o echipă multidisciplinară din care fac parte, în funcție de cazul medical, chirurgul vascular, ortopedul, urologul și așa mai departe.
Atunci când spunem chirurgie, ne gândim automat la sala de operație. Totuși, lucrurile încep în cabinetul de consultație. Care este momentul în care un pacient devine conștient de faptul că trebuie să se programeze la un chirurg generalist?
În primul rând, totul începe cu evaluarea cât mai completă a pacientului, atât din punct de vedere al patologiei pentru care pacientul s-a prezentat efectiv în consultația chirurgicală, cât și din punct de vedere al patologiei conexe, pentru că, de multe ori, sala de operație implică colaborarea strânsă cu alte echipe medicale. Și aici mă refer, mai ales la partea de anestezie și terapie intensivă. Este o specialitate fără de care chirurgia ar fi imposibilă.
Cred că pacientul conștientizează importanța intervenției chirurgicale în momentul în care medicul reușește să poarte o discuție cu el în care să-i explici efectiv de ce o intervenție chirurgicală îi poate schimba viața. Din punct de vedere al primei consultații cu pacientul, consider că e foarte important să am un dialog cât se poate de deschis cu pacientul, pentru că chirurgia, de multe ori, poate să implice și complicații, în mod inevitabil.
Înțeleg că fluxul obișnuit începe cu o consultație medicală. Ulterior, dacă este cazul, propunerea unei eventuale intervenții chirurgicale. Există urgențe în această specialitate?
Absolut. Și urgențele sunt destul de frecvente în chirurgia generală. Uneori, prin prisma complicațiilor bolilor urgente care nu își găsesc un tratament chirurgical la timp, poate apărea și un risc vital. În Spitalul Brașov există o Cameră de gardă în cadrul căreia întotdeauna este disponibil un chirurg generalist, pregătit să acționeze atunci când este cazul. Colaborăm în așa fel încât, în permanență, unul dintre noi să fie disponibil apelului medicului din Camera de gardă.
Medicina este unul dintre domeniile în care progresul este extrem de accentuat. Tehnicile minim invazive sunt tot mai des folosite intraoperator. Ce înseamnă o operație minim invazivă?
Mentorul meu spunea că minim-invazivitatea este o stare de spirit. Adică blândețea cu care manipulezi organele chiar și în cadrul unei intervenții deschise și felul în care încerci să ai o intervenție chirurgicală care să aibă niște repercusiuni nefavorabile cât mai mici asupra pacientului.
Dacă ar trebui să le privim în paralel – o operație clasică și una minim invazivă – care sunt beneficiile concrete pe care pacientul le resimte postoperator?
Din punct de vedere al beneficiilor, chirurgia minim invazivă înseamnă cicatrici de dimensiuni mai mici, înseamnă implicit și o recuperare mult mai rapidă și reintegrarea în societate a individului mult mai curând. Cu alte cuvinte, pe scurt, durere mai puțină. Depinde, bineînțeles, și de amploarea patologiei pe care o tratăm prin chirurgia minim-invazivă. Adică atunci când ne referim la o patologie simplă de tip hernie sau colecist, externarea se poate face a doua zi fără nicio problemă. Atunci când tratăm o patologie mai complexă, de exemplu, o tumoră de colon laparoscopic, de cele mai multe ori, externarea o facem în ziua III, ziua IV postoperator. Dar oricum, față de ceea ce înseamnă chirurgie clasică, externarea se produce mai mai rapid.
Patologia simplă vs. patologia complexă. Care sunt diagnosticele pe care le întâlniți cel mai frecvent?
Din punct de vedere al patologiilor simple abordate în chirurgia generală, cred că cele mai frecvente sunt herniile, litiaza veziculară sau patologia colecistului, a veziculei biliare. Din ce în ce mai frecvent, dintre patologiile ample aș putea aminti patologiile neoplazice, tumorale și, extrem de des întâlnit, cancerul de colon și de rect.
Dacă vorbim despre hernie și frecvența cu care apare în rândul pacienților, care sunt factorii care declanșează o astfel de afecțiune?
De cele mai multe ori, herniile sunt precipitate de o îndeletnicire care presupune eforturi cu musculatura abdominală sau care cresc presiunea intra-abdominală. De exemplu, femeile, mai ales cele care au trecut prin sarcini multiple, sunt mai predispuse. Și nu în ultimul rând, prezența obezității care presupune o creștere a presiunii intra-abdominale și implicit, apariția de hernii la nivelul punctelor slabe – ombilic, regiunea inghinală, la nivelul hiatusului diafragmatic.
Obezitatea a devenit o problemă acută chiar și în țara noastră. Care sunt motivele?
E o problemă, într-adevăr. Iar cifrele Organizației Mondiale a Sănătății o arată clar. Aproximativ 60% dintre români sunt supraponderali, ceea ce înseamnă un indice de masă corporală între 25 și 30. Tot ce înseamnă peste 30 indice de masă corporală reprezintă obezitate. De asemenea, și în rândul copiilor un număr din ce în ce mai mare, aproximativ o treime dintre copii suferă de supraponderalitate și obezitate. Și cred că unul dintre motivele cele mai importante pentru care aceasta apare este alimentația de slabă calitate, săracă în fibre și bogată în grăsimi. Tot ceea ce înseamnă alimentele supraprocesate, extrem de rafinate, produse hipercalorice... toate acestea au efecte nefavorabile.
Care sunt soluțiile de tratament pentru pacientii care suferă de obezitate morbidă?
Aici putem să vorbim în continuare despre intervenții minim invazive. Cred cu tărie faptul că putem apela la minim-invazivitate dacă ne dorim într-adevăr ca un pacient să beneficieze, în afară de dureri mai mici și de reintegrare mai rapidă în societate, și de o operație eficientă. In plus, pentru un pacient obez, o incizie mare prezinta un risc de complicații în timp.
Ce este operația de micșorare de stomac?
Operația de micșorare de stomac se mai numește și gastric sleeve. Înainte să ajungem în sala de operație, pacientul beneficiază de niște investigații extensive ca să vedem dacă într-adevăr este un bun candidat pentru chirurgia obezității. Odată ce ajungem la concluzia că s-ar putea aplica în cazul lui un procedeu de chirurgie bariatrică, de chirurgie a obezității, trebuie să vedem care dintre variante este cea mai potrivită pentru cazul medical. Varianta cea mai frecventă este sleeve-ul, dar mai există și by-pass-ul gastric.
Gastric sleeve este o intervenție în care, de cele mai ulte ori, prin 5 mici orificii realizăm tubulizarea stomacului. Folosim ca mulaj un tub pe care îl introducem prin cavitatea bucală și care ajunge până în stomac, un tub de o o grosime de aproximativ 1,3-1,4 cm, ceea ce înseamnă pentru pacient reducerea stomacului la un volum de aproximativ 60-100 ml. Intervenția aceasta are două beneficii majore: faptul că reduce volumul stomacului și, implicit, cantitatea de alimente ingerate, dar pe de altă parte, partea din stomac pe care o excizăm este și partea de stomac care secretă grelina sau așa numitul hormon al foamei, ceea ce înseamnă că senzația de foame este mult redusă în cazul pacienților care beneficiază de un sleeve sau de un by-pass gastric.
Cât slăbește un pacient după gastric sleeve?
Extrem de variabil. Un pacient care din punct de vedere psihologic nu e pregătit pentru intervenția chirurgicală, riscă să slăbească relativ puțin sau nesatisfăcător de mult pentru el. Am pacienți care au rezultate foarte bune. De exemplu, îmi amintesc de o doamnă care avea o greutate de aproximativ 120 kg și care, la un an și jumătate după operație, ajunsese la 70 kg și era extrem de mulțumită, nu numai de aspectul fizic, ci și de calitatea vieții, de felul în care se mișcă, de lipsa durerilor de genunchi, spate, de micșorarea cantității de insulină pe care trebuia să o folosească. În unele cazuri, există chiar și pacienți care nu mai au nevoie de insulină după după intervenția chirurgicală.
Care sunt cele mai frecvente patologii pe care le aduce la pachet obezitatea?
Cea mai frecventă e reprezentată de complicațiile cardiace, de bolile cardiovasculare care reprezintă și prima cauză de mortalitate în România. Pe lângă asta, apar tulburări ale metabolismului lipidic, al grăsimilor și, din punct de vedere al patologiei grave, obezitatea este în studii legată de apariția cancerului prin două mecanisme destul de importante. Creșterea rezistenței la insulină și, implicit, faptul că organismul necesită să secrete mai multă insulină. Iar cel de-al doilea mecanism, obezitatea aduce împreună cu ea un micromediu inflamator. Deci, la nivel de micromediu tisular, există o inflamație mai importantă legată de obezitate și în timp, inflamația poate să ducă la apariția unui cancer. Studiile spun că obezitatea crește riscul de cancer colorectal cu aproximativ 30-70%. Am citit un studiu care spunea că în Europa aproximativ 11% dintre cancerele colorectale sunt legate de obezitate.
Ce determină apariția unui cancer de colon? Poate fi prevenit?
Aici putem să discutăm despre două tipuri de factori. În primul rând, cei genetici sau familiali, deci prezența în familie a unui alt cancer de colon. În al doilea rând, ne putem referi și la factorii legați de mediul înconjurător și aici intră inclusiv alimentația. La obezitate ajungem printr-o dietă săracă în fibre și bogată în grăsimi. Pe de altă parte, alcoolul este și el pus în legătură cu apariția în timp a cancerului de colon și nu în ultimul rând, consumul important de carne roșie și de alimente procesate, mai ales cele din carne.
Totuși, cea mai bună metodă de prevenție este screeningul. Noile tehnologii din medicină, investigațiile multidisciplinare, o igiena recurentă a controalelor medicale conduc spre prevenție. Și atunci, fiecare dintre noi trebuie să fim conștienți de riscurile la care suntem în permanență supuși.