Fimoza reprezinta o ingustare congenitala sau dobandita a inelului preputial. La sugar si uneori pana la varsta de 2-3 ani, orificiul preputial poate fi ingustat fiziologic, de obicei dupa aceasta varsta orificiul se largeste progresiv, permitand decalotarea. Fimoza reala este atunci cand orificiul preputial este mic, uneori punctiform, jetul de urina filiform, iar decalotarea este imposibila.
Tipuri de fimoza
Fimoza se poate prezenta sub doua forme: fiziologica si patologica.
1. Fimoza fiziologica: Copiii se nasc cu un orificiu preputial stramt, iar separarea se produce in mod natural in timp. Fimoza este normala la sugarii/copiii necircumcisi si, de obicei, se amelioreaza in jurul varstei de 2-3 ani.
2. Fimoza patologica: Fimoza congenitala, rara, care consta intr-un preput lung, hipertrofic, ingust si fimoza dobandita, care se produce ca urmare a decalotarilor fortate sau balanopostitelor (infectiilor) repetate, rezultand cicatrici, care ingusteaza preputul, facand imposibila decalotarea. Tentativa de decalotare poate determina sangerare, rani si trauma psihologica pentru copil si parinte. Daca pielea preputului se umfla in timpul urinarii, copilul prezinta dificultati la urinare sau infectie, se impune tratament, in general, non-chirurgical (decalotare) sau chirurgical.
Cum se stabileste diagnosticul si cand devine necesara interventia chirurgicala
Un examen clinic si evaluarea simptomelor sunt, de obicei, suficiente pentru ca medicul sa stabileasca diagnosticul de fimoza sau o afectiune preexistenta precum balanita (infectia sau inflamatia pielii glandului penian). Tratamentul balanitei sau a altui tip de infectie presupune recoltarea de pe preput cu betigas, mostra fiind ulterior trimisa la laborator. Infectia bacteriana impune tratament cu antibiotic, in timp ce infectia fungica poate necesita unguente antifungice. Medicul mai poate lua in considerare inclusiv tratamentele topice cu medicatie corticosteroida.
Interventia chirurgicala poate fi recomandata in cazul in care copilul sau adultul se confrunta cu balanita persistenta sau episoade repetate de balanopostita (inflamatia penisului si a preputului), acestea fiind situatii severe.
Care sunt optiunile de tratament
Decalotarea. In anestezie locala se realizeaza separarea pielii preputului de glandul penisului si toaleta locala. Necesita apoi igiena locala simpla, de obicei fara recidive.
Circumcizia. Aceasta presupune indepartarea intregului tegument preputial. Prin urmare, preputul este indepartat, iar glandul ramane descoperit. Desi, de obicei, circumcizia nu este efectuata la nou nascut decat in anumite culture/religii, aceasta poate fi o varianta de tratament pentru barbati, indiferent de varsta. Riscurile interventiei sunt hemoragia si infectia. Ingrijirea ulterioara este mult mai usoara, infectiile locale sunt excluse, practic nu mai exista complicatii sau neplaceri ulterioare.
Debridarea dorsala. Aceasta se mai numeste plastie Duhamel si reprezinta o alternativa la circumcizie, la copiii mai mici, pana la 6-8 ani. In acest caz, preputul este pastrat (lasat pe loc), iar fimoza este corectata prin practicarea unei incizii longitudinale a preputului la nivelul inelului de fimoza, cu sectionarea inelului fibros si suturarea transversala a plagii cu fire separate, obtinandu-se astfel largirea orificiului preputial. Fata de circumcizie care este mai traumatizanta, aceasta metoda are avantajul ca necesita o perioada mai scurta de vindecare, este mai putin dureroasa si nu are consecinte estetice. Dintre reactiile adverse posibile: jena la urinare cateva zile de la operatie, insa aceasta se poate ameliora cu tratament antiinflamator. Dupa acest procedeu sunt posibile recidive, infectii locale sau parafimoza.
Surse:
www.healthline.com
https://urology.ucsf.edu
www.nhs.uk