Deși este un proces natural, premenopauza poate aduce cu sine provocări, precum bufeuri, tulburări de somn, modificări ale dispoziției și chiar schimbări ale dorinței sexuale. În continuare, vom explora cauzele, simptomele premenopauzei și opțiunile de tratament disponibile, pentru a te ajuta să navighezi mai ușor prin această tranziție și să îți îngrijești sănătatea pe măsură ce îmbătrânești.
Ce este premenopauza și când apare?
Perimenopauza a primit numeroase definiții, însă specialiștii s-au pus de acord că aceasta debutează prin cicluri menstruale neregulate, în contextul declinului funcției ovariene, și se încheie la 12 luni de la ultima perioadă menstruală.
Perimenopauza (“peri” în limba greacă înseamnă “în preajma”) se referă la o stare de tranziție a organismului către menopauză, care marchează încheierea perioadei fertile din viața unei femei. Perimenopauza mai este denumită menopauză de tranziție sau premenopauză.
Nivelul estrogenului – principalul hormon feminin – crește și scade neregulat în timpul perimenopauzei. Ciclurile menstruale pot fi mai lungi sau mai scurte, dar poți avea cicluri menstruale în care ovarele nu eliberează ovulul (nu ovulează).
Totodată, poți experimenta simptome similare menopauzei, precum bufeurile, tulburările de somn și uscăciunea vaginală, însă trebuie să știi că există tratamente disponibile pentru a ameliora aceste simptome. După ce au trecut 12 luni consecutive fără să ai perioade menstruale, ai intrat oficial la menopauză, iar perioada perimenopauzei s-a încheiat.
Provocările premenopauzei și ale menopauzei nu pot fi subestimate, dacă dorești să continui să duci o viață activă și sănătoasă. Descoperă Clinica Nativia și serviciile sale și află cum te poate ajuta să te bucuri de longevitate și o stare de bine.
La ce vârstă începe de obicei premenopauza?
Vârsta de intrare la perimenopauză poate varia semnificativ de la o femeie la alta. Semnele – menstrele neregulate – se pot instala în jurul vârstei de 40 de ani, dar sunt femei care observa că aceste schimbări se produc după 35 de ani. Durata medie a perimenopauzei este 3-4 ani, însă poate ține doar câteva luni sau se poate întinde și pe 10 ani.
Simptomele premenopauzei
Poate fi dificil să deosebești simptomele de cauză hormonală ale perimenopauzei de modificările generale cauzate de înaintarea în vârstă sau de evenimentele vârstei mijlocii (plecarea copiilor de acasă, schimbări în relații sau carieră, decesul sau boala părinților).
Dată fiind experiența bogată a femeii aflate la perimenopauză, este puțin probabil ca simptomele să fie influențate exclusiv de fluctuațiile hormonale. În tranziția către menopauză apar simptome – unele subtile, altele nu atât de subtile:
- Menstre neregulate. Pe măsură ce ovulația devine tot mai imprevizibilă, durata dintre menstruații poate fi mai redusă sau mai mare, menstrele pot fi ușoare sau abundente sau poți să nu ai menstruație în unele luni. Dacă te confrunți cu o modificare importantă de peste 7 zile în privința duratei ciclului menstrual, este posibil să fii la perimenopauză. Dacă distanța dintre menstruații depășește 60 de zile, te afli la perimenopauză târzie.
- Bufeuri și transpirații nocturne. Sunt frecvente în perimenopauză, însă intensitatea și durata acestora variază. Se estimează că 35%–50% dintre femeile aflate la perimenopauză se confruntă cu valuri bruște de căldură, cu transpirație și înroșirea corpului, care durează 5-10 minute, frecvent noaptea, însă și ziua. Acestea debutează la nivelul scalpului, feței, gâtului sau pieptului și pot varia semnificativ – unele femei resimt o ușoară căldură, în timp ce altele transpiră masiv. Bufeurile pot continua 1-2 ani de la instalarea menopauzei. În 10% dintre cazuri, bufeurile persistă mulți ani de la instalarea menopauzei.
- Uscăciune vaginală. Spre finalul perimenopauzei, scăderea nivelului de estrogen determină subțierea și uscarea țesutului vaginal, provocând iritație și prurit (mâncărime). Uscăciunea vaginală poate fi, totodată, sursă de durere la contactul sexual, ceea ce contribuie la declinul libidoului la vârsta mijlocie. Uscăciunea vaginală se poate agrava după instalarea menopauzei.
- Sângerare uterină. Pe fondul scăderii progesteronului, care reglează grosimea endometrului (mucoasa care căptușește interiorul uterului), mucoasa uterină se îngroașă înainte să se rupă, determinând menstre abundente. Totodată, fibroamele (tumorile benigne de la nivelul peretelui uterin) și endometrioza (migrarea țesutului endometrial către alte structuri pelvine), ambele fiind alimentate de estrogen, pot crea probleme.
- Tulburări de dispoziție. Se estimează că aproximativ 10-20% dintre femei experimentează tulburări de dispoziție la perimenopauză, care se manifestă prin iritabilitate și risc crescut de depresie. Cauza acestor simptome pot fi tulburările de somn asociate cu bufeurile, însă există unele studii care leagă estrogenul de depresie în această perioadă de tranziție către menopauză. Nu există însă dovezi certe că depresia în rândul femeilor de vârstă mijlocie ar reflecta declinul nivelurilor hormonale. Specialiștii susțin că tulburările de dispoziție de la vârsta mijlocie sunt influențate mai degrabă de stresul cotidian, starea precară de sănătate și istoricul de depresie.
- Infecții urinare. Tot pe fondul reducerii nivelului estrogenului, devii vulnerabilă la infecții vaginale sau urinare. Reducerea tonicității țesutului vaginal poate contribui la incontinența urinară.
- Tulburări de somn. Aproximativ 40% dintre femeile aflate la perimenopauză se confruntă cu tulburări de somn. Unele studii arată că acestea sunt frecvent provocate de bufeurile din timpul nopții sau de transpirațiile nocturne, însă există studii care susțin că somnul suferă întreruperi chiar și în lipsa bufeurilor și a transpirației nocturne. Problema este prea complexă pentru a o pune exclusiv pe seama oscilațiilor hormonale. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, ciclurile de somn sunt perturbate și se instalează insomnia, tulburările de somn fiind o problemă a ambelor sexe.
- Scăderea fertilității. Pentru că ovulația devine neregulată, abilitatea de a concepe scade. Totuși, atâta timp cât ai menstre, sarcina este posibilă. Dacă dorești să eviți o sarcină, folosește metode contraceptive până la finalul celor 12 luni de absență a menstruației.
- Modificări ale funcției sexuale. În timpul perimenopauzei, dorința sexuală și libidoul pot suferi modificări. Dar dacă ai fost împlinită sexual înainte de menopauză, cel mai probabil vei fi și în timpul perimenopauzei și după această perioadă.
- Pierderea masei osoase. Pe măsură ce scad nivelurile estrogenului, începi să pierzi masa osoasă mai repede decât o poți înlocui, ceea ce crește riscul de osteoporoză – boală care provoacă fragilizarea oaselor.
- Modificări ale nivelurilor colesterolului. Reducerea nivelurilor de estrogen poate determina schimbări nefavorabile în privința nivelurilor colesterolului, inclusiv o creștere a colesterolului LDL (lipoproteine de densitate joasă) – colesterolul „rău” – care contribuie la creșterea riscului de afecțiuni cardiovasculare. Totodată, colesterolul HDL (lipoproteine de densitate înaltă) – colesterolul „bun” – scade la majoritatea femeilor pe măsură ce avansează în vârstă, fapt care crește, de asemenea, riscul de boli cardiovasculare.
- Alte probleme. Multe femei se plâng că în tranziția către menopauză se confruntă cu probleme de memorie de scurtă durată și dificultăți de concentrare. Deși estrogenul și progesteronul sunt hormoni cu rol important în menținerea funcției cerebrale, nu există deocamdată suficiente informații prin care să fie delimitate efectele înaintării în vârstă și factorii psihosociali de efectele schimbărilor hormonale.
Simptomele premenopauzei și ale menopauzei pot să-ți afecteze calitatea vieții. Schimbările nou apărute te fac să-ți pui întrebări referitoare la starea ta de sănătate, iar uneori să te îngrijorezi cu privire la aceasta. Echipa medicala Nativia este alături de tine, pentru a te ghida prin acest proces și a avea grijă de sănătatea ta.
Cauzele și factorii de risc ai premenopauzei
Cauzele și factorii de risc ai premenopauzei sunt multiple, variind de la procese biologice naturale, până la influențe genetice și stil de viață.
Cauzele premenopauzei
Printre cauzele premenopauzei se numără:
- Îmbătrânirea naturală și declinul ovarian: pe măsură ce femeia înaintează în vârstă, ovarele își reduc treptat producția de estrogen și progesteron, hormonii responsabili pentru reglarea ciclului menstrual și menținerea sănătății reproductive. Acest declin începe, în mod normal, după vârsta de 35-40 de ani și se accentuează în anii care preced menopauza.
- Modificările hormonale: premenopauza este caracterizată de variații mari în nivelurile de estrogen și progesteron. Aceste fluctuații pot duce la menstruații neregulate, bufeuri, transpirații nocturne, tulburări de somn, iritabilitate și schimbări de dispoziție.
- Factorii genetici: vârsta la care o femeie intră în premenopauză poate fi influențată de moștenirea genetică. Dacă mama sau surorile unei femei au experimentat o menopauză precoce, există o probabilitate crescută ca și ea să treacă prin aceeași tranziție mai devreme decât media.
Intervențiile chirurgicale și tratamentele medicale
- Histerectomia (îndepărtarea uterului) poate accelera intrarea în premenopauză, mai ales dacă sunt îndepărtate și ovarele.
- Ooforectomia bilaterală (îndepărtarea ambelor ovare) determină menopauza chirurgicală, ceea ce duce la o scădere bruscă a estrogenului și la simptome severe.
- Chimioterapia și radioterapia pot afecta funcția ovariană, provocând o menopauză precoce sau simptome de premenopauză.
Factorii de risc ai premenopauzei
Factorii de risc ai premenopauzei includ:
- Vârsta: premenopauza apare de obicei între 40 și 50 de ani, dar simptomele pot începe mai devreme, în funcție de stilul de viață și de factorii genetici.
- Fumatul: studiile au arătat că fumatul este asociat cu o instalare mai timpurie a menopauzei, uneori cu până la doi ani mai devreme decât la femeile care nu fumează. Substanțele chimice din tutun afectează funcția ovariană și reduc producția de estrogen.
- Indicele de masă corporală scăzut: estrogenul este parțial stocat în țesutul adipos, iar femeile cu un procent mai mic de grăsime corporală pot avea niveluri mai reduse de estrogen, ceea ce poate accelera premenopauza.
- Stresul cronic: stresul afectează axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, interferând cu echilibrul hormonal. Cortizolul crescut poate influența negativ producția de estrogen și progesteron, favorizând simptomele premenopauzei.
- Afecțiunile autoimune: tulburările autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto, lupusul sau boala Addison, pot afecta funcția ovariană și pot contribui la debutul precoce al premenopauzei.
- Expunerea la toxine și poluanți: substanțele chimice din mediu, cum ar fi pesticidele, ftalații și bisfenolul A (BPA), pot acționa ca perturbatori endocrini și pot afecta funcția ovariană, accelerând premenopauza.
Afecțiunile metabolice și endocrinologice
- Sindromul ovarelor polichistice (SOP) poate deregla echilibrul hormonal și afecta fertilitatea, determinând un debut mai timpuriu al premenopauzei.
- Diabetul dezechilibrează metabolismul și poate influența hormonii sexuali.
Dieta și stilul de viață
- Consumul excesiv de alcool și cafeină poate contribui la dezechilibre hormonale.
- O dietă săracă în nutrienți esențiali, precum acizii grași Omega-3, vitaminele B, D și E, poate afecta sănătatea hormonală și poate accelera declinul ovarian.
- Lipsa exercițiilor fizice poate influența nivelurile hormonale și metabolismul, afectând sănătatea generală în perioada de tranziție spre menopauză.
Diagnosticarea premenopauzei
Diagnosticarea premenopauzei poate fi dificilă, deoarece simptomele pot varia considerabil de la o femeie la alta și pot fi influențate de factori precum stresul, stilul de viață sau alte afecțiuni medicale.
Evaluarea simptomelor și istoricul medical
Diagnosticul de premenopauză începe cu o discuție detaliată între pacientă și medic, în care se analizează:
- Modificările ciclului menstrual – menstre neregulate, flux mai abundent sau mai redus, perioade de amenoree.
- Simptomele specifice – bufeuri, transpirații nocturne, insomnie, iritabilitate, scăderea libidoului, uscăciune vaginală.
- Stilul de viață și istoricul familial – menopauza precoce în familie, factori de risc precum fumatul sau boli autoimune.
- Alte afecțiuni existente – boli tiroidiene, diabet, sindromul ovarelor polichistice, depresie sau anxietate.
Dacă simptomele și istoricul medical indică premenopauza, medicul poate recomanda analize suplimentare pentru confirmare.
Teste medicale necesare pentru diagnosticarea premenopauzei
Deși premenopauza este diagnosticată în principal pe baza simptomelor, anumite teste hormonale și analize de sânge pot fi utile pentru a exclude alte cauze posibile ale dezechilibrelor hormonale.
Teste hormonale
Aceste analize măsoară nivelurile hormonale și pot indica dacă organismul intră în faza de premenopauză:
- FSH (hormonul foliculostimulant) – nivelurile ridicate de FSH (peste 25-30 mUI/ml) sugerează că ovarele își reduc activitatea și că femeia se află în premenopauză.
- Estradiol (E2) – un nivel scăzut de estradiol (<30 pg/ml) poate indica scăderea funcției ovariene.
- LH (hormonul luteinizant) – creșterea nivelului de LH poate sugera dezechilibre hormonale asociate premenopauzei.
- Progesteron – nivelurile fluctuante de progesteron pot indica ovulație neregulată, caracteristică acestei perioade.
Unii dintre cei mai importanți hormoni ai căror concentrații variază în premenopauză sunt estrogenii. Află mai multe despre semnificatia analizei pentru estradiol și despre impactul acestui hormon asupra stării generale de bine.
Teste pentru excluderea altor afecțiuni
Simptomele premenopauzei pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni, motiv pentru care medicul poate recomanda:
- Testele funcției tiroidiene (TSH, FT4, FT3) – problemele tiroidiene pot cauza menstruații neregulate, oboseală și schimbări de dispoziție similare cu cele din premenopauză.
- Hemoleucograma completă – identifică eventualele carențe de fier sau alte anemii care pot contribui la oboseală și slăbiciune.
- Glicemia și testul HbA1c – pentru a verifica prezența diabetului sau a rezistenței la insulină, care pot influența echilibrul hormonal.
Alte investigații
- Ecografie pelviană – utilă pentru a verifica sănătatea ovarelor și a endometrului, mai ales în cazul sângerărilor anormale.
- Densitometrie osoasă (DEXA scan) – recomandată dacă există factori de risc pentru osteoporoză, deoarece scăderea estrogenului afectează densitatea osoasă.
Tratament și gestionarea simptomelor premenopauzei
Premenopauza este o etapă naturală din viața unei femei, caracterizată prin fluctuații hormonale și simptome care pot varia în intensitate. În funcție de severitatea acestora, tratamentul premenopauzei poate include modificări ale stilului de viață, terapii hormonale sau alternative naturale. Gestionarea eficientă a simptomelor este esențială pentru menținerea calității vieții în această perioadă de tranziție.
Tratamentul premenopauzei se axează pe ameliorarea simptomelor cauzate de scăderea estrogenului și a progesteronului. Există mai multe metode de tratament, de la terapia hormonală, la alternative naturale și schimbări în stilul de viață.
Terapia de substituție hormonală
Pentru femeile care se confruntă cu simptome severe, terapia hormonală poate fi o opțiune eficientă. Aceasta presupune administrarea de estrogen și/sau progesteron pentru a compensa scăderea nivelurilor hormonale.
Există două tipuri de terapie hormonală:
- Terapia combinată (estrogen + progesteron) – recomandată femeilor care au uter, deoarece progesteronul protejează endometrul de hiperplazie.
- Terapia doar cu estrogen – prescrisă femeilor care au suferit o histerectomie.
Beneficiile terapiei hormonale:
- Reduce bufeurile și transpirațiile nocturne.
- Ameliorează uscăciunea vaginală.
- Ajută la menținerea densității osoase și previne osteoporoza.
- Poate îmbunătăți dispoziția și calitatea somnului.
Riscuri și contraindicații:
- Creșterea ușoară a riscului de tromboze și boli cardiovasculare.
- Posibil risc crescut de cancer mamar în cazul utilizării pe termen lung.
- Nu este recomandată femeilor cu antecedente de cancer de sân, afecțiuni hepatice severe sau tulburări de coagulare.
Alternativă: Terapia hormonală bioidentică, care folosește hormoni similari cu cei naturali ai organismului, este o opțiune din ce în ce mai populară.
Dacă tratamentul hormonal pare să fie alegerea potrivită pentru tine, dar ai nevoie de mai multe informații, citește despre terapia de substitutie hormonala la menopauza si află tot ceea ce e important de știut despre modul în care îți afectează organismul pe termen scurt și lung.
Opțiuni non-hormonale pentru premenopauză
Pentru femeile care nu pot sau nu doresc să urmeze terapia hormonală, există alternative eficiente:
Medicamente pentru simptome specifice
- Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) – folosiți pentru a reduce bufeurile și simptomele depresive (ex.: fluoxetină, paroxetină).
- Gabapentin – un medicament utilizat inițial pentru epilepsie, dar care s-a dovedit eficient în reducerea bufeurilor.
- Clonidina – un medicament antihipertensiv care poate ajuta la controlul bufeurilor și transpirațiilor nocturne.
Suplimente naturale și remedii pe bază de plante
- Fitoestrogeni (izoflavone din soia, semințe de in, trifoi roșu) – au efecte similare estrogenului, reducând bufeurile și simptomele premenopauzei.
- Cimicifuga racemosa – un supliment frecvent utilizat pentru ameliorarea simptomelor menopauzei.
- Ulei de luminița nopții – poate ajuta la echilibrarea hormonală și la reducerea uscăciunii vaginale.
Important: Suplimentele trebuie administrate doar sub supravegherea unui specialist, deoarece pot interacționa cu alte medicamente.
Stilul de viață și premenopauza
Adoptarea unui stil de viață sănătos poate face tranziția către menopauză mai ușoară și poate preveni complicațiile asociate, cum ar fi osteoporoza sau bolile cardiovasculare. Alimentația echilibrată, exercițiile fizice regulate, reducerea stresului și îngrijirea sănătății mintale sunt esențiale pentru o premenopauză fără probleme majore.
Alimentația în premenopauză
Dieta joacă un rol crucial în echilibrul hormonal și în gestionarea simptomelor premenopauzei. O alimentație corectă poate contribui la menținerea greutății, la reducerea bufeurilor și la prevenirea pierderii osoase.
Nutrienți esențiali pentru femeile aflate în premenopauză
- Calciu și vitamina D – pentru sănătatea oaselor și prevenirea osteoporozei. Surse: lactate, migdale, sardine, broccoli, ciuperci, expunerea la soare.
- Fitoestrogeni – compuși naturali care imită estrogenul și pot ajuta la reducerea simptomelor hormonale. Surse: soia, tofu, semințe de in, năut, linte.
- Omega-3 – esențiali pentru sănătatea inimii și reglarea dispoziției. Surse: somon, ton, semințe de in, nuci, ulei de măsline.
- Proteine slabe – ajută la menținerea masei musculare și la reglarea apetitului. Surse: carne slabă, pește, ouă, leguminoase.
- Fibre – contribuie la sănătatea digestivă și menținerea unui nivel stabil de zahăr în sânge. Surse: cereale integrale, legume, fructe, semințe.
Ce alimente trebuie evitate?
E bine să eviți consumul de:
- Cafeaua și alcoolul în exces – pot agrava bufeurile și tulburările de somn.
- Alimentele procesate și bogate în zahăr – favorizează inflamațiile și dezechilibrele hormonale.
- Sarea în exces – poate contribui la retenția de apă și creșterea tensiunii arteriale.
Exercițiile fizice și premenopauza: Cum să-ți menții sănătatea?
Activitatea fizică regulată este esențială pentru gestionarea simptomelor premenopauzei, deoarece ajută la menținerea unei greutăți optime, la îmbunătățirea stării de spirit și la prevenirea osteoporozei.
Tipuri de exerciții recomandate:
- Exerciții cardio (mers rapid, înot, ciclism) – îmbunătățesc sănătatea inimii și ajută la controlul greutății.
- Antrenamente cu greutăți – esențiale pentru menținerea masei osoase și musculare.
- Yoga și Pilates – ajută la flexibilitate, reduc stresul și îmbunătățesc echilibrul hormonal.
- Exerciții Kegel – previn incontinența urinară și mențin sănătatea planșeului pelvin.
Află cum se efectueaza corect si eficient exercitiile Kegel.
Recomandare: Fă cel puțin 150 de minute de exerciții moderate pe săptămână și combină diferite tipuri de activități pentru rezultate optime.
Gestionarea stresului și îmbunătățirea somnului
Fluctuațiile hormonale din premenopauză pot duce la anxietate, iritabilitate și insomnie. Reducerea stresului și îmbunătățirea calității somnului sunt esențiale pentru o bună stare de bine.
Strategii pentru reducerea stresului:
- Meditația și tehnicile de respirație profundă – ajută la echilibrarea sistemului nervos.
- Aromaterapia – uleiurile esențiale de lavandă și mușețel induc relaxarea.
- Activități plăcute (cititul, plimbările în natură, hobbyurile) – reduc tensiunea mintală.
Cum îmbunătățești somnul?
- Evită ecranele și cafeaua cu câteva ore înainte de culcare.
- Creează un mediu de somn confortabil și menține o rutină constantă.
- Fă exerciții de relaxare înainte de culcare, precum stretching ușor sau o baie caldă.
Sănătatea sexuală și premenopauza
În premenopauză, multe femei experimentează scăderea libidoului și uscăciune vaginală, ceea ce poate afecta viața intimă.
Soluții pentru menținerea sănătății sexuale:
- Lubrifianți pe bază de apă – reduc disconfortul în timpul actului sexual.
- Exerciții pentru planșeul pelvin – întăresc musculatura vaginală și îmbunătățesc tonusul sexual.
- Discuția deschisă cu partenerul – este esențială pentru menținerea intimității.
Dacă simptomele afectează semnificativ viața de cuplu, consultă un medic pentru opțiuni de tratament suplimentare.
Menținerea greutății optime și prevenirea bolilor
Pe măsură ce metabolismul încetinește în premenopauză, gestionarea greutății devine mai dificilă. Creșterea în greutate poate contribui la riscul de diabet, boli cardiovasculare și hipertensiune.
Sfaturi pentru menținerea greutății:
- Evită mesele târzii și consumă porții echilibrate.
- Consumă mai multe proteine și fibre pentru sațietate pe termen lung.
- Redu consumul de carbohidrați rafinați și zahăr.
- Fă mișcare zilnic pentru a stimula metabolismul.
Premenopauza este o etapă naturală a vieții fiecărei femei, marcată de schimbări hormonale care pot influența atât starea fizică, cât și cea emoțională. Deși simptomele pot varia de la o persoană la alta, o abordare echilibrată, care include un stil de viață sănătos, o alimentație adecvată, exerciții fizice regulate și gestionarea stresului poate face această tranziție mai ușoară.
Fie că alegi metode naturale, tratamente medicale, fie că optezi pentru o combinație a acestora, este important să fii bine informată și să consulți un specialist pentru soluții personalizate. Premenopauza nu trebuie să fie o perioadă dificilă, ci o oportunitate de a-ți îngriji sănătatea și de a-ți adapta stilul de viață, pentru a te bucura de această nouă etapă cu energie și încredere.
Surse bibliografice:
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6082400/;
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/perimenopause/symptoms-causes/syc-20354666;
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21608-perimenopause;
- https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/perimenopause;
- https://www.nhs.uk/conditions/menopause/symptoms/;
- https://www.webmd.com/menopause/guide-perimenopause;
- https://www.health.harvard.edu/womens-health/perimenopause-rocky-road-to-menopause;
- https://www.healthdirect.gov.au/perimenopause.