Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Opțiunea chirurgicală între histerectomie și prezervarea uterului depinde de mai mulți factori, inclusiv decizia medicului. Dr. Silviu Butuc, medic primar obstetrică-ginecologie la Ponderas Academic Hospital, a ales calea dificilă, pentru că rezolvarea patologiei este la fel de importantă ca evoluția ulterioară a pacientei și păstrarea integrității anatomice și funcționale, cu impact direct asupra stării generale de sănătate.
De la teamă la încredere și siguranță
O patologie din sfera genitală implică și o importantă componentă emoțională. Simptomele, diagnosticul, soluțiile de tratament includ detalii care sunt gestionate deseori cu mare dificultate de femei. Un diagnostic de fibrom uterin gigant, evaluat prin investigații ecografice ca având un diametru de mai mult de 30 de centimetri, este o situație medicală complexă.
„Aveam un fibrom, despre care mi s-a spus că este foarte mare. Știam de existența lui, aveam simptome – durere, balonare, sângerări menstruale abundente – dar până la un punct am reușit să le controlez. Luasem în calcul că va regresa spontan la menopauză, deși mai aveam de așteptat până să ajung în acea perioadă. Formațiunea s-a dezvoltat mascată de creșterea mea în greutate. După o dietă eficientă, care mi-a schimbat stilul de viață și m-a ajutat să scap de kilogramele în plus, mi-am dat seama că abdomenul meu este exagerat de mare. Păream însărcinată în luna a șasea, ceea ce era complet anormal și deosebit de stresant. În fața unei astfel de situații, mi-a fost clar că am nevoie de ajutor”, detaliază pacinenta, în vârstă de 40 de ani.
Îngrijorată a căutat cele mai bune opțiuni. Soluțiile terapeutice pe care le-a primit au fost radicale. I s-a recomandat histerectomie, iar alternativele conservatoare au fost scoase din discuție.
„Am consultat mai mulți medici. Din păcate m-au făcut să mă simt vinovată pentru că am amânat intervenția, iar asta mi-a produs un disconfort profund. M-am simțit umilită pentru faptul că medicii mă judecau”.
Vulnerabilă și stresată a ales să caute singură un alt medic. Decizia de a solicita un consult la dr. Silviu Butuc a fost spontană, bazată pe instinct și influențată și de recenziile primite de la alte paciente.
Planul intervenției
„M-am dus timorată, dar s-a dovedit că am făcut cea mai bună alegere posibilă. Doctorul Silviu Butuc a fost primul, care a empatizat sincer cu mine, care m-a făcut să nu mă simt vinovată, care nu m-a judecat și care mi-a recomandat soluții conservatoare. M-am simțit ușurată și, de la prima consultație, am avut deplină încredere în deciziile dumnealui”, spune pacienta, care a decis să urmeze planul de tratament propus de dr. Silviu Butuc.
A urmat o evaluare completă care a stabilit poziția și dimensiunea fibromului. Starea generală bună a fost un avantaj și a contribuit la decizia medicului de a face o intervenție deschisă care să salveze integritatea și funcția uterului. Au fost luate în calcul toate riscurile și s-a stabilit data intervenției.
„Suportul pe care l-am primit a fost atât fizic, cât și emoțional, ceea ce a fost esențial pentru mine. Nu pot să nu recunosc că-mi era teamă, dar am putut discuta despre spaimele mele, despre perioada de recuperare, despre riscuri și avantaje. În ziua operației eram senină, calmă și optimistă. Iar faptul că acum, la mai puțin de două luni de la operație, mă simt perfect, e cea mai bună dovadă că domnul doctor a fost medicul de care aveam așa mare nevoie”, continuă aceasta.
Operația a avut loc la începutul lui februarie 2026. S-a optat pentru o intervenție deschisă, pentru a putea controla eficient sângerarea și pentru ca sutura uterului să fie realizată riguros.
„Un fibrom de mari dimensiuni este comparabil cu o sarcină avansată din punct de vedere al presiunilor și modificărilor pe care produce în pelvis și abdomen. Într-un astfel de caz uterul este deformat, organele vecine, vezica urinară și intestinul gros, sunt comprimate, apare o deformare a ligamentelor uterosacrate și cardinale. Dar, cel mai important aspect în contextul unei intervenții chirurgicale este vascularizația fibromului. Se dezvoltă o rețea de vase de sânge, iar în cazul leiomioamelor mari, unde evoluția este lentă, aceasta este foarte bine dezvoltată”, explică dr Silviu Butuc.
Operația
Statistic se apreciază că 70% dintre femei au fibrom uterin. În cele mai dese cazuri această formațiune tumorală benignă nu produce simptome și nu afectează fertilitatea. Un fibrom este considerat de dimensiuni mari atunci când depășește 10 centimetri în diametru.
„Intervenția chirurgicală a fost complexă. Varianta conservatoare, adică miomectomia este mult mai complicată decât histerectomia, atât din cauza riscului de sângerarea masivă, cât și al etapei de reconstrucție a uterului. În acest caz fibromul de foarte mari dimensiuni distorsionează țesuturile, iar ligamentele de susținere sunt suprasolicitate. După excizie, defectul este profund și extins în peretele uterin și trebuie redată atât forma, funcția organului și aducerea uterului în poziția normală. Sutura se face strat cu strat și este o etapă esențială pentru vindecarea și prevenirea complicațiilor, precum sângerarea sau formarea aderențelor”, afirmă dr. Silviu Butuc.
Mai mult decât o simplă etapă tehnică chirurgicală, reconstrucția uterină influențează direct evoluția ulterioară a pacientei, care redobândește stabilitatea pelvină și elimină riscul simptomelor urogenitale complexe, oferind, inclusiv, posibilitatea unei sarcini în viitor.
„Sunt mereu adeptul soluțiilor conservatoare, chiar și în cazul fibroamelor mari. Ar fi mai simplu să facem histerectomie, dar asta înseamnă să ne asumăm ca toata statica pelvină va fi afectată, cu prejudicii majore ulterioare. Absența uterului modifică radical și definitiv echilibrul pelvin, favorizează prolapsul organelor, tulburările urinare și disconfortul pelvin cronic, cu impact major negativ asupra calității vieții”, adaugă chirurgul.
Ce este statica pelvină feminină
Statica pelvină este echilibrul structural al pelvisului feminin, efect al structurilor anatomice care mențin organele pelvine în poziția lor normală și împiedică coborârea sau deplasarea acestora sub efectul gravitației și al presiunii intraabdominale.
Organele pelvine (vagin, uter, vezică urinară, uretră, rect) sunt susținute de rețea de mușchi și ligamente numită planșeul pelvin. Sunt trei structuri care lucrează sinergic. Primul este format dintr-o rețea musculară care funcționează ca un „hamac" și menține poziția corectă a uterul, vezicii urinare, a rectul și vaginul. Urmează fasciile și ligamentele pelvine care au rolul de a conecta mușchii cu structurile osoase ale pelvisului și aduc suport suplimentar organelor interne și sunt ancorate pe cadrul osos. Efectul cumulat este o distribuție uniformă și echilibrată de presiuni și forțe.
Echilibrul acesta este unul dinamic și poate fi modificat de nașterile vaginale, obezitate, vârstă, tusea cronică, stilul de viață, activitatea fizică și, așa cum este în cazul de față, de presiunea cronică exercitată de un fibrom gigantic, asupra structurilor de susținere.
O formațiunea tumorală cu diametrul de 30 de centimetri și o greutate comparabilă cu a unui făt ajuns la termen, deformează uterul și modifică anatomia pelvină. Intervenția conservatoare îndepărtează această presiune și restabilește echilibrul anatomic. Prin excizia fibromului, dispare factorul mecanic care a perturbat statica pelvină, iar organele își pot relua poziția mai apropiată de cea normală. În același timp, reconstrucția atentă a uterului contribuie la refacerea unui suport funcțional în pelvis.
Prin comparație, îndepărtarea uterului modifică definitiv acest echilibru, obligând structurile rămase să se reorganizeze. Conservarea uterului nu înseamnă doar tratarea unei patologii, ci și menținerea unui sistem anatomic și funcțional esențial pentru stabilitatea pelvină pe termen lung.
Ce sunt și de ce apar fibroamele gigant
Fibroamele uterine apar dintr‑o combinație de factori biologici. Totuși cauza exactă care provoacă formarea lor nu este pe deplin cunoscută. Frecvența mare și diversitatea tipurilor, duce la ideea ca există o predispoziție genetică și un cumul de factori de risc. Obezitatea și un nivel mai mare de grăsime corporală, debutul precoce al menstruației, absența sarcinilor și perioada fertilă cu niveluri hormonale active sunt factori predispozanți.
Fibroamele sunt dependente de hormoni feminini, în special estrogen și progesteron, care au ca efect creșterea celulelor musculare netede în uter. De aceea ele apar și evoluează cel mai frecvent în perioada fertilă a femeii și tind să se micșoreze după menopauză, când efectele hormonilor scad semnificativ.
Majoritatea fibroamelor sunt mici și asimptomatice, dar în cazuri rare creșterea lor persistentă în timp ca urmare unor niveluri crescute de estrogen și progesteron. Sunt considerate ca fiind mari cele care au diametru de peste peste 10 centimetri, iar una dintre caracteristicile lor este progresia lentă.
Când au dimensiuni mari sunt asociate cu simptome și complicații semnificative: dureri pelvine severe, senzație de balonare, constipație, urinare frecventă și chiar afectarea rinichilor în cazuri extreme. Menstruațiile pot deveni abundente, fertilitatea poate fi compromisă, iar în cursul sarcinii pot duce la avort spontan sau naștere prematură.
Recuperarea
Intervenția chirurgicală a fost un succes, iar recuperarea pacientei și reluarea activităților cotidiene a fost foarte rapidă. În ciuda faptului că a fost o procedură clasică, deschisă la doar două săptămâni după operația, pacienta s-a întors la serviciu.
„M-am recuperat foarte repede și mă simt foarte bine. Controlul la o lună a arătat că totul este perfect. Tot ce vreau să mai spun este că mulțumesc doctorului Silviu Butuc pentru felul în care m-a tratat, toată atenția pe care am primit-o, ceea ce a fost de o maximă importanță pentru un pacient în situația mea”, încheie pacienta.
Cazul demonstrează că, dincolo de indicațiile standard, experiența și judecata clinică pot deschide alternative reale cu mari beneficii în timp. Iar atunci când intervenția este dusă la capăt cu succes, rezultatul nu este doar unul chirurgical, ci unul care influențează în mod direct parcursul de viață al pacientei.
„Diferențele dintre chirurgia radicală și cea conservatoare sunt importante și trebuie înțelese dincolo de gestul operator în sine. Histerectomia este o intervenție mai simplă și predictibilă, dar presupune îndepărtarea definitivă a unui organ central în arhitectura pelvisului. Chirurgia conservatoare este mai dificilă, necesită experiență și timp operator mai mare, dar are ca finalitate păstrarea funcției și a echilibrului anatomic.
Pe termen lung, histerectomia poate favoriza prolapsul organelor sau tulburări urinare, în timp ce miomectomia păstrează uterul, menținând funcția și stabilitatea pelvisului.
Din perspectiva mea, obiectivul nu este doar îndepărtarea unei formațiuni tumorale, ci și protejarea evoluției ulterioare a pacientei. De aceea, atunci când condițiile o permit, soluția conservatoare este alegerea corectă”, concluzionează medicul.
Consultant: dr. Silviu Butuc, medic primar obstetrică-ginecologie la Ponderas Academic Hospital
