Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Totul s-a schimbat în momentul în care un disconfort apărut în zona inghinală a început să îi limiteze mișcările și să îl împiedice să facă lucrurile care, până atunci, făceau parte din rutina lui. Diagnosticul avea să fie unul clar: hernie inghinală. Pentru A.A., însă, vestea că are nevoie de operație a fost mai greu de acceptat decât boala în sine. Nu mai trecuse niciodată printr-o intervenție chirurgicală, iar gândul că va ajunge în sala de operație îl speria foarte tare.
După mai multe consultații, recomandările primite din partea prietenilor și a familiei l-au adus la Brașov, în cabinetul dr. Silviu Makkai, medic primar chirurgie generală. Aici a întâlnit specialistul care l-a făcut să se simtă că e pe mâini bune.
Cum au apărut primele probleme
A.A. nu a avut niciodată probleme importante de sănătate. Sportul făcea parte din stilul lui de viață, iar mersul la sală și alergarea erau activități obișnuite. „Sunt o fire activă. Am făcut sport aproape toată viața și eram obișnuit să merg la sală și să alerg. Tocmai de aceea mi-am dat seama că ceva nu este în regulă atunci când nu am mai putut face aceleași lucruri”, mărturisește el.
La început a fost doar o jenă în partea dreaptă, pe care a încercat să o ignore. A pus-o pe seama oboselii sau a unui efort mai mare făcut în timpul antrenamentelor. Numai că, pe măsură ce zilele treceau, disconfortul devenea tot mai prezent și începea să îi influențeze activitățile de zi cu zi.
„Nu mai puteam să alerg. Nu mai puteam să fac exercițiile pe care le făceam înainte și aveam o jenă aproape permanentă”, își amintește el.
Pentru că nu știa care este cauza durerii, a început să caute răspunsuri, iar prima oprire a fost la medicul urolog. „Mi-a spus că este posibil să fie o hernie și că ar trebui să merg la un chirurg pentru că el este cel care poate pune diagnosticul”, spune A.A.
A făcut investigațiile recomandate și, în scurt timp, diagnosticul a fost confirmat: hernie inghinală. Pentru mulți pacienți, acesta este momentul în care încep întrebările despre operație și recuperare. Pentru A.A., întrebarea era cu totul alta: cum va trece peste frica pe care o simțea.
„Când am aflat că trebuie să mă operez, nu am vrut să accept. Am fugit de operații toată viața. Era prima intervenție chirurgicală și, sincer, mi-era mai frică de operație decât de boală. Aveam aproape 40 de ani și nu trecusem niciodată printr-o operație. Nu știam la ce să mă aștept. Îmi făceam tot felul de scenarii și, oricât încercau cei din jur să mă liniștească, în mintea mea era o luptă continuă.”
Cu toate acestea, știa că nu mai poate amâna decizia și tocmai sportul a fost unul dintre motivele care l-au făcut să privească altfel situația. „Dacă nu făceam sport, probabil că aș fi amânat operația, dar pentru mine era important să mă întorc la viața pe care o aveam înainte și să pot reveni la sală și la alergare. Atunci am înțeles că trebuie să găsesc soluția potrivită și medicul în care să am încredere”, spune el.
Recomandările care l-au dus la Spitalul Regina Maria Brașov
Pentru A.A. alegerea medicului era la fel de importantă ca intervenția în sine.
„Nu mă grăbeam să mă operez. În primul rând voiam să găsesc un medic în care să am încredere și să simt că sunt pe mâini bune.”
Înainte să ajungă la Brașov, a consultat mai mulți medici. Între timp, a început să vorbească și cu oamenii din jur. „Am întrebat prieteni, rude, cunoștințe. Voiam să aflu dacă cineva trecuse printr-o experiență asemănătoare și ce medic îmi recomandă”, povestește el.
Un prieten apropiat fusese operat de dr. Silviu Makkai pentru o hernie ombilicală. Povestea lui l-a convins să caute mai multe informații.
„Nu a fost doar un singur om care mi-a spus să merg la dânsul. Mai mulți oameni îmi vorbeau despre domnul doctor și toți spuneau același lucru: că este un profesionist și că explică foarte bine tot ceea ce urmează”, spune A.A.
În acel moment, A.A. a decis să își programeze o consultație la Spitalul Regina Maria Brașov și spune că încă de la prima întâlnire a simțit că a găsit medicul pe care îl căuta. „M-a consultat foarte atent și, înainte de orice, a început să îmi explice exact ce am și de ce este nevoie de operație.”
Nu ascunde faptul că a venit la consultație foarte speriat. „Cred că domnul doctor și-a dat seama imediat că îmi este frică. Eram foarte tensionat și aveam foarte multe întrebări”, își amintește el. Mai spune că discuția a durat mai mult decât se aștepta.
„Mi-a explicat pas cu pas cum decurge intervenția. Mi-a vorbit despre anestezie, despre operația laparoscopică, despre recuperare și despre perioada în care va trebui să evit efortul. Mi-a răspuns la fiecare întrebare, fără să mă grăbească.”
A.A. spune că, pentru prima dată de când primise diagnosticul, a început să privească lucrurile diferit.
„Nu mi-a spus doar că trebuie să mă operez. Mi-a explicat de ce este cea mai bună soluție și ce se întâmplă dacă amân prea mult intervenția. Cred că atunci am început să mă liniștesc.”
Cu toate acestea, recunoaște că teama nu dispăruse complet. „Oricât încercam să mă conving că totul o să fie bine, în continuare îmi făceam tot felul de scenarii. Prietenii mă linișteau, familia mă liniștea, domnul doctor îmi explica faptul că este o intervenție pe care o face frecvent, dar în sufletul meu era o luptă continuă.”
Astăzi, privind în urmă, spune că acea frică a fost mult mai mare decât era nevoie. „Acum îmi dau seama că era o teamă complet nejustificată. Atunci, pentru că nu mai trecusem niciodată printr-o operație, totul mi se părea foarte greu.”
De ce o hernie inghinală nu se vindecă de la sine
Dr. Silviu Makkai explică faptul că hernia inghinală apare atunci când o zonă slăbită a peretelui abdominal permite ieșirea unei porțiuni de grăsime sau chiar a intestinului printr-un orificiu care, în mod normal, ar trebui să rămână închis.
La început, simptomele pot fi discrete și pacientul observă doar un disconfort sau o umflătură care apare în timpul efortului și dispare atunci când se întinde. În timp însă, problema se agravează.
„Hernia nu se vindecă singură și nu există tratament medicamentos care să o facă să dispară. Odată apărută, singura soluție este intervenția chirurgicală. Cu cât pacientul ajunge mai repede la medic, cu atât operația este mai simplă, iar recuperarea mai ușoară”, explică dr. Silviu Makkai.
În cazul persoanelor active, simptomele apar, de cele mai multe ori, în timpul activităților fizice. Alergarea, mersul la sală sau ridicarea unor greutăți pot accentua disconfortul și pot limita treptat activitățile pe care pacientul le făcea fără probleme până atunci. Exact asta s-a întâmplat și în cazul lui A.A. Pentru el, faptul că nu mai putea alerga și nu se mai putea antrena a fost semnalul că trebuie să caute o soluție.
De ce a fost aleasă intervenția laparoscopică
După evaluarea clinică și analiza investigațiilor, dr. Silviu Makkai i-a recomandat o intervenție laparoscopică. Spre deosebire de operația clasică, aceasta se realizează prin câteva incizii foarte mici, folosind o cameră video și instrumente speciale, fără a fi nevoie de o tăietură mare la nivelul abdomenului. Pentru pacient, asta înseamnă mai puțină durere după operație, un risc mai mic de complicații și o recuperare mai rapidă.
„Chirurgia laparoscopică ne permite să reparăm hernia printr-o abordare minim invazivă, afectând mai puțin țesuturile. Acest lucru îi ajută pe pacienți să se mobilizeze mai repede și să își reia activitățile cotidiene într-un timp mai scurt”, explică medicul.
Un alt avantaj a fost faptul că își dorea să revină cât mai repede la mișcare. Chiar înainte de operație, una dintre întrebările pe care i le-a adresat medicului a fost legată de sport.
„L-am întrebat când voi putea să alerg din nou și când mă voi putea întoarce la sală. Pentru mine era foarte important.”
Dr. Silviu Makkai i-a explicat încă de la consultație că recuperarea se face în etape și că răbdarea este esențială. În primele săptămâni, organismul are nevoie de timp pentru ca țesuturile să se vindece, iar efortul intens trebuie evitat. Revenirea la activitatea fizică se face treptat și întotdeauna în funcție de evoluția fiecărui pacient.
Faptul că știa dinainte la ce să se aștepte l-a ajutat să intre în sala de operație ceva mai liniștit. „Până să ajung acolo aveam un nod în stomac. Îmi treceau prin minte tot felul de întrebări și de scenarii. Mă gândeam: «De ce trebuie să trec și prin asta?». Apoi m-am așezat pe masa de operație și următorul lucru pe care mi-l amintesc este că m-am trezit”, spune el.
„M-am trezit și primul gând a fost: «Gata, s-a terminat?». Nici măcar nu mi-am dat seama când am adormit. Totul s-a întâmplat atât de repede încât nu am simțit absolut nimic”, își continuă povestea.
Experiența anesteziei generale, care îi provocase atât de multe emoții înainte de operație, s-a dovedit a fi complet diferită de ceea ce își imaginase. „Dacă mă întreba cineva înainte, cred că anestezia era unul dintre lucrurile care mă speriau cel mai tare. După aceea mi-am dat seama că nici nu știu când m-au adormit și când s-a terminat operația.”
Dr. Silviu Makkai spune că această reacție este una frecventă în rândul pacienților aflați la prima intervenție chirurgicală. „Frica de necunoscut este normală. Mulți pacienți nu se tem neapărat de operație, ci de faptul că nu au mai trecut niciodată printr-o astfel de experiență. De aceea încercăm să explicăm fiecare etapă a intervenției și să răspundem tuturor întrebărilor pe care le au.”
Recuperarea după operație
Primele zile după intervenție au fost cele mai dificile din întreaga recuperare. Nu din cauza durerii, ci pentru că fiecare mișcare era făcută cu mai multă grijă decât de obicei. „Mă mișcam mai încet și aveam un ușor disconfort, dar nu a fost nici pe departe atât de greu pe cât îmi imaginasem înainte de operație.”
Zi după zi, starea lui s-a îmbunătățit. Durerea a început să dispară, iar odată cu ea a revenit și încrederea că se va putea întoarce la activitățile pe care le făcea înainte. La controlul efectuat la aproximativ o lună după intervenție, vestea a fost una bună.
„Domnul doctor mi-a spus că totul arată foarte bine. Nu mai aveam dureri și nici disconfortul care mă supăra înainte de operație”, spune el.
Pentru un om obișnuit să facă sport aproape zilnic, următoarea întrebare a venit firesc: când poate alerga din nou?
„Pentru mine era foarte important”, mărturisește A.A.
Dr. Silviu Makkai i-a explicat că recuperarea după o intervenție laparoscopică este, în general, rapidă, însă organismul are nevoie de timp pentru ca țesuturile să se vindece complet. Mișcarea ușoară poate fi reluată progresiv, însă efortul intens și ridicarea greutăților trebuie evitate în primele luni după operație, pentru a reduce riscul reapariției herniei.
A.A. spune că acum asta este partea cea mai provocatoare: răbdarea.
„Mi-aș dori să am o telecomandă și să dau timpul înainte un an. Dar nu se poate. Trebuie să am răbdare și să respect recomandările.”
„Frica mea a fost complet nejustificată”
Privind în urmă, A.A. spune că i-a fost greu să își învingă propriile temeri. Așa că are un mesaj pentru alți pacienți care trec prin situații asemănătoare:
„Le-aș spune să nu lase frica să decidă în locul lor. Eu am pierdut mult timp gândindu-mă la tot ce s-ar putea întâmpla. În realitate, lucrurile au fost cu totul altfel”, concluzionează el.
