Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Rinita si exacerbarile ei in sezonul rece – impactul asupra astmului la copii

Rinita (inflamatia mucoasei nazale), atat cea alergica cat si cea nonalergica reprezinta un factor de risc atat pentru copii cat si pentru adulti pentru a dezvolta astm. La adult, aparitia astmului este frecvent independenta de alergie, in timp ce la copii este frecvent asociata cu alergia.

Relatia rinita-astm

Majoritatea pacientilor cu astm au si rinita, sugerand existenta „unei cai respiratorii unite” sau „a unei singure boli a cailor respiratorii”. Totusi nu toti pacientii cu rinita au si astm si exista diferente majore intre cele doua boli. Prezenta rinitei exacerbeaza astmul, creste riscul si frecventa crizelor de astm si a prezentarilor la Camera de Garda, precum si frecventa spitalizarilor. Majoritatea exacerbarilor astmului sunt asociate cu o infectie virala nazala, de aceea recunoasterea simptomelor unei infectii respiratorii superioare si tratamentul prompt precum si prevenirea acestora sunt extrem de importante.

Rinita: prevalenta si manifestari

Rinita este o problema de sanatate frecvent intalnita la copii si adolescenti, cu impact negativ asupra activitatilor zilnice ale copilului (joaca, sport, performante scolare, somn). Prevalenta acestei afectiuni, in Europa, este de 5-8% (1.8% - 20.4%) la copii de 6-7 ani si 14.6% (1.4 – 33.3%) la copii de 13-14 ani.

Rinita la copii este caracterizata de prezenta a cel putin 2 manifestari nazale: rinoree (secretii nazale ce se exteriorizeaza la nivel de narine - mucozitati), obstructie nazala (nas infundat), stranut sau prurit (mancarime) nazal. Simptome asemanatoare pot sa apara si in alte afectiuni din sfera ORL cum ar fi: vegetatiile adenoide (incorect numite „polipi”), deviatia de sept  nazal, polipoza nazala (afectiune foarte rara la copii), ce se pot asocia sau suprapune uneori rinitei.

Forme de rinita

Exista mai multe forme clinice de rinita ce se pot suprapune, dintre care cele mai frecvente sunt:

  • Rinita alergica: forma clinica in care simptomele sunt cauzate de expunerea la un alergen (alergenele sunt structuri prezente cel mai frecvent in aerul respirat, capabile sa produca o alergie); de exemplu: acarienii din praful de casa, anumite polenuri, epiteliile de caine sau pisica, mucegaiurile, etc. Sensibilizarea (alergia) poate fi demonstrata prin teste cutanate speciale (Teste cutanate prick) sau dozarea Ig E specifice – anticorpi speciali produsi impotriva alergenelor. In functie de durata simptomelor si de gradul de afectare a calitatii vietii (activitatilor zilnice), rinita alergica poate fi clasificata ca rinita persistenta sau intermitenta si respectiv usoara sau moderat-severa.
  • Rinita infectioasa: forma clinica ce apare in cursul unor infectii virale sau bacteriene si poate fi acuta, precipitata de o infectie virala sau cronica - cauzata mai frecvent de bacterii si ocazional de fungi. Pana la varsta de 3 ani copii pot avea pana la 11 episoade de rinita acuta infectioasa/an, prescolarii pot avea pana la 8 episoade/an, iar scolarii cam 4 episoade/an.

Coexistenta rinitei alergice cu cea infectioasa, virala, este frecventa la prescolari. Un studiu recent a demonstrat ca pacientii cu rinita alergica, in context de infectie virala sau bacteriana au un risc mai mare de a dezvolta rinosinuzita acuta. De altfel rinita infectioasa este frecvent mai severa la pacientii cu rinita alergica, simptomele fiind persistente uneori chiar pentru cateva saptamani. Aceasta remanenta a simptomelor, dupa un episod de infectie virala sau bacteriana, la copiii cu rinita alergica preexistenta poate fi explicata prin modalitatea particulara de raspuns a sistemului imun ce caracterizeaza persoanele cu rinita alergica ca parte a unei constitutii atopice (atopia este o caracteristica, transmisa genetic, ce presupune existenta unor anticorpi numiti Ig E in cantitate crescuta si o predispozitie la a dezvolta trei afectiuni: dermatita atopica, rinita si astm).

Impactul rinitei asupra astmului

Rinita este o afectiune cel mai adesea neglijata, in special la copiii care sunt diagnosticati cu astm si al caror tablou clinic este dominat de simptomele pulmonare(tuse in special dupa efort si nocturna, dificultate la respiratie – in special expiratorie, wheezing – un zgomot special, de tonalitate inalta, comparat cu „sunetul produs de vant, care bate pe sub usa”, ce poate fi auzit in timpul expirului).

Uneori tusea la copii, atribuita incorect astmului, se poate datora curgerii posterioare (in gat) a secretiilor nazale – deci rinitei, care nu este diagnosticata si controlata.

In aceste conditii ceea ce este catalogat ca exacerbare de astm si tratat ca atare, prin cresterea dozelor de medicatie inhalatorie sau aerosoli ar putea fi rezolvat mult mai usor prin recunoasterea si tratarea corecta a rinitei.

La copiii cu astm preexistent si rinita alergica, suprapunerea unui episod acut infectios peste patologia deja existenta poate duce nu numai la exacerbarea rinitei, cu prelungirea perioadei simptomatice, afectarea calitatii vietii copilului(care nu se mai poate odihni, lipseste de la scoala) ci si la exacerbarea astmului care poate conduce la spitalizari repetate. De aceea, tratamentul constant si corect al simptomelor rintei alergice si al exacerbarilor infectioase ale acesteia este deosebit de important inclusiv pentru controlul astmului. O rinita netratata duce la un astm dificil de controlat.

Evaluarile periodice, facute de catre echipa formata din cel putin un medic alergolog, un ORL-ist, un pediatru si un pneumolog pediatru sunt extrem de utile pentru ajustarea tratamentului cronic al rinitei, evaluarea nivelului de control al astmului, tratarea prompta a exacerbarilor ambelor afectiuni. Evaluarea pe sezonul rece ar trebui facuta cam o data la doua luni daca nu chiar lunar.

Fiecare caz este unic iar tratamentul trebuie ajustat pentru fiecare pacient in parte. De aceea, comunicarea cu medicul curant este esentiala pentru mentinera unei relatii pe termen lung care permite evaluari periodice, cunoasterea particularitatilor fiecarui copil, evitarea supramedicatiei sau subdozarii medicamentatiei, a exacerbarilor frecvente si automat a necesitatii internarilor.

Surse de informatii:

  • O.P Alho, R. Kartttunen, Nasal mucosa in natural colds: effects of allergic rhinits and susceptibility to recurrent sinusitis, Clin Exp Immunol 2004:137:366-372
  • J. Bousquet, N. Khaltaev, A. A. Cruz, Allergic Rhinitis and its Impact on Asthma (ARIA) 2008, Allergy 2008: 63, Supplement s86: 8–160, 
  • J. Bousquet, H. J. Schünemann, T. Zuberbier, C. Bachert,Development and implementation of guidelines in allergic rhinitis – an ARIA-GA2LEN paper, Allergy 2010: 65: 10: 1212–1221
  • G. Roberts, M. Xatzipsalti, L. M. Borrego, A. Custovic, Paediatric rhinitis: position paper of the European Academy of Allergy and Clinical Immunology, Allergy 2013:9:1102–1116, 
  • International Conference on Allergic Rhinitis in Childhood, Allergy 1999:54:7–34
  • O.-P. Alho, T. J. Karttunen, R. Karttunen, H. Tuokko, M. Koskela, I. Suramo, Subjects with allergic rhinitis show signs of more severely impaired paranasal sinus functioning during viral colds than nonallergic subjects, Allergy 2003:58: 8:767–771
  • P. W. Hellings, W. J. Fokkens, Allergic rhinitis and its impact on otorhinolaryngology, Allergy 2006:61: 6: 656–664