Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Probele vestibulare – ce sunt si cand trebuie efectuate

Pacientul cu vertij, ameteli sau dezechilibru instalat brusc se prezinta, de obicei, in urgenta la camera de garda la medicul neurolog. Daca simptomele sunt progresive si nu foarte zgomotoase, se adreseaza initial medicului de familie sau medicului generalist.

Un aspect foarte important pentru medicul la care se prezinta prima oara pacientul este sa se poata orienta rapid si eficient asupra pasilor care trebuie urmati pentru a stabili diagnosticul.

In general, daca pacientul prezinta si semne neurologice (in afara de vertij), precum cefalee intensa, vedere dubla, dificultati de vorbire, slabiciune in maini sau picioare si prezinta in plus factori de risc cardio-vasculari (varsta inaintata, HTA etc) este bine ca pacientul sa efectueze urgent un CT sau RMN cerebral. Daca riscul de accident vascular a fost exclus, atunci se recomanda investigatiile vestibulare, care ar trebui efectuate cat mai aproape de momentul crizei (debutul simptomelor). Cu cat aceste probe se fac mai tardiv, cu atat semnele gasite de medic sunt mai putine, iar sansele de a putea stabili diagnosticul si urma tratamentul specific scad.

Ce sunt probele vestibulare?

Reprezinta o serie de teste efectuate cu echipamente speciale care fac rapid diferenta intre un vertij periferic (datorat unei boli de ureche interna – deci apanajul ORL-istului) si unul de tip central (de cauza neurologica).

Aceste investigatii nu sunt invazive, nu produc durere sau vertij mai puternic decat criza resimtita de pacient.

Tipuri de probe vestibulare

Videonistagmografia
Dintre investigatiile vestibulare (in prezent foarte numeroase, deoarece actual exista teste adresate fiecarei componente anatomice a urechii interne), cea mai importanta pentru diferentierea vertijului periferic de cel central este videonistagmografia. Se realizeaza cu ajutorul unor ochelari speciali cu camera video, care pun in evidenta asa-numitul “nistagmus” – o miscare involuntara a ochilor care apare in anumite pozitii de testare. In functie de tipul nistagmusului se poate face diferenta intre un sindrom vertiginos de tip periferic si unul de tip central.

Video head impulse test
Aceasta investigatie importanta exploreaza individual functia celor sase canale semicirculare, cea mai frecvent afectata componenta a sistemului vestibular periferic. Daca in trecut se efectua un test clinic, subiectiv si limitat ca posibilitati de detectare a unei anomalii, in prezent testul se realizeaza cu ajutorul unor ochelari de videonistagmografie foarte usori, dotati cu o camera video ultraperformanta, de mare viteza, capabila sa surprinda cele mai mici detalii legate de miscarile ochilor in timpul testarii.

Investigatii suplimentare
Daca pacientul prezinta si simptome auditive (scadere de auz, presiune in urechi, tinitus) trebuie efectuat si bilantul audiologic (imitanta acustica, otoemisiuni acustice, audiometrie tonala etc).

Daca se banuieste drept cauza a vertijului o boala mai rara precum o malformatie de ureche interna, atunci pacientul are nevoie si de alte investigatii vestibulare: potentiale evocate vestibulare miogene cervicale, oculare, proba calorica, electrocohleografie, etc.

Recomandari inainte de efectuarea probelor vestibulare:

  • Intreruperea medicatiei care poate inhiba nistagmusul (Metoclopramid, somnifere sau sedative, antialergice, Arlevert) cu doua zile inainte de efectuarea probelor vestibulare;
  • Evitarea machiajului (tus, rimel, fard de ochi)

Retine ca este foarte important momentul prezentarii la medic, care trebuie sa fie cat mai aproape de momentul crizei vertiginoase (in primele zile/prima saptamana de la debut). Altfel, semnele se estompeaza in timp si diagnosticul devine dificil.

Text: Dr. Roxana Mazilu, Medic Specialist ORL, Specializare vestibulometrie, formator audiologie