EDU.REGINAMARIA.RO

Consumul de iod si glanda tiroida

Iodul este un oligoelement prezent in cantitati foarte mici in corpul uman (15-20 miligrame), insa extrem de important pentru functia normala a glandei tiroide. Aceasta are nevoie de iod pentru sinteza celor 2 hormoni tiroidieni - tiroxina, denumita T4 deoarece contine 4 atomi de iod si triiodotironina, denumita T3, care contine 3 atomi de iod. Aproape fiecare celula din corp depinde de hormonii tiroidieni pentru reglarea metabolismului (activitatea chimica prin care celulele transforma substantele nutritive in energie). In plus, hormonii tiroidieni sunt importanti pentru dezvoltarea normala a oaselor si creierului copilului, in timpul sarcinii si in perioada de sugar.

Iodul se gaseste in mod natural in unele alimente, este adaugat in sare si este disponibil ca supliment alimentar. Consumul de iod este important pentru toata lumea si in special pentru sugari si pentru femeile gravide. O persoana adulta trebuie sa consume zilnic in jur de 150 mcg (micrograme) de iod, necesarul crescand la femeile insarcinate si la cele care alapteaza (250-300 mcg).

Din pacate, in ultimii ani, multe persoane reduc consumul de iod  - aleg sa consume sare neiodata, evita nucile, pestele si fructele de mare etc - crezand ca acesta dauneaza functiei tiroidiene, iar unii pacienti chiar declara ca le-a fost recomandat acest lucru de catre un medic. Insa glanda tiroida nu poate functiona fara un aport adecvat de iod, acesta fiind crucial pentru productia hormonilor tiroidieni, motiv pentru care s-a introdus iodarea universala a sarii. Ca urmare, a scazut dramatic numarul persoanelor cu gusa endemica. Un studiu mare din Danemarca de Nord a aratat reducerea cazurilor de hipertiroidism, atat pe fond de gusa nodulara, cat si pe fond de tiroidita autoimuna (boala Basedow-Graves). De asemenea, a fost redusa incidenta cancerului tiroidian folicular. Suplimentarea cu iod pe perioada sarcinii scade de 3 ori riscul mamei de a dezvolta hipertiroidismul dupa nastere, iar la copil mortalitatea perinatala (trimestrul 3 si prima saptamana de la nastere) este redusa cu 34%. Cu toate acestea, trebuie precizat ca si excesul de iod poate duce la dereglarea functiei tiroidiene. Exemplul clasic este tratamentul cu Amiodarona pentru aritmiile cardiace, acest preparat avand continut foarte mare de iod.” - a subliniat importanta esentiala a unui aport adecvat de ion pentru functionarea normala a glandei tiroide dr. Emin Mammadov, medic specialist endocrinolog care ofera consultatii in Policlinicile Floreasca si Perla

Dr. Mammadov este membru al Societatii Europene de Endocrinologie, al Societatii Europene de Oncologie Medicala si al Societatii Europene de Tumori Neuroendocrine si are ca arii de interes medical ingrijirea completa a pacientului cu cancer tiroidian, de la prima evaluare ecografica (inclusiv ecografii second opinion), pana la tratament cu radioiod si urmarirea dupa tratament, tumorile neuroendocrine si disfunctia endocrina la pacientii oncologici (inclusiv efecte adverse ale imunoterapiei).

Importanta iodului pentru organism

Iodul este un oligoelement prezent in cantitati infime in corpul uman  - 15-20 miligrame, dintre care 70-80% se gasesc la nivelul glandei tiroide.

Iodul participa la sinteza hormonilor tiroidieni, fiind esential pentru functionarea normala a glandei tiroide. Hormonii tiroidieni - tiroxina (T4) si triiodotironina (T3) - regleaza multe reactii biochimice importante pentru organism, inclusiv sinteza proteinelor si activitatea enzimatica si sunt factori determinanti ai activitatii metabolice - activitatea chimica prin care celulele transforma substantele nutritive in energie. De asemenea, hormonii tiroidieni sunt necesari pentru dezvoltarea adecvata a scheletului si a sistemului nervos central la fat si sugar.

Iodul poate avea si alte functii fiziologice in organism. De exemplu, pare sa joace un rol in raspunsul imun si pare ca are un efect benefic asupra bolii fibrochistice a sanului, o modificare benigna (necanceroasa) a sanului, intalnita frecvent la femeile de varsta reproductiva.

Cum foloseste glanda tiroida iodul

Functia glandei tiroide este de a folosi iodul care se gaseste natural in anumite alimente si este adaugat in sare pentru a produce hormonii tiroidieni: tiroxina (T4) si triiodotironina (T3). Iodul se absoarbe rapid si aproape complet la nivelul stomacului si duodenului si intra in circulatie. Celulele glandei tiroida concentreaza iodul in cantitati adecvate pentru sinteza hormonilor tiroidieni, in timp ce cea mai mare parte a cantitatii ramase este excretata (eliminata) prin urina. Celule tiroidiene combina iodul cu aminoacidul tirozina pentru a produce T3 si T4. 

De cat iod ai nevoie

Suprafata pamantului contine cantitati variate de iod, care afecteaza continutul de iod al cerealelor. In unele regiuni ale lumii, solurile sarace in iod sunt frecvente, crescand riscul de deficit de iod in randul persoanelor care consuma alimente produse in principal in acele zone. Aceste regiuni sunt in general zonele muntoase si de deal, acoperite in trecut de ghetari, care prin topirea lor au dus la „spalarea” pamantului de iod. 

Doza zilnica recomandata de iod

Cantitatea de iod de care ai nevoie in fiecare zi depinde de varsta. Aportul iodat adecvat se situeaza intre 150-300 mcg/zi (micrograme/zi). In anumite conditii fiziologice considerate perioade critice - varsta 0-3 ani, pubertate, sarcina, alaptare - necesarul de iod al organismului creste. Astfel, doza zilnica in micrograme (mcg) recomandata de iod este: 

  • 0 - 6 luni: 110 mcg
  • 7 - 12 luni: 130 mcg
  • 1 - 8 ani: 90 mcg
  • 9 - 13 ani: 120 mcg
  • > 14 ani: 150 mcg
  • Sarcina: 220 mcg
  • Alaptare: 290 mcg

Sarea iodata

Programele universale de iodare a sarii de masa, care au fost implementate pentru 70% din populatia lumii, au redus dramatic deficitului de iod la nivel mondial. 

In Romania, in anul 2001 erau considerate zone endemice (cu deficit de iod) 30 de judete, dintre care Gorj, Arges, Valcea, Sibiu si Brasov (zonele subcarpatice), judetele din Moldova, precum si Bucurestiul. De aceea,  incepand cu anul 2002 a intrat in vigoare in Romania legislatia privind iodarea universala a sarii (20 mg de iod la 1 kg de sare), iar din 2004, iodarea painii.

Un sfert de lingurita de sare iodata contine aproximativ 71 mcg de iod, ceea ce este in general o cantitate usor de consumat de majoritatea oamenilor (pentru o alimentatie sanatoasa se recomanda consumul a mai putin de 5 g de sare, echivalent cu aproximativ o lingurita rasa de sare pe zi). 

Alimentele procesate, cum sunt supele conservate, contin foarte rar sare iodata. De asemenea, specialitatile de sare, cum ar fi sarea de mare, sarea kosher (o sare cu granulatie mare folosita in bucataria evreiasca), sarea roz de Himalaya si „fleur de sel” nu sunt de obicei iodate. Este important sa citesti eticheta produsului pentru a afla daca acel sortiment de sare contine iod.

Alimente care sunt surse de iod

Iodul se gaseste in mod natural in unele alimente. In plus fata de sarea iodata, poti obtine cantitatea recomandata de iod consumand o varietate de alimente:

  • Cod sau ton (85 g): 99 mcg iod
  • Iaurt simplu cu continut scazut de grasimi (1 cana): 75 mcg iod
  • Lapte cu continut scazut de grasimi (1 cana): 56 mcg iod
  • Paine alba imbogatita (2 felii): 45 mcg iod
  • Creveti (85 g): 35 mcg iod
  • Macaroane imbogatite (1 cana): 27 mcg iod
  • Ou (1 ou mare): 24 mcg iod
  • Conserva de ton in ulei (85 g): 17 mcg iod
  • Prune uscate (5 prune uscate): 13 mcg iod
  • Branza Cheddar (30 g): 12 mcg iod
  • Cereale de tarate cu stafide (1 cana): 11 mcg iod
  • Suc de mere (1 cana): 7 mcg iod
  • Mazare verde congelata (1/2 cana): 3 mcg iod
  • Banana (1 banana de marime medie): 3 mcg iod

Suplimente de iod

Femeile insarcinate sau care alapteaza necesita un aport mai mare de iod. Acesta este inclus in preparate de tip multivitamine – multiminerale sau sub forma de preparate de iod (tablete de iodura de potasiu).

Persoanele predispuse la un aport inadecvat de iod

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) estimeaza ca in lume exista 2 miliarde de persoane, dintre care 285 de milioane de copii scolari, care au deficit de iod. Dintre acestea, 740 de milioane au manifestari clinice. In Romania, majoritatea oamenilor obtin suficient iod din alimente si sarea iodata. 

Insa indiferent de locul unde locuiesc, oamenii trebuie sa cunoasca factorii de risc pentru deficitul de iod. Astfel, urmatoarele categorii de persoane sunt mai predispuse la un aport inadecvat de iod:

  • Persoanele care nu consuma sare iodata. Adaugarea de iod in sare este cea mai utilizata strategie de control al deficitului de iod. In prezent, aproximativ 71% din populatia lumii foloseste sare iodata.
  • Femeile gravide. Femeile gravide au nevoie de 50% mai mult iod decat femeile care nu sunt insarcinate pentru a-i asigura copilului suficient iod. 
  • Persoanele care urmeaza o dieta vegana sau care consuma putin sau nu consuma deloc produse lactate, peste sau fructe de mare si oua. Aceste alimente sunt surse foarte bune de iod. 
  • Oamenii care traiesc in regiuni cu sol cu deficit de iod si care consuma in principal alimente locale. Aceste soluri produc culturi care au un nivel scazut de iod. 
  • Persoanele care au un aport mic de iod si care consuma alimente „gusogene”. Soia nefermentata si legumele din familia crucifere (varza, broccoli, conopida, gulie, varza de Bruxelles) contin anumite substante care blocheaza preluarea iodului de catre tiroida. Efectul gusogen este mai accentuat atunci cand legumele sunt utilizate in stare cruda. Insa pentru majoritatea oamenilor care au un aport adecvat de iod, consumul unor cantitati rezonabile din aceste alimente considerate gusogene nu reprezinta o problema.

Consecintele aportului inadecvat de iod

Atat lipsa, cat si excesul de iod (peste 1000 mcg/zi) pot afecta functionarea tiroidei.

Deficitul de iod

Deficitul de iod are multiple efecte adverse asupra cresterii si dezvoltarii si este cea mai frecventa cauza de dizabilitate intelectuala care poate fi prevenita in lume. Tulburarile de deficit de iod sunt determinate de productia inadecvata de hormoni tiroidieni secundara iodului insuficient. In timpul sarcinii si al copilariei timpurii, deficitul de iod poate provoca efecte ireversibile.

In conditii normale, glanda tiroida se afla sub controlul hipofizei (glanda pituitara), o glanda mica de marimea unui bob de fasole, localizata la baza creierului. Cand nivelul hormonilor tiroidieni (T3 si T4) scade, glanda pituitara produce hormonul stimulator al tiroidei (TSH) care stimuleaza glanda tiroida sa produca si sa elibereze in sange mai multi hormoni tiroidieni. De obicei, secretia de TSH creste atunci cand aportul de iod scade sub 100 mcg/zi. Sub influenta TSH, creste absorbia de iod din sange la nivelul glandei tiroide care va produce si secreta T3 si T4, crescand nivelul lor in sange.

Cu toate acestea, cand aportul de iod este foarte mic, scade productia de hormoni tiroidieni, chiar in prezenta unui nivel crescut de TSH. Daca aportul de iod scade sub 10-20 mcg/zi (deficit sever), apare hipotiroidismul, o afectiune care este insotita frecvent de gusa (marirea tiroidei). Gusa este de obicei cel mai precoce semn clinic al deficitului de iod. La femeile insarcinate, un deficit de iod de aceasta amploare poate provoca deficite majore de neurodezvoltare si intarziere a cresterii la fat, precum si avort spontan si nasterea unui fat mort. Deficitul cronic sever de iod provoaca cretinism, o afectiune caracterizata prin dizabilitate intelectuala, surditate, spasticitate motorie, pubertate intarziata si alte anomalii fizice si neurologice.

La sugari si copii, deficitul moderat de iod (50 mcg/zi) poate determina, de asemenea, deficite de neurodezvoltare, cum ar fi o inteligenta mai mica decat cea medie, masurata prin IQ. Deficitul usor-moderat de iod la mama este asociat cu un risc crescut de tulburare de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) la copil. La adulti, deficitul usor-moderat de iod poate provoca gusa, precum si afectarea functiilor creierului si a productivitatii secundare hipotiroidismului. Deficitul cronic de iod poate fi asociat cu un risc crescut de cancer tiroidian de tip folicular.

Excesul de iod

Limita superioara zilnica de aport de iod din toate sursele (alimente, bauturi si suplimente) este diferita in functie de varsta:

  • 0 - 12 luni: nu este stabilita
  • 1 - 3 ani: 200 mcg
  • 4 - 8 ani: 300 mcg
  • 9 - 13 ani: 600 mcg
  • 14-18 ani: 900 mcg
  • Adulti: 1100 mcg

Riscurile excesului de iod:

  • Aportul crescut de iod poate provoca aceleasi manifestari determinate de deficitul de iod - nivel crescut de TSH, gusa si hipotiroidism - deoarece excesul de iod la persoanele sensibile inhiba sinteza hormonilor tiroidieni si creste astfel stimularea glandei produsa de TSH, care determina gusa.
  • Hipertiroidismul indus de iod poate rezulta dintr-un aport mare de iod, ca de exemplu atunci cand iodul este administrat pentru tratarea deficitului de iod sau ca urmare a tratamentul cu amiodarona pentru aritmiile cardiace.
  • Studiile au aratat ca aportul excesiv de iod cauzeaza tiroidita si cancer tiroidian de tip papilar. 
  • Cazurile de intoxicatie acuta cu iod sunt rare si sunt de obicei cauzate de doze de cateva grame. Simptomele si semnele acute includ arsura la nivelul gurii, gatului si stomacului, febra, durere abdominala, greata, varsaturi, diaree, puls slab si coma. 

Surse:
www.ods.od.nih.gov
www.ncbi.nlm.nih.gov 

Consultant: Dr. Emin Mammadov, medic specialist endocrinolog
Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Content Writer

Cere o programare

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Acest site este protejat de reCAPTCHA si se aplica Politica de confidentialitate si Termeni si conditii.