In prima luna bebelusii incep sa isi ridice capul pentru perioade foarte scurte de timp. Intre doua si trei luni reusesc sa-si mentina capul in pozitie verticala din ce in ce mai stabil. In general la trei luni majoritatea sugarilor isi „tin capul” si reusesc sa-l intoarca stanga-dreapta pentru a-si urmari parintii.
Intre patru si cinci luni acestia incep sa se rostogoleasca de pe o parte pe alta, initial de pe spate pe burta, apoi si de pe burta pe spate.
Copiii stau in sezut intre sase si opt luni, majoritatea reusind in jurul varstei de sapte luni sa stea independent fara sprijin pe antebrate.
Dupa ce a fost achizitionat statul in fund, acestia incep sa exploreze, incercand sa se ridice prin agatare de marginea canapelei sau de marginea patutului. In perioada respectiva o parte dintre sugari incep sa se tarasca initial cu spatele, apoi reusesc sa mearga si de-a busilea, in patru labe.
Sunt insa si copii care nu merg niciodata astfel, ei achizitionand direct mersul in picioare. Majoritatea copiilor incep sa dezvolte abilitati necesare mersului (mersul sprijinit, mersul tinut de o mana) undeva intre 10 luni si un an, dar mersul indepedent se dezvolta in cele mai multe cazuri dupa varsta de un an.
Greseli care pot afecta dezvoltarea motorie
Sustinerea copilului de catre adulti, in achizitionarea mersului, poate conduce de fapt la o incetinire in deprinderea acestei capacitati, fie ca se foloseste hamul, fie ca sunt tinuti de mana. Folosirea premergatorului este contraindicata in majoritatea tarilor vest europene, din cauza numeroaselor riscuri asociate: sufocare, displazie luxanta de sold, mersul pe varfuri, dar si intarziere in achizitionarea mersului indepedent (aspect paradoxal, multi parinti avand impresia ca premergatorul ii ajuta de fapt).
Semnele care indica intarzieri in dezvoltarea motorie
Literatura de specialitate considera varsta de 18 luni varsta la care toti copiii trebuie sa fi achizitionat mersul independent. Lipsa sau intarzierea achizitionarii mersului nu apare per primam la aceasta varsta, ea este anuntata de intarzieri in dezvoltarea neuro-motorie observate in primul an de viata de catre parinti, dar si de catre medicul de familie sau medicul pediatru.
Cel mai probabil acest sugar nu a tinut capul la 3 luni, nu a stat in sezut in jurul varstei de 6-7 luni, de aceea vizitele periodice efectuate in primul an de viata a celui mic sunt extrem de importante. Medicul de familie sau medicul pediatru pot solicita completarea investigatiilor de catre medicul neurolog pediatru.
Recomandari pentru parinti
De multe ori parintii intreaba care este momentul la care cel mic trebuie asezat in fund sau trebuie pus sa mearga. Aceste aspecte sunt de fapt achizitii independente ale unui sugar cu dezvoltare neuromotorie normala. Nu se pune niciodata copilul in picioare sa mearga, ci acesta incepe singur prin ridicarea initiala la marginea patului sau agatandu-se de obiectele din jur.
Nu exista o varsta fixa la care toti copiii trebuie sa stea in sezut sau sa mearga, dar
exista un interval de varsta notat in literatura de specialitate, pentru ca exista atat copii precoce in dezvoltatea motorie, cat si copii cu intarzieri in limitele acceptate. In cazul unui sugar cu intarziere motorie, in functie de diagnosticul stabilit de catre medicul neurolog se poate apela si la un kinetoterapeut, pentru ca acesta sa ajute la dezvoltarea tonusului muscular si sa invete copilul sa recupereze intarzierile. Completarea echipei multidisciplinare se poate face si cu ajutorul medicului ortoped care examineaza structura dezvoltarii membrelor unui copil, postura acestuia si poate observa, de asemenea, aspecte patologice care pot fi imbunatatite, fie prin gimnastica, fie prin kinetoterapie, fie prin masaj.
De cele mai multe ori parintii compara copiii intre ei si se ingrijoreaza atunci cand cel mic nu este la acelasi nivel de dezvoltare motorie precum alti copii cu care acesta interactioneaza.
Este bine de stiut faptul ca nu toti copiii se dezvolta in acelasi ritm, dar examinarile periodice lunare la medicul pediatru si medicul de familie sunt obligatorii in primul an de viata. In acest fel orice intarziere poate fi observata precoce si ulterior evaluata si rezolvata mai rapid.