Legatura nevazuta dintre estrogen si osteoporoza

Osteoporoza este o afectiune caracterizata prin subtierea oaselor si pierderea rezistentei lor. Atunci cand oasele devin fragile, pot aparea fracturi chiar si in urma unor traumatisme minore, in special la nivelul soldului, coloanei vertebrale si incheieturii mainii.  

Cercetarile indica faptul ca 20% din pierderea osoasa poate aparea in primii 5-10 ani dupa menopauza si 1 din 10 femei cu varsta peste 60 de ani este afectata de osteoporoza la nivel mondial. Aproximativ 30% dintre toate femeile aflate la postmenopauza vor suferi in cele din urma o fractura osteoporotica. 

Cum influenteaza estrogenul metabolismul osos

Estrogenul este un hormon crucial pentru organism, cunoscut in principal pentru rolul sau in sistemul reproducator feminin, avand efecte directe asupra reglarii ciclului menstrual, fertilitatii si dezvoltarii caracteristicilor sexuale secundare la pubertate. Cu toate acestea, influenta estrogenului se extinde mult dincolo de sanatatea sexuala, influentand homeostazia osoasa, sanatatea creierului, sanatatea cardiovasculara si reglarea dispozitiei.  

La nivelul sistemului osos, estrogenul joaca un rol vital in mentinerea densitatii osoase prin echilibrarea procesului de remodelare osoasa - un ciclu continuu in care osul vechi este indepartat (resorbtie) si inlocuit cu os nou (formare). 

Metabolismul ososului sanatos este influentat de echilibrul complex dintre celulele care construiesc osul nou, numite osteoblaste, si celulele care descompun si resorb osul vechi, numite osteoclaste. 

Estrogenul ajuta la reglarea acestui echilibru prin inhibarea activitatii osteoclastelor, reducand astfel resorbtia osoasa. De asemenea, activeaza semnalele care initiaza productia osoasa si maturarea osteoblastelor. 

Atunci cand nivelurile de estrogen sunt sanatoase, formarea osoasa depaseste resorbtia, mentinand sau chiar crescand densitatea osoasa. Cand nivelurile de estrogen scad, resorbtia osoasa depaseste formarea osoasa, ceea ce duce la o scadere a masei osoase si la un risc crescut de fracturi.  

Masa osoasa creste in copilarie si in perioada de adult tanar, astfel incat la aproximativ 35 de ani, femeile ating „masa osoasa maxima” - punctul in care oasele lor sunt maximum de dense si puternice.  Ulterior, incepe pierderea osoasa naturala intre 0.5 si 1% din masa osoasa in fiecare an, care se va accelera la menopauza. 

Pentru ca adultii de varsta mijlocie si mai in varsta sa aiba oase sanatoase, acestia trebuie sa fi dezvoltat o structura osoasa puternica si o masa osoasa maxima adecvata in tinerete. Structura osoasa si masa osoasa maxima sunt puternic influentate de factorii care influenteaza stilul de viata (alimentatie echilibrata, consum de alcool, fumat si practicarea de exercitii fizice). 

Cum afecteaza menopauza densitatea osoasa

Relatia estrogenului cu sanatatea oaselor a fost suspectata de mult timp din cauza prevalentei ridicate a densitatii osoase scazute si a osteoporozei la femeile aflate in postmenopauza. Intr-adevar, se estimeaza ca 1 din 3 femei peste 50 de ani va suferi o fractura legata de osteoporoza, comparativ cu 1 din 5 la barbati. In plus, femeile care intra la menopauza precoce (inainte de varsta de 45 de ani) prezinta un risc crescut de osteoporoza si fracturi asociate. 

In timpul anilor reproductivi ai unei femei, cea mai mare parte a estrogenului provine din ovare. Pe masura ce femeile imbatranesc, productia ovariana scade in mod natural pana cand ovarele nu mai sintetizeaza estrogen, ceea ce duce la incetarea ciclurilor menstruale si la deficit de estrogen. Acest proces denumit menopauza apare in general in jurul varstei de 51 de ani la majoritatea femeilor, desi poate fi resimtit mai devreme in cazurile de insuficienta ovariana primara sau menopauza indusa chirurgical. 

Desi densitatea minerala osoasa incepe sa scada in mod natural in jurul varstei de 35 de ani, scaderea semnificativa a nivelului de estrogen din timpul menopauzei va accelera aceasta pierdere. Cercetarile au stabilit ca deficitul de estrogen este cauza principala a osteoporozei la femeile in varsta, datorita rolului critic pe care estrogenul il joaca in mentinerea homeostaziei osoase. 

Fara estrogen, osteoclastele pot deveni mai active, ceea ce duce la o degradare osoasa accentuata. Acest proces reprezinta prima faza a pierderii osoase si este direct legat de deficitul de estrogen.  

In primii 5-6 ani dupa menopauza, femeile pierd rapid din densitatea osoasa, intre 3-7% pe an, ajungand la o pierdere de masa osoasa de 15-35% in primii 5 ani dupa menopauza. A doua faza a pierderii osoase apare dupa 4-8 ani, ca urmare a reducerii formarii osoase.  

Efectele cumulative ale cresterii resorbtiei osoase si scaderii formarii osoase contribuie la prevalenta ridicata a osteoporozei la femei dupa menopauza. Un studiu a aratat ca rata osteoporozei la femeile in varsta se dubleaza la fiecare 5 ani, de la 6.4% intre varstele de 50-54 de ani la 13.5% la varsta de 55 de ani si pana la > 50% la femeile trecute de 85 ani. 

Care sunt consecintele osteoporozei?

Osteoporoza inseamna oase mai putin dense si rezistente (oase fragile), ceea ce face ca acestea sa se fractureze (rupa) mai usor. Oasele pot fi atat de fragile incat pot sa apara fracturi dupa o miscare normala, cum ar fi aplecarea sau rasucirea in pat sau dupa o cazatura usoara. Acest tip de fracturi se numesc fracturi de fragilitate. Femeile aflate in postmenopauza care au osteoporoza sunt in special susceptibile la fracturi ale coloanei vertebrale, fractura de col femural (sold) si fractura de pumn. 

Fracturile legate de osteoporoza pot duce la dureri cronice, mobilitate redusa si dependenta crescuta de alte persoane pentru activitatile zilnice. In plus, fracturile coloanei vertebrale pot provoca dureri severe de spate, pierdere in inaltime si o postura cocosata (cifoza), afectand si mai mult calitatea vietii unei femei. 

Din cauza lipsei simptomelor osteoporozei, pacienta adesea nu stie ca are aceasta boala pana cand nu i se fractureaza un os. 

Cum este diagnosticata osteoporoza?

Osteoporoza este o boala “tacuta”, care se manifesta tardiv, cand apar fracturi. De aceea, este esential ca boala sa fie diagnosticata cat mai devreme pentru a preveni aceste complicatii importante. 

Diagnosticul de osteoporoza se stabileste prin masurarea densitatii minerale osoase prin osteodensitometrie sau DEXA (dual energy X-ray absortiometry). Prin DEXA se masoara densitatea minerala osoasa a persoanei, care se compara cu valoarea normala (valoarea medie la persoanele sanatoase de 30 ani si acelasi sex), obtinandu-se astfel scorul T:

• Scorul T de -1 sau mai mult este considerat normal;
• Scorul T  intre -1 si -2.5 indica osteopenie (precursorul osteoporozei);
• Scorul T mai mic de -2.5 indica osteoporoza.

Masurarea densitatii minerale osoase poate fi repetata anual sau la 2 ani, avand posibilitatea evaluarii comparative si calcularii procentului de crestere sau reducere a densitatii osoase, evaluand astfel eficacitatea tratamentului. 

Scanarile DEXA sunt recomandate incepand cu varsta de 65 de ani, ca metoda de screening pentru osteoporoza la femei. Majoritatea cazurilor de osteoporoza sunt descoperite intamplator in cadrul acestui screening, desi unele semne si simptome pot justifica testarea mai devreme sau atunci cand exista factori de risc, ca de exemplu:

• Pierdere in inaltime de >/= 3.8 cm, indicand un probabil colaps vertebral din cauza densitatii osoase scazute;
• Scaderea fortei de strangere a mainilor la adultii in varsta;
• Fracturi la persoanele cu varsta peste 50 de ani;
• Contractia maxilarului care duce la retractia gingiilor si alte probleme dentare;
• Anumite boli, cum ar fi artrita reumatoida, diabetul zharat de tip 1 sau boli cronice hepatice si renale;
• Utilizarea pe termen lung a steroizilor;
• Greutate corporala scazuta sau pierdere semnificativa in greutate;
• Fumatul si consumul excesiv de alcool.

Ce poti face pentru a-ti reduce riscul de osteoporoza la menopauza?

Daca riscul este mare, medicul endocrinolog sau ginecolog iti poate prescrie o serie de medicamente pentru pastrarea masei osoase. Terapia de substitutie hormonala la menopauza administrata la scurt timp dupa instalarea menopauzei (in jurul varstei de 50 de ani) poate preveni pierderea osoasa. Daca riscul nu este mare, tratamentul va consta in modificarea factorilor de risc pentru pierderea osoasa si reducerea riscului de cadere.  

Dincolo de hormoni, anumiti factori legati de stilul de viata joaca un rol cheie in sanatatea oaselor si pot ajuta la scaderea riscului general de osteoporoza: 

Consumul de alcool si fumatul

• Un consum cronic excesiv de alcool, in special in timpul adolescentei si al tineretii, poate afecta dramatic sanatatea oaselor si poate creste riscul de a dezvolta osteoporoza ulterior;
• In mod simular, fumatul (inclusiv fumatul pasiv) afecteaza negativ rata de regenerare osoasa, ducand la reducerea masei osoase si la cresterea riscului de osteoporoza;
• Nu mai fuma si consuma alcool cu moderatie sau deloc pentru a reduce riscul. 

Dieta echilibrata, bogata in calciu, proteine, legume, fructe si cereale integrale

• Deficientele nutritionale care duc la subpondere si la un aport redus de proteine sunt asociate cu pierderea masei musculare si osoase;
• Se recomanda alimente bogate in nutrienti pentru a sustine sanatatea oaselor: legume, fructe, cereale integrale, proteine, in special proteine vegetale (fasole, nuci, peste, carne de pasare fara piele si carne slaba) si alimente care sunt surse bune de calciu.  

Calciu

• Intre 18 si 50 de ani se recomanda consumul a 1.000 mg de calciu pe zi. Aceasta cantitate creste la 1.200 de miligrame la femeile peste 50 de ani si barbatii peste 70 de ani;
• Surse bune de calciu sunt: produse lactate cu continut scazut de grasimi (lapte, iaurt si branza), lapte de migdale, caju si ovaz, somon sau sardine la conserva, legume cu frunze de culoare verde inchis (spanac, varza kale, broccoli), produse din soia, cum ar fi tofu sau edamane si fasole alba, precum si cereale sau suc de portocale fortificat cu calciu;
• Daca nu obtii suficient calciu din dieta, ia in considerare administrarea de suplimente de calciu. Se recomanda ca aportul total de calciu, din suplimente si dieta combinate, sa nu depaseasca 2.000 mg zilnic pentru persoanele cu varsta peste 50 de ani. 

Vitamina D

• Vitamina D joaca un rol vital in construirea oaselor sanatoase: ajuta la absorbtia calciului din alimente in intestin, asigura reinnoirea si mineralizarea corecta a oaselor si ajuta la mentinerea muschilor puternici, astfel reducand riscul de cadere;
• Este produsa in mare parte prin expunerea pielii la lumina soarelui (raze UV-B). Doar un numar limitat de alimente (peste gras, cum ar fi somonul, sardinele si macroul, oua si ficat) contin vitamina D, asa ca expunerea pielii la lumina soarelui este modul in care obtinem 70-80% din cantitatea de care organismul nostru are nevoie;
• Pentru a sintetiza o cantitate adecvata de vitamina D cutanata este necesara expunerea la soare (in afara orelor de varf intre 10.00-14.00), fara protectie solara, timp de 10-15 minute la niveul fetei, bratelor si mainilor de 2-3 ori pe saptamana pe timp de vara. Pentru cei cu pielea mai inchisa la culoare, sunt necesari timpi de expunere mai lungi (25-40 de minute);
• In timpul iernii, in special in regiunile cu lumina solara limitata, productia de vitamina D poate fi minima, iar suplimentarea sau aportul alimentar pot fi necesare;
• Pentru prevenirea osteoporozei, ia in considerare suplimentarea zilnica cu 800-2000 UI de vitamina D.
• Daca ai fost diagnosticata cu osteoporoza, se recomanda sa iei un supliment de vitamina D pe tot parcursul anului, mai ales daca faci tratament pentru osteoporoza. Medicamentele pentru osteoporoza functioneaza mai bine daca ai un nivel bun de vitamina D in sange. 

Exercitii fizice

• Antrenamentul de rezistenta si exercitiile cu ridicare de greutati pot afecta pozitiv sanatatea oaselor, pot creste forta musculara si pot ajuta la imbunatatirea coordonarii si a echilibrului, toate acestea putand contribui la scaderea riscului de fractura prin prevenirea caderilor.  
• Combina exercitiile de forta (cu greutati, benzi de rezistenta sau propria greutate) cu exercitiile care suporta greutatea corpului (ca de exemplu, mersul pe jos, dansul, urcatul scarilor, gradinarit) si exercitiile de stabilitate si echilibru (cum ar fi tai chi sau qi gong).
• Inainte de a incepe un program de antrenament, intreaba kinetoterapeutul sau antrenorul de la sala care are experienta in lucrul cu femeile care au osteoporoza ce tipuri de exercitii sunt sigure pentru tine. De asemenea, acestia te pot ajuta sa inveti tehnica corecta pentru a preveni ranirea si pentru a obtine maximum de la fiecare antrenament. 

Surse de informatie:

• www.osteoporosis.foundation
• www.endocrine.org
• www.hera-health.com
• www.pmc.ncbi.nlm.nih.gov
• www.rupahealth.com
• www.icliniq.com