Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Fibroza chistica: depistare, semne, simptome, tratament


Fibroza chistica (mucoviscidoza) este o boala ereditara caracterizata prin probleme digestive, probleme de respiratie, infectii respiratorii de la acumularea mucusului si cresterea concentratiei de sare din transpiratie. Boala este cauzata de mutatii aparute intr-o singura gena si este transmisa pe model autosomal recesiv, ceea ce inseamna ca un individ ar putea fi afectat (25% sau ¼) in situatia in care mosteneste doua copii mutante ale genei (ambii parinti sunt purtatori sanatosi ai genei, iar ei nu prezinta boala pentru ca au o singura gena mutanta). Un copil care mosteneste doar o gena mutanta de la unul din parinti nu va dezvolta boala, va fi purtator sanatos la fel ca parintii lui.

Fibroza chistica afecteaza celulele care produc mucus, transpiratie, sucuri si enzime digestive, astfel ca principalele organe care contin astfel de glande (numite glande exocrine) cu functionare incorecta sunt pancreasul si plamanii. Aceste fluide secretate sunt in mod normal subtiri si alunecoase, iar la persoanele cu fibroza chistica, secretiile devin lipicioase si groase. In loc sa actioneze ca un lubrifiant, secretiile sunt ingrosate, devin mai aderente, se acumuleaza si blocheaza conductele si caile de trecere, favorizand aparitia infectiilor in special in plamani si pancreas.

Desi fibroza chistica necesita ingrijiri zilnice, persoanele cu aceasta afectiune au o calitate mai buna a vietii decat in trecut. Datorita imbunatatirilor considerabile din domeniul medical, persoanele cu fibroza chistica au o speranta de viata mai mare de 30 de ani.

Simptomele fibrozei chistice

Semnele si simptomele fibrozei chistice variaza, in functie de severitatea bolii. Severitatea bolii este data de mutatiile aparute in gena CFTR. Este posibil ca unii copii cu fibroza chistica sa nu prezinte simptome pana la adolescenta sau pana la varsta adulta. De obicei, doar unul din 10 copii cu fibroza chistica prezinta simptome inca de la nastere, dar pentru cele mai multe persoane cu fibroza chistica semnele si simptomele incep sa apara in primii doi ani de viata. Adultii diagnosticati cu fibroza chistica pot avea simptome atipice, precum: pancreatita, infertilitate (la barbati absenta congenitala a vaselor deferente poate fi singura manifestare a bolii) si pneumonie recurenta.

Persoanele cu fibroza chistica au un nivel de sare in transpiratie mai mare decat cel normal. Majoritatea celorlalte semne si simptome ale fibrozei chistice afecteaza sistemul respirator si sistemul digestiv.

Semne si simptome respiratorii ale fibrozei chistice

Mucusul gros si lipicios asociat cu fibroza chistica infunda caile respiratorii. Acest lucru poate provoca semne si simptome precum:

  • Tuse persistenta care produce mucus gros (sputa)
  • Respiratie suieratoare
  • Intoleranta la exercitii fizice
  • Infectii pulmonare repetate
  • Caile nazale inflamate sau senzatia de nas infundat, sinuzite cronice

Semne si simptome digestive ale fibrozei chistice

Mucusul gros poate bloca si tuburile care transporta enzimele digestive din pancreas la intestinul subtire. Fara aceste enzime digestive, intestinele nu vor putea sa absoarba complet nutrientii din alimente. Prin urmare, simptomele resimtite pot fi:

  • Scaune mirositoare si grele (scaune steatoreice – grasimi care nu au fost digerate in scaune)
  • Crestere lenta in greutate si inaltime
  • Blocaj intestinal, in special la nou-nascuti (meconium ileus sau obstructie meconiala)
  • Pancreatita

Constipatia severa poate provoca prolaps rectal (o parte din rect, capatul intestinului gros, iese in afara anusului). Acesta poate fi un semn al fibrozei chistice la copii. Prolapsul rectal la copii poate necesita uneori o interventie chirurgicala.

Diagnosticul fibrozei chistice

Diagnosticarea fibrozei chistice este un proces care se desfasoara in mai multe etape. O evaluare completa va include pe langa anamneza, examen fizic si examene de laborator: examene de screening pentru purtatori sanatosi, examene de screening la nou-nascuti si diagnostic prin testare genetica.

Pentru a diagnostica fibroza chistica, medicul pneumolog poate efectua mai multe teste:

  • Teste de screening la nou-nascuti:
    • IRT (trypsinogen imunoreactiv): Aceste analize se bazeaza pe detectarea nivelului de tripsinogen imunoreactiv, o enzima fabricata de pancreas care se gaseste in cantitati reduse in sange. Testul poate sa dea rezultate pozitive si in diverse situatii asociate cu prematuritatea sau complicatiile de la nastere. Daca se obtin rezultate pozitive, se recomanda efectuarea testelor genetice.
    • Testul de transpiratie pentru verificarea nivelului de sare in transpiratie. Acesta reprezenta standardul in diagnosticarea fibrozei chistice (inaintea testarii genetice), deoarece persoanele cu fibroza chistica pierd o cantitate mare de sare prin transpiratie, in comparatie cu persoanele care nu au boala. Testele de transpiratie sunt utile pentru diagnosticarea bolii, dar nu pot fi utilizate ca metoda pentru a prognoza cum va evolua afectiunea. De asemenea, nu se pot utiliza si pentru a depista persoanele purtatoare ale mutatiei.
  • Teste de diagnostic prenatal pentru a diagnostica fibroza chistica la un copil nenascut. Este nevoie de o manevra invaziva (proba de lichid amniotic, sau biopsie de vilozitati coriale) pentru a identifica eventualele mutatii genetice.
  • Teste genetice postnatale pentru detectarea mutatiilor din gena CFTR. Testele se efectueaza fie dintr-o proba de sange periferic, fie din celule recoltate din cavitatea bucala, urmand ca apoi sa fie analizate intr-un laborator de genetica moleculara. Aceste teste pot confirma un rezultat pozitiv al testului de screening si al testului de transpiratie.

Tratamentul fibrozei chistice

Fibroza chistica nu poate fi vindecata, iar scopul tratamentului este de a usura simptomele si de a reduce complicatiile. Managementul fibrozei chistice este complex, pacientul necesitand o abordare multidisciplinara.

Obiectivele tratamentului includ:

  • Prevenirea si controlul infectiilor care apar in plamani
  • Indepartarea mucusului din plamani
  • Tratarea si prevenirea blocajului intestinal
  • Asigurarea unei nutritii adecvate

In 2019, FDA a aprobat primul medicament in combinatie tripla (elexacaftor/ivacaftor/tezacaftor) pentru tratamentul pacientilor cu cea mai frecventa mutatie a genei CFTR. Este aprobat pentru copiii peste 12 ani care au cel putin o mutatie F508del in gena CFTR, care se estimeaza ca apare la peste 90% din pacienti.

Cat de mare este riscul de a mosteni fibroza chistica?

Este bine de stiut ca fibroza nu este o afectiune contagioasa. Este o afectiune genetica mostenita, care apare in momentul in care ambii parinti sunt purtatori ai unei gene mutante a fibrozei chistice. Este o boala autosomal recesiva, ceea ce inseamna ca pot sa fie afectati atat baietii, cat si fetele. Daca gena mutanta are pereche o gena normala, persoana cu aceasta mutatie va fi purtatoare, dar nu va face boala. Persoana purtatoare a mutatiei nu are semne sau simptome si nu dezvolta afectiunea.

Daca ambii parinti sunt purtatori ai genei mutante, exista riscul pentru copil de a mosteni ambele gene mutante, situatie care va determina aparitia bolii. Totusi, nu toti copiii nascuti din parinti purtatori vor dezvolta  afectiunea. Cand ambii parinti sunt purtatori, fiecare copil are o probabilitate de 25% de a nu fi purtator si de a nu avea fibroza chistica, o probabilitate de 50% de a fi purtator, dar fara sa faca fibroza chistica si o probabilitate de 25% de a avea fibroza chistica.

Pentru ca testarile genetice sunt din ce in ce mai accesibile, iar frecventa purtatorilor sanatosi pentru fibroza choistica este 1/50, este recomandat ca toate persoanele sa se testeze pentru a depista purtatorii. Pentru persoanele care stiu ca printre rudele de sange au avut persoane afectate de fibroza chistica, testarea este recomandata in situatia in care doresc sa devina parinti. De asemenea, la depistarea unei persoane cu fibroza chistica, se recomanda testarea fratilor si surorilor, pentru ca identificarea precoce a bolii duce la posibilitatea inceperii tratamentului, cu imbunatatirea calitatii vietii si prelungirea supravietuirii. Chiar si rudele de radul II, precum verii primari, ar trebui sa se testeze, in urma unei consultatii gnetice si efectuarea arborelui familial.

Persoanele purtatoare de gene mutante care nu doresc sa aiba un copil afectat de aceasta boala pot sa ia in considerare varianta fertilizarii in vitro cu diagnostic preimplantatoriu, deoarece embrionul poate fi testat inainte de a fi implantat in uterul mamei.

Consultant: dr. Irina Iordanescu, medic specialist Genetica Medicala

Surse:

www.mayoclinic.org

www.genome.gov

www.nhlbi.nih.gov

www.fda.gov