Concret, testul RMN utilizeaza un camp magnetic puternic, unde radio si un computer care realizeaza imagini detaliate din interiorul corpului. RMN se dovedeste cu atat mai util pentru identificarea unor afectiuni in zone foarte greu de explorat, cu functiuni si structuri diferite.
Despre cum este realizat un RMN al urechii, cand este acesta necesar, dar si alte detalii legate de pregatirea pentru investigatie, precum si contraindicatii, am aflat de la medicul primar cu specializare in radiologie si imagistica medicala, doctor in stiinte medicale Dragos Cuzino.
Cand este necesar un RMN al urechii
RMN-ul este o modalitate de diagnosticare esentiala in imagistica osului temporal si a bazei laterale a craniului, care include aparatul auditiv si vestibular, cu functii auditive si de echilibru, si este utilizat pentru evaluarea structurilor anatomice, avand capacitatea de a pune in evidenta formatiuni patologice reziduale sau recurente, inflamatorii si/sau infectioase.
Acest test este util pe scara larga in evaluarile pre si postoperatorii, care privesc urechea interna, baza craniului, inclusiv in procedura preliminara a implantului cohlear si, uneori, dupa implant. RMN-ul urechii este o investigatie necesara si pentru identificarea malformatiilor aparatului auditiv si vestibular si poate fi realizata atat la copii, cat si la adulti.
Recomandarea unui test RMN poate veni de la un medic specialist ORL, de la neurologi sau neurochirurgi ori alte specializari conexe, atunci cand apar manifestari care au legatura cu structurile urechii interne. Simptomatologia, care poate determina un pacient sa solicite un control ORL, sunt alterarea sau pierderea auzului, progresiv sau rapid, tinitus, tulburari de echilibru, simptome de vertij, tulburari de echilibru asociate sau nu cu senzatii de greata si varsaturi, dar si oricare alte modificari neurosenzoriale (inclusiv sensibilitatea si mobilitatea faciala si alterarea simtului gustativ). Investigatiile RMN pot fi recomandate mai ales atunci cand simptomele sunt localizate unilateral, desi si problemele bilaterale pot avea indicatie de testare prin aceasta metoda. Toate acestea pot fi considerate suspiciuni legate de disfunctii de natura patologica ale structurilor urechii interne precum si ale formatiunilor colaterale acestora (nervi, ganglioni limfatici, vase de sange).
RMN-ul acestei zone este o necesitate in neurochirurgia vasculara si tumorala pentru regiunea temporala a craniului, in conditiile in care imaginile obtinute au o rezolutie foarte buna si sunt net superioare celor rezultate prin radiografii clasice, astfel ca pot confirma sau infirma suspiciunile de diagnostic si sunt esentiale pentru a se decide asupra conduitei terapeutice ulterioare.
Contraindicatii si pregatirea pacientului
Investigatiile RMN au cateva contraindicatii ca urmare a metodei efective de analiza imagistica. Astfel, nu pot trece prin acest tip de test persoanele care au montate pacemakere, dar nici cele cu proteze de sold, tije, valve cardiace metalice sau orice alt fel de metal fixat pe corp. RMN-ul este contraindicat femeilor in primul trimestru de sarcina, dar si celor care au anumite tipuri de dispozitive contraceptive intrauterine. Existenta unor tatuaje care folosesc cerneluri in compozitia carora se afla metale trebuie mentionate medicului de catre pacient. Sunt abordati in mod specific pacientii agitati, persoanele anxioase, cei care pot avea convulsii, dar si cei care sufera de claustrofobie. In cazul copiilor investigatiile de tip RMN se fac in prezenta parintilor, uneori fiind utila sedarea sau chiar anestezia generala.
O atentie speciala trebuie acordata in cazul in care este necesara utilizarea unei substante de contrast pentru identificarea mai precisa a structurilor anatomice care urmeaza a fi evaluate prin aceasta procedura. Regula generala impune ca inainte de testarea RMN pacientii sa faca o evaluare a functiei renale. Insuficienta renala cronica sau alte probleme ale rinichilor pot reprezenta o contraindicatie la utilizarea substantelor de contrast. Reprezinta o contraindicatie relativa, pentru examinarea RMN cu utilizarea de substante de contrast la pacientii cu antecedente alergice sau pot fi luate masuri de prevedere suplimentare.
Investigatia in sine poate dura 15-30 de minute. Pacientul trebuie sa ramana calm, sa respire normal si sa nu se miste. Rezultatul investigatiei se inregistreaza pe CD sau DVD si este dat pacientului in decurs de ore sau una-doua zile.
Interpretarea rezultatelor
Medicul radiolog este cel care face interpretarea rezultatelor. Fiecare structura organica care a fost scanata prin RMN este clasificata ca fiind normala, anormala sau potential anormala.
Interpretarea rezultatelor, realizata de medicul cu experiza in interpretarea si evaluarea imagistica RMN, se face prin combinarea istoricului medical al pacientului cu detaliile anatomice si caracteristicile lor asa cum au fost constatate la RMN, la care se adauga simptomatologia care a motivat realizarea examenului.
In situatia in care nu exista suficiente date, apar suspiciuni noi si diagnosticul nu poate fi unul de precizie, tot medicul radiolog este cel care poate sugera posibilele diagnostice diferentiale care se potrivesc datelor existente, urmand a se decide, impreuna cu medicul ORL, neurologul sau medicul curant, efectuarea unor teste suplimentare. Acestea pot fi imagistica suplimentara, cum ar fi repetarea RMN-ului, o scanare CT, ultrasunete, raze X sau imagistica de medicina nucleara, cum ar fi tomografia cu emisie de pozitroni (PET), examen anatomopatologic si compararea datelor din prezent cu cele anterioare, daca este posibil, pentru a se identifica evolutia patologiei.
In situatii foarte rare rezultatul testelor RMN poate fi clasificat ca neconcludent, situatie in care fie investigatia se repeta, fie se cauta alte solutii de diagnosticare. In cele mai multe dintre cazuri RMN-ul este testul elocvent care ajuta in cea mai mare masura la stabilirea unui diagnostic in baza caruia se poate institui un plan de tratament.
RMN-ul urechii poate identifica colesteatoame dobandite sau congenitale, care pot fi cauza unor infectii recurente si ale diminuarii auzului, cu modificari patologice ale membranei timpanului, inflamatii ale structurilor urechii interne, neurinomul acustic, numit si schwannoame vestibulare, tumori cerebrale benigne care inglobeaza nervii responsabili pentru auz si echilibru, otite ale urechii medii, infectii ale osului mastoid, aflat chiar in spatele urechii, urmare a unor infectii repetate, netratate sau tratate insuficient, intreruperi ale functiei vestibulare a urechii interne (boala Meniere), cauza unor episoade de vertij care provoacă greata si pierderea echilibrului. Pot fi identificate afectiuni ale vaselor de sange si ganglionilor limfatici din zona, prin vizualizarea septurilor, a trompei lui Eustachio si a tuturor structurilor osoase inconjuratoare, precum si a canalelor de comunicare cu nazofaringele.
Bine de stiut
Prezentarea la medicul ORL pentru o evaluare initiala pe baza simptomelor, care poate indica ca necesar un RMN al urechii este o urgenta atunci cand problemele apar brusc, evolueaza foarte rapid si sunt asociate cu alterarea starii generale, pierderea sau diminuarea severa a auzului ori a echilibrului.
Investigatia de tip RMN a urechii ofera informatii complete si complexe ale structurilor de diferite tipuri ale acestei regiuni foarte greu de explorat prin metode traditionale, fiind extrem de utila in stabilirea unui diagnostic de precizie si, pe cale de consecinta, instituirea tratamentului adecvat.
Text: Silvana Patrascanu, Senior Editor