Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Dr. Mihaela Dorina Stefanescu - Etape si tulburari de crestere la copii

 

Doamna doctor Mihaela Stefanescu, medic primar pediatru, raspunde intrebarilor legate de tulburarile de crestere ale copiilor.

Asadar, vorbim despre tulburarile de crestere la copii. Care sunt acestea?

Etapele cresterii la copii incep inca din viata intrauterina. Cresterea din viata intrauterina este o etapa extrem de importanta si se continua in perioada de sugar. Deci asta este o prima etapa de crestere accelerata - cresterea din perioada de sugar, deci pana la varsta de un an, dupa aceea perioada cuprinsa intre 1 si 3 ani. Practic, dupa cum puteti observa, ma refer la marile perioade ale copilariei. Dupa aceea, perioada intre 3 si 5 ani si apoi perioada de prescolar mare pana la varsta de 7 ani. Apoi urmeaza o alta etapa cu anumite particularitati-  perioada cuprinsa intre 7 ani si 9 ani, dupa care apare debutul pubertatii - iar o perioada caracterizata printr-o crestere accelerata prin schimbarea, prin marirea semnificativa a dimensiunilor corpului. Ma refer la cresterea sistemului osos, osteo-muscular, dar si la cresterea tuturor celorlalte organe. Deci perioada de adolescenta. Practic, debutul pubertatii anunta perioada adolescentei care se incheie, in fine, diferit in functie de de gen.

Ne-ati vorbit despre aceste etape de crestere, dar pot sa apara si anumite tulburari de crestere.

Categoric.

Tulburari pe care parintii ar fi bine sa le urmareasca si sa se adreseze medicului specialist - medicului pediatru.

Sigur. Practic, in orice moment al copilariei pot sa apara poate nu neaparat tulburari, dar si tulburari pot sa apara - tulburari de crestere, dar chiar anumite nelinisti in legatura cu desfasurarea acestui proces atat de sensibil si atat de complex. In ceea ce priveste tulburarile de crestere, pot fi tulburari ale cresterii ponderale, pe care le putem intalni inca din primele saptamani de viata. In special, ne confruntam cu deficitul cresterii. In plus, pot aparea pe parcursul copilariei tulburari de crestere ponderala in sensul excesului ponderal si e bine sa avem aceste aspecte in vedere pentru a preveni excesul ponderal in copilarie. De asemenea, pot aparea tulburari ale cresterii staturale. Cam asta ar fi in linii mari. Desigur, lucrurile sunt mult mai complexe si sunt foarte multe detalii si particularitati la care ne-am putea referi si astept intrebarile.

Sigur ca fiecare etapa este diferita si din acest motiv spuneam ca este importanta vizita la medicul pediatru. Cat de des ar trebui sa mearga?

In primul an de viata, in perioada de sugar, cel mai bine este sa se prezinte o data pe luna cel putin pana la varsta de 9 luni sa faca o evaluare pe luna daca nu chiar pana la varsta de un an. Deci, in primul an de viata, o vizita pe luna. Dupa aceea, in urmatorii trei ani sau, mai corect spus, intre 1 si 3 ani, deci sunt doi ani, o data la trei luni, la sase luni. Depinde de particularitatile fiecarui copil, dar nu mai sunt necesare vizitele atat de frecvente. Ulterior - o data, de doua ori pe an. O data pe an sau o data la sase luni pe masura ce copilul creste.

Pentru ca la aceasta consultatie medicul verifica mai multe lucruri si vede daca copilul se dezvolta asa cum trebuie.

Sigur ca da. La aceste consultatii, noi intotdeauna cu asta incepem: cu indicii antopometrici, adica cantarim copilul, il masuram, masuram perimetrul cranian, uneori si perimetrele toracic, perimetrul abdominal. Cand avem anumite suspiciuni, masuram chiar perimetrele bratelor, coapselor pentru o mai mare acuratete a evaluarii starii de nutritie, a dezvoltarii diferitelor segmente si, bineinteles, se face un examen clinic general, un examen clinic general in care trebuie sa acordam o atentie aparte dezvoltarii sistemului osos, musculaturii, posturii copilului. Practic, urmarim toate aceste aspecte si cand spun examen clinic general, practic examinam toate sistemele si aparatele din care este constituit organismul.

Regresia somnului este tot o tulburare de crestere?

Nu, nu este o tulburare de crestere. Regresia a somnului, pana la un anumit punct, este in limite fiziologice pentru ca, pe masura ce cresc copiii, nu mai dorm atat de mult si sa stiti ca destul de repede dupa nastere se constata aceste schimbari. Daca in perioada de nou-nascut somnul ocupa cea mai mare parte din timp, ca sa zic asa, dupa varsta de 4-6 saptamani se constata o schimbare semnificativa in ritmul si in durata somnului si, pe masura ce creste copilul, nu mai doarme la fel de mult si, de multe ori, somnul copilului nu are acel pattern asteptat de parinti in legatura cu care s-au informat din diferite surse: copilul trebuie sa doarma fix atatea ore si fix in anumite perioade. Nu este asa. Suntem diferiti si pattern-ul somnului e diferit de la un copil la altul. Dar rolul parintelui e foarte important in a incerca pe cat posibil sa ii creeze niste obiceiuri si un ritm de viata ordonat.

Ce inseamna asta?

Chiar din primele saptamani de viata e bine sa se imprime cu foarte multa lejeritate si maleabilitate, dar sa se incerce imprimarea cat de cat a unui ritm, a unui program. Copiii care au un anumit ritm si au o viata ordonata se dezvolta mai bine decat cei care mananca haotic si dorm haotic. Este important sa aiba un program.

Nu trebuie sa fim rigizi. Afirmatia asta poate sa vina in contradictie cu recomandarea de a fi alimentat la cerere. Asa este. Noi asa recomandam. Nou-nascutul, sugarul sa fie alimentat la cerere. Asta se refera la cererea indusa de foame, nu sa fie alimentat la orice scancet, la orice plans pentru ca nu orice disconfort, orice plans inseamna ca ii e foame. Copilul trebuie, de exemplu, sa manance cand ii e foame. Nu poate sa ii fie foame continuu. Spuneam de un program. Sigur ca nu rigid, dar este important.

Cum creste copilul care nu doarme bine si cat afecteaza lipsa somnului luarea in greutate?

In primul rand, daca exista suspiciunea unei tulburari de somn, deci daca noi, ca parinti, credem ca al nostru copil nu doarme bine, cel mai corect ar fi sa fie evaluat in detaliu de catre un specialist pediatru, specialist in somnologie pentru a afla daca intr-adevar acel copil are o tulburare de somn. Noua, adultilor, parintilor, ni se poate parea ca doarme putin, ca doarme fragmentat si ca nu realizeaza durata somnului care sa ii asigure refacerea celulei nervoase si sa asigure secretia de hormon de crestere care este stimulata in timpul somnului, dar nu intotdeauna se intampla asta. Adica se poate intampla ca un copil sa aiba un somn fragmentat si totusi el sa se dezvolte foarte bine. Deci daca avem suspiciunea unei tulburari de somn e bine sa consultam specialistul in somnologie.

Cat afecteaza lipsa somnului luarea in greutate? Intre unu si doi ani.

Rareori sunt tulburari de somn care sa se repercuteze asupra cresterii ponderale. Adica daca un copil are o crestere lenta sau nesatisfacatoare, un copil cu varsta cuprinsa intre unu si trei ani, in primul rand, excludem alte cauze ale deficitului de crestere si cauza - adica o tulburare de somn e o cauza mai indepartata a deficitului ponderal sau, ma rog, a unei cresteri nesatisfacatoare.

In cat timp trebuie sa isi dubleze bebelusii greutatea? Dar triplarea ei?

Isi dubleaza greutatea de la nastere la varsta de patru luni si isi tripleaza greutatea de la nastere la varsta de un an. Sugarii care se dezvolta optim se dezvolta normal. Deci la varsta de 4 luni. Daca presupunem ca a avut o greutate de trei kilograme la nastere, la varsta de patru luni ne-am astepta sa aiba in jur de 6 kilograme, iar la varsta de un an in jur de 9 kilograme. Sigur, sunt variatii.  Cresterea nu este lineara.

In cazul prematurilor, la ce varsta ne raportam pentru a identifica o posibila tulburare: la varsta din momentul nasterii sau la cea corectata?

In primele luni de viata, cel putin pana la varsta de 6 luni, ne raportam la varsta corectata. Acum depinde si de gradul prematuritatii in sensul ca daca, de exemplu, e un prematur de gradul intai, adica un copil, un nou-nascut care s-a nascut cu o greutate cuprinsa intre 2.000 si 2.500 de grame, el va recupera foarte repede si foarte repede urmeaza pattern-ul normal. Daca e vorba de un prematur de gradul patru, cu o greutate sub 1000 de grame, 900-700 de grame, vom calcula varsta corectata chiar in apropierea varstei de un an, adica recuperarea sigur ca e mai anevoioasa.

Oricum, vizitele la medicul pediatru sunt dese.

Categoric. Aceste vizite la medic in primul an de viata sunt, intr-adevar, extrem de importante pentru ca ele, pana la urma, vor fi definitorii pentru startul copilului. Prima vizita se face dupa externarea din maternitate in jurul varstei de doua saptamani, 10 zile - doua saptamani - depinde de ce particularitati are copilul si, in general, a doua vizita - in jurul varstei de o luna si apoi lunar, asa cum va spuneam in primul an de viata.

Daca alaptarea previne obezitatea si cand ne ingrijoram in cazul unui copil hranit cu formula?

Categoric. Alimentatia naturala este o arma, ca sa zic asa, de prevenire in lupta pentru prevenirea obezitatii. Iar in ceea ce priveste a doua intrebare legata de alimentatia artificiala - alimentatia artificiala, daca este efectuata corect si cu un preparat adaptat necesitatilor copilului, nu ar avea de ce sa atraga dupa sine aparitia obezitatii. Asa ca  daca ne referim la loturi mari de copii care au fost alimentati artificial versus copii alimentati natural sigur ca in lotul copiilor alimentati artificial obezitatea este mai frecventa. Ca sa revin la prima afirmatie a mea, sunt importante aceste vizite la medic pentru ca medicul va fi cel care va stabili programul de alimentatie al unui sugar alimentat artificial, insemnand cantitatea totala de lichide pe care trebuie sa le primeasca in decurs de 24 de ore, repartizarea pe mese, deci numarul de mese si cantitatea de lapte pe masa. De aceea, e bine ca aceste schimbari sa se faca la recomandarea medicului - schimbarile legate de alimentatia artificiala.

Deci tot medicul pediatru, da?

Da, la medicul pediatru.

Pentru ca vorbim de greutate, intrebarea este daca exista dieta si vorbeam noi si inainte sa incepem live-ul - daca exista diete la copiii sub 3 ani?

Daca va referiti la diete restrictive, adica daca va referiti la copiii supraponderali la care ar trebui, sa zicem, sa introducem o anumita dieta, la varsta copilariei, pe tot parcursul copilariei, nu se fac niste diete restrictive, regimuri alimentare de slabit cum se practica la adulti, dar atunci cand avem de-a face cu un copil supraponderal, trebuie sa tinem cont de niste aspecte: nu sa excludem, dar sa reducem alimentele bogate in carbohidrati, adica sa nu reprezinte alimentul principal. Ei trebuie sa primeasca glucide, sa primeasca carbohidrati pentru ca aceasta categorie de alimente asigura necesarul energetic si reprezinta substratul dezvoltarii multor organe pentru ca sunt extrem de importante pentru dezvoltarea creierului, a musculaturii, pentru dezvoltarea si asigurarea unei functii normale a ficatului si sunt chiar mai multe efecte benefice, dar trebuie sa ne ferim de excese. De asemenea, sa se evite un program dezordonat al meselor, sa se evite rontaiala intre mese. Deci copilul cu varsta sub 3 ani, intre 1 si 3 ani trebuie sa aiba trei mese principale si doua gustari. Aceste mese - trei mese principale plus cele doua gustari -  trebuie sa asigure tot necesarul nutritiv, dar nu excese. Ce recomandari facem noi: portiile sa fie portii corecte care sa il sature, dar sa nu primeasca suplimente daca este vorba de un copil obez sau un copil supraponderal, deci el trebuie sa primeasca o cantitate suficienta de mancare, sa se sature, sa ii asigure necesarul de proteine, lipide, glucide, dar nu in exces si sa se evite rontaiala intre mese cu alimente din astea procesate de tip junk food, fast food.

Spuneati mai devreme ca ar trebui sa scoatem din alimentatia copilului carbohidratii nesanatosi, da?

Carbohidratii nesanatosi, da, pot fi scosi, dar nu toti carbohidratii.

Dati-ne exemple.

De exemplu, dulciurile concentrat, biscuitii in exces. Copiii trebuie sa manance si biscuiti, dar nu in exces, adica una e sa manance 1-2 biscuiti si altceva sa manance un pachet cu sucuri dulci, bomboane de ciocolata, ciocolata. Cand sunt mici, putem sa ii tinem departe de produsele acestea. Ei sunt in mainile noastre. Pe masura ce cresc, noi nu mai putem. Nu putem nici sa le interzicem total, dar e foarte important sa inteleaga ca doza face otrava, adica una e sa manance o patratica, doua, trei de ciocolata si altceva o tableta intreaga sau doua tablete.

Deci obiceiurile sanatoase se invata in familie. Din acest motiv este important ca parintii sa aiba un stil de viata cat mai sanatos. Ati spus de cantitatea suficienta. Ce inseamna cantitate suficienta pentru un copil?

Tot medicul pediatru este cel care la vizitele periodice discuta cu parintii si aceste aspecte. O cantitate suficienta inseamna, de exemplu, un copil de 10-12 kilograme trebuie sa aiba un aport de 1200 de kilocalorii pe zi din care jumatate sa fie asigurate  sau, de fapt, sa ma refer la portii de mancare. La pranz, de pilda, jumatate din farfurie sa fie cu legume si o garnitura cu glucide fainoase. Ma refer acum chiar la cartofi, orez. Deci jumatate din farfurie - un sfert sa fie proteine. Pentru un copil cu varsta intre unu si trei ani, intre 50 si 75 de grame de carne. Poate sa fie carne, poate sa fie peste, ficat.

Trebuie cantarit?

Nu. Poate o data, dar nu trebuie sa stam sa cantarim. Este suficient pentru o mama sa isi fixeze cam cat inseamna 100 de grame de carne sau 75 de grame de carne. Practic, e si regula palmei, ca sa zic asa. Portia de carne sa fie cat este palma copilului. De asemenea, sa nu uitam de legumele crude. Atunci cand m-am referit la garnituri - legume fierte si carbohidrati, adica fainoase, dar sigur sa nu lipseasca si legumele crude.

Si fructele, nu?

Si fructele, da. Categoric.

Ne ingrijoram atunci cand copilul nu mai ia in greutate? Aproape 3 ani, 11,5 kilograme, 92 de centimetri inaltime. Este titirez de la 11 luni, analizele sunt bune, dar toti cei din jur spun ca este prea mic. El este, intr-adevar, in urma conform graficelor date de medicul de familie, dar acesta spune sa nu ne facem griji. Atat eu, cat si sotul suntem mignioni.

Legat de deficitul ponderal, staturo-ponderal in cazul copilului, nu e un deficit semnificativ, cred. Nu am curbele de crestere in fata, dar 11,5 kilograme la varsta de trei ani e o greutate mica. Deci e o hipotrofie ponderala. In ceea ce priveste inaltimea de 92 de centimetri, cred ca este in limitele normalului, dar cred ca e mai catre limita inferioara, adica probabil undeva pe la percentila douazeci. Deci trebuie verificat pe curbele de crestere. Atunci cand exista un deficit ponderal, intotdeauna specialistul, medicul pediatru isi pune intrebarea daca este vorba de o cauza organica, de un sindrom de malabsorbtie sau de o patologie care este responsabila pentru acel deficit ponderal sau, sigur, sunt si situatii in care constitutional, deci in crestere si in dezvoltare intervin atat factori genetici, cat si factori hormonali si alti factori de mediu incat e indreptatita supozitia potrivit careia daca sunt parintii mignioni, si copilul ar putea urma acelasi model, dar in cazul unui deficit ponderal trebuie intai exclusa o cauza organica. Adica atunci cand vedem ca un copil nu are greutatea si talia in grafic, e bine sa se faca investigatii pentru excluderea unor situatii patologice care ar putea fi responsabile pentru acest deficit si daca acele situatii patologice s-au exclus si daca este vorba de un copil sanatos care nu are antecedente patologice, care din toate celelalte puncte de vedere s-a dezvoltat normal, atunci, da, in final putem sa afirmam ca acesta este modelul lui.

Ati spus de investigatii. Sunt anumite investigatii pe care le recomanda medicul pediatru?

Sigur. Sunt investigatii de specialitate in functie de particularitatile fiecarui copil.

Deci e de verificat cu medicul pediatru daca sunt sau nu probleme. Urmatoarea intrebare: cat de normale sunt durerile de crestere? Copilul spune ca il dor picioarele fie deasupra de genunchi sau sub genunchi, fie la glezna.

Legat de durerile de crestere - acest simptom reprezentat de durerile de crestere a ramas oarecum intr-un stadiu de supozitie, adica nu exista niste dovezi ca acest proces fiziologic, cresterea osoasa - asociaza un simptom, un semn patologic. Practic, procesele fiziologice nu au de ce sa se insoteasca de simptome patologice. Legat de durerile de crestere, ele nu sunt negate, eu nu le neg si nu numai eu. Si specialistii considera ca pot aparea anumite senzatii de disconfort in perioade de crestere accelerata sau in anumite perioade ale copilariei. Culmea e ca aceste dureri, asa-zisele dureri de crestere, nu sunt atat de frecvente in perioadele de crestere accelerata, cat in anumite perioade care preced cresteri spectaculoase cum ar fi, de exemplu, copiii cu varsta intre 3 si 5 ani sau copii cu varsta intre 9 si 12 ani. Ele sunt atribuite mai mult unui disconfort legat de o activitate musculara intensa din timpul zilei. Asta nu inseamna ca nu trebuie lasat copilul sa aiba activitate. Ba da. Sa aiba activitate fizica intensa, dar spre finalul zilei e posibil uneori sa apara aceste dureri care sa fie, de fapt, dureri musculare sau de ligamente. Localizarea este, intr-adevar, cea mentionata si in publicatiile de specialitate la nivelul gambelor sau la nivelul gleznelor. Aceste dureri nu sunt sistematizate, ele apar intermitent. Apar, in special, in a doua parte a zilei. De aceea au fost atribuite unor activitati fizice mai intense si cel mai important ca nu asociaza alte modificari. Deci copilul e sanatos, activ, vioi, se joaca, alearga. Din cand in cand sau, ma rog, intermitent prezinta aceste dureri, dar daca ele sunt frecvente, sunt intense, daca trezesc copilul din somn ca uneori se intampla si asta. Deci daca aceste dureri creeaza motive de neliniste, cel mai corect e copilul sa fie vazut de un medic pediatru si medicul pediatru va fi cel care va stabili daca durerile respective pot fi atribuite cresterii sau trebuie sa se investigheze si sa se excluda alte cauze ale durerilor osoase.

Urmatoarele doua intrebari sunt legate tot de cresterea oaselor si de dureri. Ne spune o mama: fetita de sase ani si jumatate care a inceput sa se planga de dureri de picioare in zona gambei momentan. Ati spus ca daca durerile sunt frecvente.

Daca sunt suparatoare, daca afecteaza activitatea copilului, categoric trebuie sa faca un examen clinic la un medic pediatru, adica sa fie vazute fetita de pediatru si in functie de ce va constata medicul pediatru la examenul clinic, se va decide daca sunt necesare investigatii pentru a exclude alte cauze. Adica, cu alte cuvinte si in concluzie, durerile de crestere reprezinta un diagnostic de excludere, adica noi trebuie intai sa excludem alte cauze care pot reprezenta o patologie semnificativa, ca sa zic asa, si, in final, daca s-au exclus alte cauze atunci putem sa spunem ca acele dureri ar putea fi cauzate de crestere.

Am lamurit si cu aceste dureri de crestere. As vrea sa vorbim si despre vitamina D pentru ca are un rol important in cresterea. Intrebarea este pana la ce varsta este indicata administrarea vitaminei D. Intrebarea este pe perioada rece, dar as vrea sa ne povestiti si daca in timpul verii le dam copiilor.

Vitamina D este necesara pe tot parcursul vietii, iar in perioadele de crestere osoasa necesarul de vitamina D este mai mare. De aceea, se recomanda supliment de vitamina D pe tot parcursul copilariei. Practic. Sigur, in sezonul cald, dupa varsta de doi ani, deci in primii doi ani, in conditiile tarii noastre, se recomanda suplimentul de vitamina D continuu, deci de la nastere, practic de la varsta de doua saptamani si pana la varsta de doi ani zilnic sa primeasca un supliment de vitamina D, suplimentul fiind reprezentat de acea cantitate de vitamina D de care organismul are nevoie, insemnand o doza de 400-600 de unitati de vitamina D.

Trebuie sa facem o analiza sa vedem care este deficitul?

Imediat ma refer si la acest aspect. Deci in primii doi ani se va administra acest supliment zilnic. Dupa varsta de doi ani, doar in sezonul rece presupunand ca in sezonul cald copilul mai mare de doi ani se expune la soare. Asta nu inseamna sa se expuna total dezbracat si sa se prajeasca la soare. Nu se recomanda expunerea prelungita la soarele din miezul zilei, dar in primele ore ale diminetii, ma refer dupa ora 8 si pana pe la 11 si apoi in a doua parte dupa amiaza, imbracat sumar, ca de vara e suficient sa isi sintetizeze propria vitamina D sub actiunea razelor ultraviolete. In plus, vitamina D este asigurata si printr-un aport alimentar corect. De aceea, e bine dupa varsta de 6 luni, dupa cinci luni si jumatate - sase luni sa se inceapa diversificarea, sa se introduca alimentele bogate in vitamina D, cum ar fi carnea, ficatul, galbenusul de ou, pestele. Se introduc cu o anumita secventa, secventialitate, deci vara nu ar fi neaparat necesar sa suplimentam prin medicatie. Acum avem acest aliat - laboratorul, care ne permite dozarea nivelului seric al vitaminei D - o analiza extrem de utila. In special, e bine sa se faca la sfarsitul verii sau la inceputul sezonului rece sau inainte de inceputul sezonului rece tocmai pentru a sti cu ce nivel de vitamina D pornim in sezonul rece si sa putem stabili cu mai mare exactitate doza de vitamina D de care copilul respectiv are nevoie.

Ati spus mai devreme ca lasam copilul la soare, dar daca il dam cu crema cu factor de protectie isi mai ia vitamina D?

Sigur ca da. Se sintetizeaza pentru ca nu este o protectie totala, ca sa zic asa. Atunci cand e canicula, asa cum este acum, si soarele - razele sunt extrem de puternice sigur trebuie aplicata crema de protectie. Categoric.

As vrea sa vorbim si despre pubertate - pubertatea precoce: care sunt semnele unei pubertati precoce atat la fete, cat si la baieti?

Depinde la ce se refera atunci cand spune pubertate precoce pentru ca pubertatea precoce poate sa apara inca de la varsta de doi ani sau trei ani. Adica aceasta precocitate este destul de relativa daca parintii se refera la faptul ca modificarile caracteristice pubertatii apar la o varsta mai mica decat s-ar astepta. Pot sa spun ca in ultima decada s-a decalat debutul, varsta de debut a pubertatii, pubertatea debutand mai repede la copiii din aceasta generatie decat din generatiile precedente, adica dupa varsta de 9 ani pot sa apara primele semne, dar daca se ridica suspiciunea pubertatii precoce categoric trebuie sa fie facut un consult endocrinologic. Endocrinologul evalueaza toate semnele clinice ale unei pubertati precoce. E foarte important acest examen clinic endocrinologic si endocrinologul va fi cel care va recomanda efectuarea unor dozari hormonal, deci profilul hormonal care sa ne aduca informatii cu privire la stadiul de dezvoltare, ca sa zic asa sau daca exista un dezechilibru hormonal sau al profilului hormonal al copilului. Pentru ca ati spus de semne, a revenit doamna care a adresat intrebarea: prezenta parului pe corp, transpiratie mirositoare inainte de 10 ani, de exemplu?

Poate sa fie in limite fiziologice, dar se poate sa inceapa dinainte de varsta de 10 ani aceste modificari, dar cel mai bine este sa fie vazut copilul de endocrinolog si sa se faca un profil hormonal.

Dar mai sunt si alte semne care ar trebui sa fie atenti parintii astfel incat sa stie sa mearga cu copilul la endocrinolog in afara de prezenta parului pe corp, de transpiratie?

Semnele debutului pubertatii - acestea, adica dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, practic.

Fetelor le vine menstruatia mai devreme, nu?

Pana la menstruatie apar celelalte modificari. Intr-adevar, pilozitatea, modificarea dimensiunilor sanilor, cresterea sanilor.

Si la baieti?

Si la baieti, la fel: aparitia pilozitatii, dezvoltarea organelor genitale intr-un ritm accelerat, modificarea vocii.

Deci ar trebui sa mearga la medicul endocrinolog.

La endocrinolog pediatru.

Daca laptele de vaca este bun sau nu pentru copii? Daca da, cel din comert sau cel de la tara si de la ce varsta?

Lapte de vaca integral poate fi dat copilului dupa varsta de un an jumatate, doi ani. Aici as dori sa fac urmatoarele precizari. Pana la varsta de un an nu se recomanda lapte de vaca. Chiar daca este de la tara.

Deci pana la varsta de un an, cel putin, e bine copilul sa fie alimentat cu lapte de mama. Daca alimentatia naturala nu este posibila, sa se primeasca o formula de lapte, deci lapte praf adaptat varstei si particularitatilor lui. Preparatul de lapte praf tot asa este recomandat de medicul pediatru, iar intre 1 si 3 ani exista, de asemenea, formule de lapte - formulele junior care vin in intampinarea necesitatilor nutritive ale copiilor de aceasta varsta, adica s-a constatat ca nici pentru copiii cu varsta intre unu si trei ani laptele de vaca nu e ideal incat s-au adaptat aceste formule tocmai pentru a asigura toate elementele nutritive unei dezvoltari optime, dar, pe de alta parte, dupa varsta de un an, un an si jumatate nu mai contraindicam in totalitate laptele de vaca decat celor care au o patologie care nu permite alimentarea cu laptele de vaca, cum ar fi alergia la proteinele din laptele de vaca, dar sunt atatea preparate care folosesc lapte de vaca incat dupa varsta de un an, un an si jumatate poate fi introdus laptele de vaca in alimentatia copilulu, dar intotdeauna cand introducem un aliment nou trebuie sa o facem cu precautie si in cantitate mica la inceput ca sa vedem efectul. Legat de cea de-a doua intrebare, ce preparat de lapte de vaca? Sigur ca ideal este sa fie lapte de vaca, in primul rand, sa fie proaspat, dintr-o sursa sigura, provenit de la animale sigure care sunt controlate medical si, bineinteles, sa fie fiert si sa fie proaspat. Muls si fiert. Daca nu avem acces la un lapte proaspat de vaca, proaspat insemnand muls acums si fiert imediat, e mai sigur laptele din comert. Sa fie cat mai bio.

Alimentatia vegana este recomandata copiilor?

Nu este recomandata pentru ca duce la carente semnificative. Deci un organism in dezvoltare are nevoie de substrat energetic, de substrat proteic.

Daca inlocuieste proteina animala cu cea vegetala?

Nu, pentru ca nu exista vegetale care sa asigure proteine, sa furnizeze proteine cu inalta valoare nutritiva. Adica proteinele vegetale nu au aceleasi calitati precum proteinele de origine animala.

Este foarte important si proteina animala de unde provine.

Sigur ca da, iar eu ma refer strict la copii, adica deja organismele care au ajuns la maturitate pana la urma pot lua aceste decizii, dar copiii nu e bine sa primeasca alimentatia dezechilibrata. Asta e o alimentatie dezechilibrata.

Am inteles. As vrea sa ne mai intoarcem putin la pubertate precoce si la dezechilibrele hormonale: dezechilibrul hormonal poate sa apara din cauza alimentatiei? Este ceva ce parintii mai bine evita? Se aude despre banane, despre carnea de pui, de exemplu? Putem da vina pe stilul de viata?

Sigur putem da vina, dar trebuie sa avem si dovezi. Aici e o mare problema a secolului in care traim si a perioadei in care traim ca putem sa avem niste banuieli, dar greu sa avem dovezi ca acele alimente contin anumiti hormoni. Sigur ca daca ar fi asa, ar fi de evitat. Am urmarit si eu niste documentare in care au fost prezentate anumite epidemii intre ghilimele de tulburari hormonale. Nu la copii, la adulti. Adulti cu hipertiroidism.Mai multi adulti cu hipertiroidism, cazuri care au aparut intr-o comunitate ca urmare a consumului unor produse care contineau hormoni tiroidieni de la animale. E foarte greu de identificat.

Atunci ce e de facut? E de gasit o sursa, da, cat mai sanatoasa.

De gasit o sursa cat mai sanatoasa si de a fi cat mai bine informati. Pe cat putem.

Multumim tare mult ca ne-ati raspuns la intrebarea asta. Ar mai fi doua intrebari. Transpiratia in exces - transpira din cap pana in picioare atunci cand doarme, se joaca, merge, mananca. De la varsta de 4-5 luni si pana in prezent - un an si o luna. Care este cauza si ce ar trebui sa faca si la cine sa se adreseze?

Nu este un aspect patologic. In aceasta etapa de varsta, majoritatea copiilor transpira, spunem noi, excesiv, dar nu excesiv pentru organismul lor ca, sa zic asa. Trebuie hidratati foarte bine. Nu e ceva patologic. Patologic ar fi sa nu transpire.

Dar dupa aceasta varsta daca transpira la fel de des?

Sa stiti ca lucrurile se modifica lent si practic nu exista o patologie legata de un exces al sudoratiei.

Oricum spuneati la inceput de vizitele la medicul pediatru.

Sigur, in orice subiect medical ne referim la majoritatea si sigur ar putea fi si in anumite exceptii, adica anumite persoane care au anumite particularitati, dar, in general, copiii, sugarii si copiii cu varsta pana la trei ani transpira foarte mult.

Sunt si foarte energici, e normal.

Si o ultima intrebare care as vrea sa fie si concluzia acestei discutii. Concret, ce analize ar trebui efectuate pentru a ne asigura ca nu sunt probleme de crestere sau de sanatate, ci asa este felul copilului.

Asta nu se poate generaliza. Nu se poate face o recomandare generala de a face niste investigatii generale, ci orice pediatru intai examineaza clinic copilul si in functie de ce a constatat la examenul clinic si ce suspiciuni are in legatura cu o posibila sau posibilele cauze care ar putea fi responsabile pentru un deficit de crestere ponderala sau staturo-ponderala, el va fi cel care va stabili planul de investigatii si va fi cel care va stabili daca sunt necesare niste consulturi interdisciplinare cum ar fi, de exemplu, consultul endocrinologic sau consultul ortopedic.

Da, si parintii sa observe acasa. Parintele si pediatru trebuie sa faca o echipa, nu?

Categoric si sa stiti ca asa se intampla in practica pentru ca parintii vin cu copilul pentru acele evaluari periodice lunare in primul an de viata si cu ocazia acelor evaluari se sesizeaza anumite aspecte, se discuta si se stabileste atitudinea in continuare.