EDU.REGINAMARIA.RO

Dermatita de scutec, pe intelesul parintilor

Articol de Dr. Irina Costache Medic primar Pediatrie
Dermatita de scutec este o iritatie care se produce la sugari in zona genito-fesiera. Cauza principala este umezeala din zona respectiva, pielea fiind astfel mai susceptibila la orice agresiune fizica, chimica sau prin mecanism enzimatic. Pielea uda creste posibilitatea de penetrare de catre substantele iritante.

Se stie ca pH scaunului unui sugar alaptat este mai alcalin si, in acest fel, riscului dermatitei de scutec este teoretic mai mic in cazul copiilor alaptati in comparatie cu cei hraniti cu formula de lapte praf. Dar, cauza principala a dermatitei de scutec raman scaunele mai acide, fermentate, care stau timp indelungat in contact cu mucoasa zonei genito-fesiere si care afecteaza in acest fel bariera cutanata. In 92% din situatii, in maxim 72 ore dupa aparitia dermatitei de scutec apare colonizarea cu Candida albicans, ciuperca responsabila de aparitia candidozei.

Complicatii frecvente ale dermatitei de scutec

Ca si complicatii frecvente si posibile ale dermatitei de scutec retinem disconfortul si tulburarile de somn, sugarul plange mai mult, dar mai ales riscul dezvoltarii suprainfectiei bacteriene sau fungice (cu candida) care poate fi mai severa in cazul gazdelor imunocompromise.

Complicatia cea mai de temut in dermatita scutecului este fasceita necrozanta, o suprainfectie cu streptococ beta de grup A sau alte bacterii aerobe si anaerobe care conduc la o afectare severa a pielii, cu ulceratii, necroze, bule si/sau abcese subcutanate care pot aparea atunci cand evolutia este trenanta si fara rezultate sub tratamentul topic/local. Aceasta patologie severa necesita interventie chirurgicala prin debridare si tratare locala a plagii. Trebuie spus insa ca este o complicatie din fericire rara, de aceea preventia prin igiena corespunzatoare si in cazul aparitiei leziunilor, consultul dermatologic sunt esentiale pentru evitarea acesteia.

Tratamentul dermatitei de scutec

Esenta tratamentului si preventiei aparitiei dermatitei de scutec se ascunde in spatele acronimului ABCDE (din engleza aer, bariera, diaper-scutec, educatie).

Prima linie terapeutica in tratamentul dermatitei de scutec o reprezinta unguentele cu oxid de zinc pentru rolul lor antiseptic, astringent, avand risc scazut de reactie alergica cutanata sau de dermatita alergica. In viata de zi cu zi parintii utilizeaza numeroase alte unguente care se gasesc pe piata, multe nu au rezultatele dorite, toxicitatea este mica, dar riscul de a accentua leziunile, de a conduce si la aparitia dermatitei de contact ca urmare a aplicarii respectivului unguent este mare. Prin urmare, daca parintii observa ca unguentul cu oxid de zinc nu amelioreaza simptomele, este important sa solicite consultul si sfatul medicului dermatolog.

De multe ori, iritatia devine atat de importanta incat sunt necesare unguente cu cortizon. Odata aparuta suprainfectia bacteriana sau fungica ajuta doar combinatiile cu antibiotic, respectiv antimicotic.

Intotdeauna este bine ca zona sa ramana cat mai mult timp aerisita, fara scutec, mai ales dupa administrarea diverselor preparate topice.

Sfaturi practice pentru parinti

Parintii trebuie sa stie ca e bine ca tegumentul de la acel nivel sa fie mentinut cat mai mult timp uscat si curat, de aceea este importanta schimbarea scutecelor cat mai des si identificarea acelora care absorb cat mai bine. Dupa fiecare schimbare a scutecului este recomandata toaleta cu apa si sapun bland, special pentru copii. De asemenea aplicarea unui emolient dupa baie tine la distanta scutecul si produce o bariera protectoare la nivelul pielii.

Este de incurajat spalatul, in detrimentul utilizarii servetelelor umede care sunt de cele mai multe ori iritante, iar aplicarea unguentului dupa servetele nu conduce la o igiena corecta, ci mai degraba dauneaza.

In cazul unui eritem de scutec persistent sau recidivant trebuie cercetate si eventualele alte cauze, cu exceptia factorului local favorizant: infectia urinara, digestiva sau o stare de imunodepresie a copilului. De aceea, nu este de neglijat nici consultul pediatrului sau medicului de familie.