Displazie de șold la bebeluși: ghid complet, simptome și tratament pentru luxația congenitală

Informații cheie:

• Displazia de șold la bebeluși este o dezvoltare anormală a articulației șoldului, în care capul femurului nu se potrivește corect.
• În majoritatea cazurilor depistate timpuriu, purtarea hamului Pavlik câteva luni corectează complet afecțiunea.
• Depistare și monitorizare: ecografie sau radiografie în primele săptămâni și controale regulate pentru tratament eficient fără intervenții chirurgicale.

• Ce este displazia de șold la bebeluși?
• Care sunt cauzele și factorii de risc?
• Ce semne și simptome de displazie de șold există?
• De ce este importantă depistarea precoce?
• Ecografie de șold la bebeluși: când, cum se face?
• De ce e importantă ecografia de screening?
• Ce presupune tratamentul displaziei de șold?
• Monitorizarea bebelușilor
• Cum se previne displazia de șold?
• Întrebări frecvente despre displazia de șold la bebeluși

Ce este displazia de șold la bebeluși?

Displazia de șold la bebeluși este o afecțiune congenitală în care articulația șoldului nu se dezvoltă corespunzător. În această situație, capul femurului (osul coapsei) nu se potrivește corect în acetabul (cavitatea șoldului din bazin). Această afecțiune, cunoscută și sub numele de displazie congenitală de dezvoltare a șoldului sau, in forma ei cea mai grava,  luxație congenitală de șold, are grade diferite, de la o ușoară instabilitate până la dislocarea completă a capului femural din acetabul.

Diferența dintre displazie și luxație constă în severitatea problemei. Displazia se referă la o dezvoltare anormală a articulației, acetabulul fiind prea superficial pentru a cuprinde complet capul femurului. Luxația implică deplasarea completă a capului femural din acetabul, fiind cea mai severă formă a afecțiunii. În România, incidența displaziei de șold la bebeluși este de aproximativ 2-3 cazuri la 1.000 de nou-născuți, fiind mai frecventă la fetițe.

Gradele de severitate ale displaziei

• Forme ușoare - se pot corecta spontan, necesită doar monitorizare
• Forme moderate - necesită tratament cu orteza
• Forme severe - pot necesita intervenție chirurgicală

Depistarea timpurie este esențială, deoarece permite aplicarea unor tratamente simple și eficiente, care pot corecta complet problema și pot asigura o dezvoltare normală a articulației pe tot parcursul vieții copilului.

Care sunt cauzele și factorii de risc?

Acum că știi importanța depistării precoce, este important să înțelegi și cauzele și factorii de risc asociați cu displazia de șold la bebeluși.

Displazia de șold la bebeluși are cauze multiple, implicând factori genetici și de mediu. Printre principalele cauze se numără:

Influența hormonilor materni

În special influența hormonului peptidic secretat de ovare - relaxina, care poate afecta laxitatea ligamentelor șoldului fetal, crescând riscul de luxație de șold. Această influență hormonală explică de ce fetițele sunt mai predispuse la această afecțiune, fiind mai sensibile la acești hormoni.

Poziția intrauterină 

Spațiul limitat în uter, mai ales în ultimele săptămâni de sarcină, poate restricționa mișcările fătului și poate duce la o poziție incorectă a șoldului. Prezentarea pelviană este un factor de risc major, bebelușii născuți în această poziție având un risc mai mare de a dezvolta șold dislocat comparativ cu cei născuți în prezentație cefalică.

Predispoziția genetică

Predispoziția genetică este un alt factor important, un istoric familial de displazie de șold crescând riscul. Prima sarcină constituie, de asemenea, un factor de risc, deoarece uterul este mai puțin elastic, limitând spațiul pentru făt. Oligohidramniosul (nivelul scăzut de lichid amniotic) poate restricționa și mai mult mișcările fătului, contribuind la dezvoltarea afecțiunii.

Alți factori de risc includ vârsta maternă avansată, sarcina multiplă și anumite afecțiuni neuromusculare ale fătului. De asemenea, condiții precum macrosomia fetală (greutatea fetală excesivă) pot crește riscurile obstetricale și perinatale.

🩺 Pentru mai multe informații detaliate despre macrosomia fetală — cauze, simptome, tratament și prevenție — poți citi articolul complet: Macrosomie fetala.

Înfășatul strâns al bebelușului după naștere

Înfășatul strâns al bebelușului după naștere, cu picioarele întinse și lipite, poate agrava o displazie existentă sau poate contribui la dezvoltarea unei instabilități a șoldului. Identificarea acestor factori permite medicilor să fie mai atenți și să recomande investigații suplimentare pentru bebelușii cu risc crescut.

Ce semne și simptome de displazie de șold există?

Odată ce cunoști factorii de risc, este esențial să fii atent la simptomele care pot indica displazia de șold la bebeluși. Părinții au un rol important în observarea atentă a bebelușilor și în raportarea oricăror suspiciuni medicului pediatru. Deși unele semne pot fi subtile, există indicii clinice care pot sugera prezența dislocării șoldului.

Asimetria cutelor de la nivelul coapselor și feselor este unul dintre primele semne observabile de către părinți. Această inegalitate a pliurilor cutanate poate indica o diferență în poziționarea șoldurilor și necesită evaluare medicală. Limitarea abducției șoldului, adică dificultatea de a depărta piciorul de linia mediană a corpului, este un alt semn important. Dacă un șold are mobilitate redusă comparativ cu celălalt, acest lucru poate indica displazie de șold.

O diferență aparentă de lungime a membrelor inferioare poate fi observată când bebelușul este întins pe spate cu picioarele extinse. Un picior poate părea mai scurt decât celălalt din cauza poziționării anormale a capului femural în acetabul. Medicii pediatri efectuează teste clinice specifice pentru evaluarea stabilității șoldului, cele mai importante fiind manevrele Ortolani și Barlow.

Testele medicale de diagnostic

• Manevra Ortolani - verifică dacă șoldul dislocat poate fi redus.
• Manevra Barlow - testează dacă șoldul poate fi dislocat.
• Testul abducției - evaluează limitarea mișcării șoldului.

Manevra Ortolani implică flexarea șoldurilor și genunchilor bebelușului, urmată de abducția șoldurilor. Un „clic” sau o senzație de „alunecare” poate indica faptul că șoldul dislocat a fost redus. Manevra Barlow verifică dacă șoldul poate fi dislocat prin aducerea șoldurilor spre linia mediană. Un rezultat pozitiv la aceste manevre nu confirmă neapărat diagnosticul, dar necesită investigații suplimentare printr-o ecografie de șold bebeluși.

👉 Rezolvarea începe cu un diagnostic corect și tratament personalizat. Dacă ai observat oricare dintre semnele de displazie de șold la copilul tău, este esențial să consulți un medic pediatru specializat. În cadrul Secției de Pediatrie REGINA MARIA, copilul tău beneficiază de:

• evaluare completă și monitorizare de specialitate;
• medici pediatri cu experiență în ortopedie infantilă;
• tehnici moderne și minim invazive pentru siguranța copilului.

👉 Află mai multe și programează o consultație pediatrie pentru copilul tău!

De ce este importantă depistarea precoce?

Depistarea precoce a displaziei de șold la bebeluși este importantă deoarece permite corectarea problemei într-un stadiu în care articulația este încă maleabilă și răspunde foarte bine la tratamente simple, cum ar fi ortezele speciale. 

Dacă boala este observată din timp, copilul are șanse mari să dezvolte un șold sănătos și să învețe să meargă normal, fără să fie nevoie de intervenții chirurgicale. În schimb, dacă displazia rămâne nediagnosticată, ea poate duce la șchiopătat, diferențe între picioare, dureri cronice și chiar artroză de șold la vârste tinere. În plus, tratamentul tardiv este mult mai complex, mai costisitor și presupune adesea operații. 

👉 Din acest motiv, ecografia de șold recomandată în primele luni de viață (de obicei între 4–6 săptămâni) este esențială pentru toți nou-născuții, mai ales dacă există factori de risc (naștere pelviană, istoric familial, sex feminin).

Ecografie de șold la bebeluși: când, cum se face?

Când se efectuează ecografia?

• Vârsta optimă: 4-6 săptămâni de viață.
• Cine trebuie testat: Toți bebelușii cu factori de risc.
• Frecvența: Poate fi repetată fără risc.

Cum se pregătește bebelușul?

Pentru ecografia de șold, bebelușul nu necesită pregătiri complicate. Înainte de ecografia de șold, este recomandat să hrănești bebelușul, ca să fie liniștit și confortabil în timpul investigației. De asemenea, încearcă să îl îmbraci cu haine lejere, pe care să le poți da ușor jos sau ridica, astfel încât medicul să poată accesa rapid zona șoldurilor.

Nu-ți face griji, ecografia durează doar câteva minute și nu doare deloc. 

De ce e importantă ecografia de screening?

Ecografia permite identificarea problemelor de dezvoltare ale articulației șoldului încă din primele luni de viață, chiar înainte ca acestea să fie vizibile la examenul clinic. Aceasta oferă medicului informații obiective și detaliate, permițând luarea unor decizii corecte și inițierea unor tratamente simple, eficiente și sigure.

Avantajele ecografiei de șold la nou-născuţi:

• Este o investigație nedureroasă și neiradiantă, sigură pentru bebeluși.
• Poate detecta forme ușoare de instabilitate care altfel ar trece neobservate.
• Reduce riscul complicațiilor pe termen lung, precum dificultăți la mers sau durere.
• Diminuează probabilitatea ca bebelușul să necesite intervenții chirurgicale complexe.
• Permite monitorizarea evoluției articulației, fiind repetabilă fără riscuri.
• Este mai puțin costisitoare și mai puțin stresantă decât tratamentele tardive.

👉 Informează-te din timp și protejează sănătatea copilului tău. 📌 Află mai multe despre ecografia de șold la nou-născut și sugar aici: Ecografia șoldului ✅ Rezervă consultația pentru o evaluare sigură și rapidă a micuțului tău!

Ce presupune tratamentul displaziei de șold?

Diagnosticată timpuriu, displazia de șold la bebeluși poate fi corectată cu succes prin metode noninvazive sau minim invazive. Alegerea tratamentului depinde în principal de vârsta copilului și de gradul de severitate al afecțiunii. Este esențială consultarea unui medic ortoped pediatru pentru stabilirea diagnosticului corect și a planului de tratament adecvat.

Hamul Pavlik

Hamul Pavlik este cea mai frecventă metodă de tratament pentru bebelușii cu vârsta de până la 6 luni. Acesta este un sistem de curele moi care poziționează picioarele copilului într-o poziție similară celei de broscuță (cu genunchii îndoiți și depărtați), menținând capul femural în poziția corectă în articulația șoldului. Acest ham permite o anumită libertate de mișcare și este purtat, în general, continuu (24 de ore din 24) pentru o perioadă de câteva luni, sub atenta supraveghere a medicului. Eficacitatea sa este foarte mare atunci când tratamentul este început în primele luni de viață.

Orteza pentru displazie de șold la bebeluși

Similar cu hamul Pavlik, diverse tipuri de orteze fixe sau dinamice pot fi utilizate pentru a menține șoldurile în poziția corectă de abducție (depărtate). Aceste dispozitive sunt adesea folosite ca o alternativă la hamul Pavlik sau în continuarea tratamentului inițial. Orteza menține coapsele copilului depărtate, asigurând o centrare adecvată a articulației șoldului și permițând dezvoltarea normală a acesteia. Perioada de purtare și tipul exact de orteză sunt stabilite de medicul specialist.

Reducerea închisă și imobilizarea în ghips

Pentru bebelușii cu vârste cuprinse între 6 luni și 2 ani, sau în cazurile în care hamul Pavlik nu a dat rezultate, se poate recurge la o procedură numită reducere închisă. Aceasta se realizează sub anestezie generală, iar medicul ortoped manipulează manual articulația șoldului pentru a repoziționa capul femural în acetabul (cavitatea articulară). După repoziționare, se aplică un aparat ghipsat special, numit ghips pelvi-podal (spica cast), care se întinde de la piept până la glezne, menținând picioarele în poziția corectă. Ghipsul este purtat pentru o perioadă de câteva luni și poate necesita înlocuirea periodică.

Tratamentul chirurgical 

În cazurile mai severe, la copiii de peste 2 ani sau atunci când reducerea închisă nu este posibilă sau eficientă, este necesară intervenția chirurgicală, cunoscută sub numele de reducere deschisă. Procedura implică o incizie prin care chirurgul ortoped repoziționează direct capul femural în articulația șoldului. Uneori, pot fi necesare și alte proceduri chirurgicale la nivelul oaselor (osteotomie) pentru a corecta deformările și a stabiliza articulația. După operație, copilul va fi, de asemenea, imobilizat într-un aparat ghipsat pentru a permite vindecarea.

Kinetoterapia și recuperarea

Indiferent de metoda de tratament aplicată (cu excepția poate a formelor foarte ușoare tratate cu hamul Pavlik), kinetoterapia joacă un rol crucial în procesul de recuperare. După îndepărtarea ghipsului sau după perioada de imobilizare, ședințele de kinetoterapie sunt esențiale pentru a restabili mobilitatea articulară, a întări musculatura din jurul șoldului și a asigura un mers corect. Programele de recuperare sunt personalizate și adaptate nevoilor fiecărui copil în parte.

Monitorizarea bebelușilor

Indiferent de tratamentul aplicat, monitorizarea atentă a bebelușilor cu displazie de șold este esențială pentru a asigura succesul pe termen lung. Iată ce trebuie să știi despre controalele și urmărirea medicală.

Succesul pe termen lung al tratamentului displaziei de șold la bebeluși depinde de monitorizarea atentă și urmărirea sistematică a evoluției articulației șoldului. Această supraveghere medicală continuă permite identificarea precoce a eventualelor probleme și ajustarea strategiei terapeutice pentru a obține rezultate optime.

Frecvența controlului de șold la bebeluși variază în funcție de severitatea inițială a displaziei și de tipul de tratament aplicat. În timpul tratamentului cu orteza Pavlik, sunt necesare vizite la medicul ortoped pediatru la fiecare 1-2 săptămâni pentru evaluarea progresului și ajustarea dispozitivului. După îndepărtarea ortezei, controalele se efectuează la intervale mai mari, inițial la 1-3 luni, apoi la 6 luni și anual până la maturitatea scheletală.

Cum se previne displazia de șold?

Pe lângă tratament și monitorizare, prevenirea joacă un rol crucial în reducerea riscului de displazie de șold. Iată câteva sfaturi practice pentru părinți.

Deși nu toate cazurile de displazie de șold la bebeluși pot fi prevenite, există măsuri importante pe care le poți adopta pentru a reduce riscul și a promova dezvoltarea sănătoasă a articulațiilor șoldului. Aceste strategii preventive, combinate cu screeningul medical adecvat, pot contribui la reducerea incidenței și severității luxației congenitale de șold.

Tehnica corectă de înfășare este unul dintre cei mai importanți factori în prevenirea displaziei de șold la bebeluși. Înfășatul tradițional, care menține picioarele bebelușului întinse și lipite, poate crește riscul de dezvoltare sau agravare a displaziei. Ar trebui să folosești metode de înfășare care permit mișcarea liberă a picioarelor și poziționarea naturală a șoldurilor în flexie și abducție ușoară.

Poziția ideală pentru șolduri sănătoase:

• Flexia șoldurilor - genunchii mai sus decât fesele;
• Abducția ușoară - picioarele ușor depărtate;
• Mișcarea liberă - fără restricții artificiale;
• Suportul adecvat - de la genunchi la genunchi.

Poziția optimă pentru somn și odihnă implică așezarea bebelușului pe spate, pe o suprafață fermă, cu picioarele libere să se miște natural. Evită utilizarea păturilor strânse sau a altor obiecte care ar putea forța picioarele într-o poziție incorectă pentru a permite dezvoltarea normală a articulațiilor. Un spațiu suficient în pătuț îi permite bebelușului să adopte poziții naturale și confortabile.

Purtarea ergonomică a bebelușului folosind sisteme adecvate, cum ar fi marsupiile sau wrap-urile ergonomice, susține copilul într-o poziție fiziologică care favorizează dezvoltarea corectă a șoldurilor. Poziția ideală menține genunchii mai sus decât fesele și șoldurile în abducție ușoară, imitând poziția naturală din uter. Evită sistemele de purtare care forțează picioarele să atârne drept sau să stea lipite pentru a preveni problemele articulare.

Alegerea echipamentelor pentru bebeluși, inclusiv scaune auto, leagăne și alte dispozitive, trebuie făcută cu atenție la designul ergonomic care respectă poziția naturală a șoldurilor. Verifică dacă aceste echipamente oferă suficient spațiu pentru picioare și nu restricționează mișcarea naturală pentru sănătatea articulară pe termen lung.

Educația părinților privind semnele timpurii ale displaziei și importanța controalelor medicale regulate completează strategia preventivă. Cunoașterea factorilor de risc și a simptomelor permite identificarea precoce a eventualelor probleme și solicitarea evaluării medicale specializate la primul semn de suspiciune. Această atenție, combinată cu măsurile preventive practice, asigură cea mai bună protecție pentru sănătatea articulară a bebelușului și contribuie la o dezvoltare normală pe parcursul întregii vieți.

Pentru liniștea ta, este vital să te bazezi pe un partener medical de încredere. REGINA MARIA – lider în calitatea serviciilor medicale, este singurul furnizor privat cu cinci spitale acreditate internațional, garantând siguranță și profesionalism la cele mai înalte standarde.

Întrebări frecvente despre displazia de șold la bebeluși

Iată, în continuare, răspunsurile la cele mai frecvente întrebări despre displazia de șold și, dacă ai nevoie și de alte informații, le poți găsi mai jos.

Examenul clinic făcut de pediatru nu este suficient pentru a depista displazia?

Examenul clinic, prin manevre specifice (Barlow și Ortolani), este un prim pas important, dar nu este infailibil. El poate depista șoldurile instabile sau luxate, însă poate rata cazurile de displazie „tăcută”, unde șoldul este stabil, dar cavitatea articulară este insuficient dezvoltată. Ecografia este singura metodă care poate vizualiza cu exactitate anatomia articulației și poate oferi un diagnostic de certitudine.

Displazia de șold este dureroasă pentru bebeluș?

În general, în stadiile incipiente, displazia de șold nu provoacă durere bebelușului. Acesta este unul dintre motivele pentru care afecțiunea poate trece neobservată fără un screening activ. Durerea apare mult mai târziu, în copilărie sau la vârsta adultă, ca o consecință a uzurii anormale a articulației și a dezvoltării artrozei.

Un copil cu displazie de șold va merge mai târziu?

Dacă displazia este diagnosticată și tratată corect și la timp, dezvoltarea motorie a copilului, inclusiv mersul, nu va fi afectată. În cazurile netratate, când copilul începe să meargă pe un șold luxat, va apărea un mers șchiopătat, asimetric sau legănat, însă momentul primilor pași nu este neapărat întârziat.

Ecografia de șold poate fi repetată?

Da, fiind o metodă care folosește ultrasunete și nu radiații ionizante (precum radiografia), ecografia este complet sigură și poate fi repetată ori de câte ori este necesar pentru a monitoriza evoluția șoldului, fie că este vorba de o imaturitate fiziologică sau de urmărirea eficienței tratamentului.

⚠️ Disclaimer: Acest articol este cu titlu informativ și nu constituie o recomandare medicală. Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Bibliografie: 

• National Health Service (NHS) - Developmental dysplasia of the hip, 08 August 2022. https://www.nhs.uk/conditions/developmental-dysplasia-of-the-hip/
• Cleveland Clinic - Hip Dysplasia, 18 Iulie 2023. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17903-hip-dysplasia
• International Hip Dysplasia Institute - Infant & Child. https://hipdysplasia.org/infant-child/