Cum vorbim cu adolescenții sau copiii mai mici despre droguri?

Discuția despre droguri începe să ia locul discuției despre sex în rândul temerilor parentale. Când vine vorba despre sex copilul are acum la dispoziție multiple surse și rareori sexualitatea mai este un mare mister pentru un copil care este interesat de asta și care are acces la internet. Însă, drogurile sunt un subiect confuz, deoarece sunt ilegale (majoritatea), iar conversațiile despre droguri între adolescenți sau între adolescenți și cei care le fac astfel de propuneri se află de cele mai multe ori în privat sau urmează criterii de confidențialitate care le fac de nepătruns - de exemplu, coduri de exprimare folosite pe rețelele sociale, emoticoane sau expresii verbale cifrate.

Cu alte cuvinte, din aceste cauze, părintele rareori știe exact ce anume a aflat copilul despre droguri, ce informații și ce atitudini are. Deci, trebuie să presupună și să aleagă momentul cel mai potrivit în funcție de propria intuiție. Sau în funcție de prescripțiile specialiștilor, dar acestea nu sunt unitare.

Când începem discuția despre droguri?

Sunt discuții vaste în societate legat de obsedantul subiect: de la ce vârstă le vorbim copiilor despre droguri? Părinții declară de cele mai multe ori că se tem că e prematur sau că le-ar putea stârni pofta copiilor - adesea ei însă se tem pentru că nu stăpânesc ei înșiși prea bine subiectul și se tem a priori de ideea că ar putea descoperi cândva că au un copil consumator.

Este adevărat că vârsta consumatorilor de droguri a scăzut vertiginos, mai ales în unele medii sociale. Dar acesta nu este un argument pentru a iniția cu toți elevii, de exemplu, conversații pripite și formale, numai ca “să ne facem datoria și să prevenim”.

A discuta cu copilul despre subiectul drogurilor și altor substanțe ilegale este un demers complex, în care merită să ne gândim, desigur, la copil, dar merită să ne gândim și la părinte.

Pași concreți spre o comunicare eficientă pe subiectul drogurilor

1. Reflecție

Așa cum îi spui copilului să se gândească înainte să vorbească, urmează propriul sfat și clarifică-ți ideile și atitudinile înainte de a începe o discuție. Acesta ar trebui să fie un proces continuu. Da, drogurile pot fi o realitate pe care copilul tău o poate întâlni încă din școala generală, deci informează-te despre fenomen și reflectează intens, chiar dacă nu ți se pare că a venit momentul să porți o discuție dedicată cu cel mic.

În calitate de părinte responsabil, nu începe nicio discuție până nu îți formezi o atitudine și până nu găsești un ton firesc. Pentru că, înainte de orice obiectiv punctual și specific al unei astfel de discuții, ceea ce trebuie să aibă în vedere un părinte este menținerea dialogului. Pe scurt: câștigă încrederea copilului pentru a-l asigura că are în tine un aliat sigur, în orice condiții, că poate veni la tine să îți povestească despre ceea ce îl preocupă. Cum faci acest lucru? Dacă vrei sinceritate din partea copilului, adresează-i-te cu sinceritate!

Cum construiești atitudinea și cum găsești tonul potrivit înainte de a avea o discuție specifică despre droguri? În primul rând, ar fi bine să-ți clarifici obiectivele discuției. Răspunde-ți la întrebarea: de ce îi spui copilului despre droguri acum, ce anume vrei să ajungă la el - ca informație și ca atitudine. Apoi, informează-te corect, adică din mai multe surse competente, atât din țară, cât și din străinătate. Sunt de preferat informațiile de la psihologi sau psihoterapeuți specializați în acest domeniu și mai puțin informațiile care vin exclusiv din surse polițienești. Ține minte că lipsa de informații sau informațiile greșite te pot discredita în fața copilului și mai ales adolescentului - e posibil ca tânărul să știe deja unele lucruri, chiar din experiența apropiaților, dacă nu chiar din experiență proprie și e bine să te recunoască drept un partener de discuție informat și competent, de la care poate afla lucruri prețioase.

2. Empatie

Antrenează-ți empatia, care este esențială în acest caz deoarece orice consum începe cu momentul în care copilul/adolescentul consideră că drogul este o idee bună - cel puțin pentru moment. Așadar, pune-ți întrebarea: De ce ar lua copilul meu contact cu drogurile și ce l-ar atrage? Mai mult, amintește-ți prin ce situații ai trecut tu însuți la vârsta adolescenței. Ce tentații ai avut atunci și cum ai procedat?

3. Clarificarea valorilor

Rezumă, pentru tine însuți - poate chiar în scris:

• ce știi deja și ce nu știi încă despre droguri;
• ce atitudine ai despre droguri și despre persoanele care le iau.

Ia în considerare varianta în care ai putea constata la un moment dat - poate chiar pe parcursul discuției - că propriul copil este deja consumator de droguri. Ce atitudine ai putea avea? Fii conștient că există posibilitatea ca această atitudine să nu se transpună în realitate, dar merită să reflectezi la asta - pentru a vorbi mai convingător și mai natural.

4. Clarificarea limbajului

După ce reflectezi la toate cele de mai sus, ar trebui să poți vorbi:

• natural;
• adecvat puterii de înțelegere a copilului - evită limbajul clinic și superștiințific: chiar dacă este precis, este un mod de exprimare lipsit de conexiune cu modul natural de a vorbi și cu capacitatea de înțelegere a copilului;
• corect, fără exagerări;
• complet. Nu ascunde informații relevante care ar putea contrazice mesajul pe care îți propui să îl transmiți - copilul le poate găsi oricum.

Fii conștient că felul în care te exprimi poate face diferența. Copilul nu trebuie să aibă senzația că are de suportat o predică, ci că tocmai i se întinde o mână sinceră pe care poate conta.

Cele mai riscante forme de exprimare parentală, pe care trebuie să le eviți, sunt:

• exprimările nepotrivite care-i fac copilului poftă și curiozitate. De exemplu: “să nu crezi că drogurile îți pot da detașare și să nu te bucuri că poți socializa mai ușor - drogurile sunt ilegale și periculoase”. Dintr-o astfel de exprimare copilul poate înțelege că uzul de droguri îi poate aduce imediat avantajele sociale de care simte că are atâta nevoie.  În loc de asta poți spune: “sunt vânzători sau adolescenți consumatori care vor să te atragă fie pentru a deveni client fidel, fie pentru a le ține companie. Tu ține minte că fiecare lucru are un dezavantaj, fiecare medicament are și contraindicații, așa că întreabă întotdeauna care sunt dezavantajele. Dacă vezi că ezită să îți răspundă, să știi că dezavantajele sunt masive˝;
• exprimările nesincere, didactice care îi dau copilului senzația că părintele nu înțelege nimic și deci nu are de ce vorbi cu el.

5. Urmărirea câtorva aspecte-cheie:

• include în discuția despre droguri și etnobotanicele, accentuând faptul că unele substanțe pe care le poți cumpăra de pe piață sau care ți se oferă (fie că sunt de sinteză sau pretins naturale) pot fi falsificate și foarte toxice. Copilul ar trebui să înțeleagă influența substanțelor asupra funcționării psihice și fizice și mai ales asupra unui creier în dezvoltare;
• discută deschis cu copilul despre ce l-ar putea atrage la droguri și de ce sunt riscante - de ce drogurile nu sunt un răspuns la eventualele lui probleme.

Copilul poate crede sau poate observa că unele droguri îl relaxează, îl fac mai îndrăzneț, mai volubil, chiar mai creativ. I s-ar putea părea atrăgătoare ca soluție de a pune capăt unei stări depresive. I s-ar putea părea calea directă pentru a se integra într-un grup, pentru a se simți acceptat. Sunt și copii/adolescenți care aleg drogurile ca gest de protest și de explorare personală - motivația lor este de tipul ˝vreau să văd cum e˝ sau ˝vreau un trip˝. Toate acestea (stresul, timiditatea sau inadecvarea socială din alte surse, dorința de integrare, dorința de a scăpa de depresie) sunt probleme reale care trebuie recunoscute ca atare. Nu este de niciun folos să le negăm - la modul ˝tu nu ai niciun motiv să te plângi de viața ta sau să evadezi în droguri˝. La fel, și dorința de explorare poate fi firească până la un moment dat.

E important să transmiți mesajul că drogurile nu sunt răspunsuri adecvate la aceste probleme/ aspirații/ năzuințe.  Ca orice substanță pe care o punem în corpul nostru, ca orice medicament, este evident că ele au efecte secundare. Pe termen scurt, mediu sau lung ele pot face mai mult rău, răpindu-ți sănătatea și autonomia în mai toate privințele.

Este vital însă ca părintele să fie convingător în singura privință care contează: drogurile au repercusiuni grave sub aspect social și sub aspectul sănătății, mai ales în cazul unui organism în creștere. Este vital să ajungă la copil/adolesecent în mod convingător mesajul că drogurile sunt riscante pentru că au efecte pe termen lung, asociate sau nu dependenței, cum ar fi:

• efecte asupra sănătății și aspectului fizic;
• efecte asupra procesului de creștere și dezvoltare, în special a creierului;
• efecte sociale și financiare;
• posibil efecte penale.

Însă nu accentua faptul că drogurile conduc la dependențe grave, ireversibile, consecințe dezastruoase care nu mai pot fi înlăturate - dacă copilul a consumat deja, el poate ajunge să creadă că "oricum este sortit pieirii" și o să continue.
Accentuează că de droguri și efectul drogurilor te poți lăsa, dar este un proces dificil, costisitor și extrem de neplăcut - ceea ce îți poate bloca activitatea o perioadă, care poate fi foarte importantă pentru tine.

6. Oferă mereu o ureche deschisă și soluții pentru problemele copilului/adolescentului

Atenție: nu te pierde în amenințări și descrieri negative și ține minte de unde ai plecat: copilul poate fi tentat de droguri din pricina unor probleme/ aspirații/ curiozități care există, care au dreptul să fie luate în considerare și care cer răspuns.

Este nefiresc să transmiți mesaje de tipul: ˝indiferent din ce motiv, nu te apropia de droguri˝ fără să ai deschiderea de a răspunde adecvat la niște întrebări care îți pot fi mai clar sau mai puțin adresate. Sunt întrebări de tipul: dar ce să fac dacă: 

• mă simt mereu trist, neînțeles, neiubit;
• am iubit sincer și sunt dezamăgit, lumea mea oricum e prăbușită;
• dacă plec din grupul acesta de prieteni, nu mă mai acceptă nimeni;
• nu mă acceptă nimeni oricum;
• am impresia că profesorii și/sau colegii mă persecută;
• mi-e frică de școală, de examene, de judecata colegilor și de judecata voastră, a părinților;
• mi-e frică să vorbesc în public, mi-e frică de petreceri;
• nu am cu cine să vorbesc nici pe internet;
• sunt urât și neinteresant;
• și alte asemenea.

Poate multe dintre ele îți par neînsemnate sau prea firești și trecătoare, dar întoarce-te la punctul 2 și fă apel la empatie. Găsește resursele să-l asiguri pe copilul/adolescentul tău de susținerea ta în toate situațiile. Asigură-te și că înțelege că pentru ceea ce îl frământă poate găsi soluții mult mai satisfăcătoare decât drogurile, că toate neajunsurile pe care le resimte pot avea rezolvări mai creative care pot duce la dezvoltarea sa și care îl pot aduce în cele din urmă în acel punct pe care și l-a dorit: să fie respectat, iubit, integrat, să fie admirat, să aibă capacitate financiară.

În vreme ce drogurile înseamnă pierderea controlului în majoritatea ariilor vieții, cele mai prețioase resurse individuale se descoperă prin autocentrare și lărgirea acelor zone în care te bucuri de autonomie.

Drogurile nu sunt cool și nu te fac cool, ci te fac dependent de oameni, de substanțe și îți afectează gândirea și simțirea.

În locul dependenței, arată-i copilului că poate alege resursele care îl duc la autodeterminare:

• nu te lăsa pradă unor substanțe despre care nu știi exact ce fac în corpul tău, ci mai degrabă stai de vorbă cu un prieten, cu un consilier/terapeut, scrie într-un jurnal;
• dă expresie problemelor care te frământă pe căile care ți se par la îndemână - cultivă-ți pasiunile și creativitatea;
• dă corpului voie să exprime ceea ce-l încarcă: fă sport - iar beneficiile sunt numeroase pentru socializare, relaxare, detensionare pe termen lung, asertivitate, descărcarea emoțiilor negative.

Ca părinte însă nu trebuie să te limitezi la încurajări și discuții, ci sprijină-l activ pe copilul/adolescentul tău atunci când îți cere ajutorul în problemele sale de viață, chiar dacă el nu va mai aduce vorba deschis despre droguri.

Amintește-ți că nu ajută prea mult dacă îl încurajezi să se exprime, să fie creativ sau să facă sport, timp în care programul lui este aglomerat cu școală și un număr egal de ore de meditație.  Înțelege că uneori sunt prioritare alte necesități decât pregătirea asiduă pentru examene și creează concret posibilitatea ca ele să se împlinească. Chiar dacă aparent nu este un mare talent la sport sau la pictură, permite-i să frecventeze cluburi și cercuri care, da, consumă timp, dar pot ajuta la detensionarea unui psihic furtunos de adolescent. Și nici nu se compară cu timpul și energia pierdute, cu riscurile inerente care ar putea apărea în urma unui eventual consum de droguri.

Surse:

• https://spitalulvoila.ro/care-sunt-semnele-ca-ai-un-copil-care-consuma-droguri-interviu-cu-dr-irina-minescu/
• https://scoala9.ro/cum-le-vorbim-copiilor-despre-droguri/349